când te privesc…

când te privesc Lumine drag,

paloarea atingerii de mare,

devine’o..umbră călătoare,

devine nor şi-n diafan,

aduce-n dar parfum de irişi

floare a ochilor cei dragi,

când te privesc revine roua

de dimineaţa lin dansând,

în paşi timptili, ascunşi de ceaţă

se-aşează picătura blândă,

suavă iasomie dragă,

de-o alinţi uşor cu raze vii,

Tu Soare drag, tu vei simţi

cum un surâs îţi joacă-n chip

căci vrea să redevină plin…

Cuvinte drag din ţărmuri calde,

deschide-ţi inima în albastru,

primeşte dorul cel cu viaţă

şi îmi zâmbeşte în neştire,

voi ştii când chipul-n somn închin,

că un Azur ţi-a zâmbit cald

şi-n colţul din cortina albastră,

acolo unde ochii-s somn,

voi regăsi lumina mea,

o blândă rouă de mătase…

Această prezentare necesită JavaScript.

Cuvinte dragi dansează acum,

în paşi de timp borgesian,

Suflete viu rămâi curat,

cutezător conquistador,

călătoreşte-n tine însuţi,

cascada inimii o trece

şi dincolo de ea, priveşte,

iartă-n îndoiala cea amară,

ce-aduse triste valuri’n ţărm,

meltemei gânduri să doboare…

Cuvinte drag, zâmbeşte larg,

din Infinit, Viitor arată,

culege pentru mine raze,

şi blânde adieri suave,

albe-atingeri, orhidee,

lin lunecă-ţi a ta privire,

pe-a lor culoare de mătase,

coboara catifeaua din privire

şopteşte-i unei vieţi unice,

urechea unei flori de inimi,

dorinţa ta de Soare bun,

Dorinţa ta de-albastră mare

şi poate ca-n oglinda din poveste,

parfum de frezii accolade,

tu vei simţi cândva înalt,

din primăvara unei inimi,

de vei dori cu’adevărat,

să mai simţi marea-nserat…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dragul meu vis de Paradis…

Îmi era dor să-ţi dărui gând

şi-o umbră de-o aveam cu mine,

a ta era şi şoapta mea

şi griul ceţei din ăst burg,

devenea fir curat pe un fuior,

povestea depăna-va blând,

cu acea speranţă ca un zbor,

e singura-mi aripă vie,

nefrântă cât mai cred în Sus,

şi-i singura care bate,

să zbată inimii cuvânt,

de dor curat, de infinit,

de tine, gândul meu nespus,

făr’de corvoadele lumeşti,

făr’de săgeţi sau de ursuzi,

Cu dor îţi scriu pe coala vieţii,

e albă ca speranţa mea,

Mi-e gândul dragul meu mereu,

la tine-n inimă, Alb-astre

Trăieşte plin şi te uimeşte,

iubeşte tot şi preţuieşte

clipirea lor cea neştituită

blândeţea, bunătatea lor,

efemeride le sunt traiuri,

dar vor fi vii în tine, suflet

de vei păstra şi de vei scrie

neantul deveni-va plin

şi blând şi plin de lecţii calde,

de nemurirea cea în paşi…

Trăieşte Viule deplinul

şi umple-ţi inima de-avânt,

entuziasta ta cătare

să aibă zbor, curaj şi ..Tu!!

Umple cuvântul c’armonie

să-mi depeni mai apoi cu drag,

te-aştept în visul cel de iarnă,

de primăvară ca-n poveşti,

să retrăiesc prin zarea ta,

prin ochii tăi voi retrăi

cum ai simţit tu, viaţa ta…

Umple cuvântul Contemplare

pentr-a ta inimă albastră

să ai curată pacea-n ea

să poţi să darui lumii stele,

mici licăriri de licurici,

culori de un frumos basmatic,

adună Suflete frumosul

şi vino apoi să mi-l destănui…

Alint de-mbrăţişare-ţi dărui…

căci te privesc când…

Să ai dor dragul meu...

Să ai dor dragul meu…

*cu drag avânt în viu, cu licăr de inimă-rouă şi dor frumos spre tine să zâmbeşti cutreierând timpul înaintea mea şi viul culorilor calde de priviri, suflete şi inimi simple şi magice…Fii viu zâmbet drag!!;)

** dintr-un cluj londonez pe care încă-l sper să devină parizian în primăvară, cu dor şi armonie de nimburi celeste, nespuse, pe acolo pe unde dor depărtărilor poartă sufletul să se poată ostoi din visul oglindirii, să vegheze somnul iubirii şi să zâmbească cu pace gândurală…3.27, miez dintr-o altă dimineaţă cu deja-zi …, 22 ianuarie, ziua lui Jupiter insularul, zeul tăcut al înţelepciunii din univers…cu drag, avânt şi entuziasm dintr-o îmbrăţişare cerească din fereastră…

***all my appreciation to the amazing photographers for their artworks that keep my soul to smile to write…may i don’t know all the names but i feel the beauty of each of them…thank you photos and colours!!

~quand je te regarde, miroir d’ame, je t’aime comme je ne m’aime pas…~

Anunțuri

chemarea mării…

Te chem Lumine-n răsărit,

Te ştiu cu ochii la zenit,

vezi tu, atunci când doar priveşti

mă simt în braţele-ţi de raze,

cuvintele sunt pescăruşi

ce-mi vin agale de prin zări

să scriu în cântecul de tine,

să se întoarcă-n nemurire…

Frumos e cerul nu-i aşa,

răsare viaţa din culori,

şi parcă ochii i-am deschişi

prin irişii tăi înfloriţi, noi

privim…

Răsare un frumos din zbor

de cerul se-nconvoaie fin,

alint să-ţi deie în oglinzi

albastre valuri netezite,

în faţa mării să-mi …

zâmbeşti…

E nemurire ce priveşti

şi parc-ai vrea s-apropii pleoape

să vezi prin raze alte raze

şi o magie-nălţătoare

să lase-o şoaptă dintr-un val,

pe buzele-ţi, gingaşă floare

parfumul unui dor de mare,

privirea unui suflet viu

te mai aşteaptă încă-n zare,

te mai aştept, drag Infinit

Fi-mi viu din nou la malul meu,

să simt că pragul nu e gol,

fi-mi iar inimă caldă

strânsă-n braţele-ţi de zeu,

s-adorm albastru în visul meu…

Această prezentare necesită JavaScript.

Întinde razele-n albastru,

deschide-ţi iar Cuvinte drag,

Şi lasă-ţi sufletul să zboare

s-adune-n contemplarea lui

o armonie-n cer senin,

să scrie mai apoi cu stele,

în nopţile cu foc de iarnă,

când calzi ne vom ascunde-n noi,

vechi, blânde, visuri noi,

Şăgalnice şi maurii

să le topim din ochi’n ochi,

suave buzele dansează,

să le lăsăm să cânte liber,

visul celui dorit aproape,

în accolade de mătase,

cu versurile-n cer rămase,

ce cald surâde Dumnezeu,

acum de sus, de două astre,

ce ochii’ntind la orizont,

cu două suflete curate,

în zbor mereu să fie avântul

şi-mbrăţişarea regăsirii

ce mi-o doresc,

şi poate tu, gândeşti să simţi

la fel de mine,

Blânde Lumine drag de cer,

Priveşti cum sufletul îţi cântă,

în armonii din nenoroc,

spre contemplările din stâncă,

Priveşte Tot şi simte Tot

şi-nalţă sufletul pe culmi,

să simţi cum te iubeşte zarea

şi încă mai adie briza..

Meltem a ta, de peste timp,

ţi-aşteaptă oarbă’n ascultare,

cuvântul şi privirea dragă

şi calda, blânda’mbrăţişare

căci singură e marea acum,

şi strânge doar o umbră-n piept,

din valuri albe de-amintiri,

culeg dintr-un ecou un chip

ce-mi mai zâmbea şi-n galeşi ochi,

şăgalnic mă mai ocrotea

cu’acea simţire adevărată,

de visul devenea poveste

şi începea a crede viu,

că pot să zbor în astă lume,

că merită încă, să cred…

Unica clipă, atunci simţită,

precum atingerea de înger,

făcută ca să-nvie albastra

să fie vie, iar, măiastră

în ochii tăi de irişi plini,

să simtă că le-aduce rouă

şi-ţi înfloresc Seninul meu,

Îţi deschid sufletul din dor,

Iubire, blândă adiere

să simtă iar în atriul tău,

cum e să nu-ţi mai fie dor

ci doar o împlinire vie

atingere-n contemplare

şi armonie-n împăcare,

o pace-n braţe să ne fim,

Un somn în două vise-unit…

Si-n somn cuvintele'mi să scrie ce n-am curajul a trăi s-ajungă ele ca să zboare în pragul tău de amintiri şi dintre cărţi cu busuioc, să mai te pierzi cu mine-n dor să-mi mai zâmbeşti cândva, cumva din când în când şi numai mie Te mai opreşte în oglindă în neştiutul ei mister, ea marea chipul ţi-l va ţine când voi ajunge lângă ea, să-mi dea să strâng la piept... privirea ta... Iubirea mea...

Si-n somn cuvintele’mi să scrie
ce n-am curajul a trăi
s-ajungă ele ca să zboare
în pragul tău de amintiri
şi dintre cărţi cu busuioc,
să mai te pierzi cu mine-n dor
să-mi mai zâmbeşti cândva, cumva
din când în când
şi numai mie
Te mai opreşte în oglindă
în neştiutul ei mister,
ea marea chipul ţi-l va ţine
când voi ajunge lângă ea,
să-mi dea să strâng
la piept…
privirea ta…
Iubirea mea…

* cu drag şi dor nespus tot cuvintelor, spre zarea unde-i timpul lui Borges acum…ţie, suflete al meu, nevăzut, neştiut, cu suflet înlăcrimat în rouă, suavă chemare de artă, peste timp, din glasul cuvintelor unei oarbe meltem spre alintul zorilor ei…

** cluj, mansarda gândurilor mele, la timp de borges, la timp de zori aici, 1.55, 18 ianuarie, ziua Soarelui, acum…;)

*** my appreciation to the creators of the magic photographies, you make souls smile sometimes..thank you for inspiring art from your arts…chapeau bas!! _

gândurile Soarelui de seară….

asa se-ncântă într-o umbră,

Un Soare magic şi-nţelept,

într-o cortină subcerească,

în valuri topind mătasea’lbastră

făcând-o dor şi amintire,

un surâs ascuns adânc,

într-o mare inimă albastră,

din când în când o mai deschizi,

şi ca dintr-o batistă blândă,

dându-i coperţile pe braţe,

îmbrăţişezi tu gândul

ce mai stă scris cu valuri vii,

peste acele coli de vremi,

istorii şi magii dorinde…

Mai strângi la piept,

în raze vii, acele gânduri viorii…?

Mai ridici ochii înspre cer,

un val ce-n umbre îţi scria

din zborul păsărilor albe,

un A, o stea, un dor al meu…

Această prezentare necesită JavaScript.

vraiment, mon Ame de reve,

se aşează paşii-n drumul lor

şi visul nopţii vine agale,

apusul tău de tuareg,

ce drag îmi este şi-mi va fi,

din amintire’mi trăieşti viu,

mereu, suave accolade,

primesc în valurile ascunse,

în fiecare vis albastru,

ce se asează ca un dor,

suav pe buzele de mare,

în valuri fine de mătase,

Şăgalnice ce-mi eşti de drag

stau şi aştept un vis întreg,

cu ochii în ramura de geam,

te-aştept Apusule să vii…

*a toi dans une comme toi de reve, toujours tu reste dans mon coeur, tu sais…je sais 😉

** Cluj, mansarda gândurilor noastre, unde noapte lasă genele să cadă ca fulgii uitaţi de zăpadă în frumosul dor ce doar visului curajul inimii îl spune, în seara unei zile a mea, simbolic gând de cer, parfois, 13 ianuarie, 19.22, marţi, ziua zeului burgund şi pasional, cu amintiri ce le mai doresc vii encore fois, cumva, din neant, mai multe şi mai strânse în viitor…

*** merci a tout les photographes, connus et inconnus, je vous mercie pour le vivre Paris…merci encore/ multumiri fotografilor minunati pentru bucurii subtile ochilor ce scriu dintr-ale lor magii, o inimă bucurând..mulţumiri v-aduc cu recunoştiinţă şi admiraţie…chapeau bas et aussi #JeSuisCharlie

Amour de Paris

vraiment, acolo sta…

inima mea, si-a ta, si-a altuia,

ce a simtit macar o dat

cum e iubirea adevarata…

Dragul meu gand de PARadIS*

iubeste viu, mereu cu drag,

suavul vis de langa Sena,

sub cerul liber si senin,

acolo unde un dor frumos

se intrupa din crisalida,

din doua inimi de’asta vara,

ce-ascunsera caldura ei

un dor albastru de-a sa mare,

un dor de dorul nostru’Azure…

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai stii tu dragul meu Paris,

presque de toi eram mereu,

cu ochii-n Sacre Coeur toujours

priveam la tine zi si noapte

la visul cand ma voi intoarce,

dragul meu dor din Infinit,

avantul liber spre’al meu zeu

al nostru Rege Soare magnifique

T’es beau tu sais, je sais…

Dragul vis din cer senin,

cand ochii-i las in miaza noptii

te vad mereu ca si atunci,

plin tot de albii fulgi,

lasandu-ma in incantare

spre cel Eiffel din dreapta zare,

si tot priveam cu doar doi ochi,

dar razele infloreau in irisi,

oglinda feerica si’eiffelica

spre viu’avantul unei inimi

ce licarea facand cu mana

parca din albul cel roze

dintr-un mic colt de Sacre Coeur…

Parisul meu, mi-erai frumos

si mi-ai ramas si-mi vei tot fi,

acum din visul atemporal,

cand dintr-un suflet adiere

de noi-suav, soapte-n Montmartre

Parisul meu, imi esti al nostru

c-ai dat iubire unor inimi,

suavul gand de peste timp,

suava zbatere in inimi,

un zbor din ancestralul dor

s-aduci mereu ca-ntr-o oglinda

rodin sa ne inchine-n maini,

Amour de nous en Paris*reve

Notre mirroir, vrai Paradis…

Această prezentare necesită JavaScript.

Oui, c’est vrai, mon reve de toi

Paris d’amour, Parisul meu,

cand ai ajuns sa-mi fi un noi

mi-ai licarit din Sena vii,

doi licurici pe ai mei obraji

s-au asezat si am ramas,

cu ei mereu pe amintire

paznici de vis, atingeri-ingeri

Lumine drag din cerul liber

albastru e mereu acolo,

si noaptea-n zi e ca o zana

mereu zanatica, naluca

cu zambete si veselii,

Follies Bergere si Amelie,

surasul plin pe l’escaliers

sus in Montmartre te astept,

visez eu viu, Cuvinte drag,

frumosul nostru Paradis

ce-n pagini de accordeon

isi are murmurul pastrat

si-ntr-o flasneta dor suav

de lacrimi calde, blande, vii

in accolade sa-mi le tii,

tu, dragul meu vis ceresc,

Alint al norilor zeiesti

curajul inimii de arta

ce stralucesti cand doar clipesti

si viul sufletesc reversi

in raul Lunii ca-n oglinda

sa vad mereu privirea ta,

ca o atinge pe a mea,

o inima de mare vie,

cu valuri-ganduri albastrii

tuse-n tabloul lui Monet

sa le privim in rasarit

cu inima de noi zburand

inspre Parisul nostru liber,

inspre Armonia cu Lumini…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar ai fost trist Lumine drag,

Parisul meu, te-ai stins curat

in viul gand ceresc si liber

curajul miilor cuvinte

avantul artei plin de inimi

inchis-ai ochii pentr-o clipa

de nemurire, ea va fi

altfel de’acum in orice gand

o lacrima-n amarul 7

te-mbratisez din departare,

Dorul meu de liber vis

Tu, suflete de Amour-Paris

sa iti revii ca sa mai credem

ca-n suflet arta poate mai fi

vie si libera, curata

si-n armonie sa tii pacea

gandule trist de-ngaduinta

pastreaza blanda ‘cea oglinda

ca arta-n viata sa mai fie….

* cu drag, tristete si nostalgie, omagiu unui vis-Paris

** cu dor inspre al meu amour de mon coeur …

*** dintr-un cluj ce plange in miez de iarna, ora unei dimineti ce-a trecut focuri si dreptati trist-asumate…, 2.41, 10 ianuarie 2015, dimineata lui sabato, cu acelasi dor plimbat printre caldaramuri de realitati si ganduri si cu ochii prinsi in idealul frumosului liber al artei…dinspre mine inspre acolo, al tau, al nostru, al fiecarui om ce crede in valori adevarate, arta, onoare, libertate, ingaduinta, intelepciune, frumos, armonie, unitate, cultura universala…in noi…

Multumiri tuturor fotografilor cu suflet de arta pentru minunatiile amintirilor lor/ Je mercie a tous les photographes pour leurs art et leurs memoires…Mes vraies ommages…

dorul din iubire…

Bine ai revenit Iubire,

Lumine drag din infinit,

speranta mea de nesfârşit,

cât l-am rugat pe Dumnezeu

ca licărul din cea oglindă,

albastră marea ta,

să-ţi fie alint dintr-o chemare,

ce am şoptit-o în noaptea sfântă,

când timpul locul lui mi-a dat

şi am putut privi neţărmuit,

neantul vieţii plin de alb

de armonie-n contemplare,

de dor şi drag de Al meu Soare,

dragul meu gând din asfinţit

oglinda mea din ţărmul lin

aşteaptă-mă mereu c-o stea,

te uită-n ea, Iubirea mea

aici ţi-am fost, aici îţi sunt

şi niciodată n-am plecat,

doar murmur nopţii i-am şoptit

ca altădată-n în amintiri,

cu mine îţi doreai dansa

pe o nouvelle vagă să păşim,

era atunci când doar visam

de tine cerul era-nalt

nici nu speram în asfinţit

la blânda mângâiere lină,

cu raze-oprite pe obraji,

le mai aştept în nesfârşire,

dragul meu dor neţărmuit

ce te credeam pierdut fără de mine,

credeam că zbori şi…m-ai uitat…

Această prezentare necesită JavaScript.

şi-acum în prag albului neant,

când ceru-i milostiv de mine

şi neaua-n culoarea nopţii

încearcă o mare s-oglindească

în bucuria armoniei

că inima ta de soare drag

se-ntoarce-n ape la apus,

aşa se simte, aici, acum…

rămasem gând ascuns în umbră şi-n amintiri m-am tot plimbat să te găsesc, să te aud mi-era o teamă că nu eşti, că te-am pierdut şi  lacrimi ochilor-mi voi da să ostoiesc un dor curat un dor de tine în neant... gândeam cu îndoiala mea vechi nostalgii familiare, că m-ai uitat, că vei pleca şi totul în boare se va stinge.. dar vezi tu, Lumine drag, Lumina ta pătruns-a adânc în licăriri mereu aprind o stea de mare-n urma ta în noaptea albă să ai far să poţi să-mi vii Acasă iar... speranţa mea albă din prag, ai nins luceferi pe-ai mei ochi să simt în zorii unei nopţi blânda chemare din neant, Privirea ta de Astru Galeş, ce ridicata-n znor de nea, cu dorul tău, iubirea mea...

rămasem gând ascuns în umbră
şi-n amintiri m-am tot plimbat
să te găsesc, să te aud
mi-era o teamă că nu eşti,
că te-am pierdut şi
lacrimi ochilor-mi voi da
să ostoiesc un dor curat
un dor de tine în neant…
gândeam cu îndoiala mea
vechi nostalgii familiare,
că m-ai uitat, că vei pleca
şi totul în boare se va stinge..
dar vezi tu, Lumine drag,
Lumina ta pătruns-a adânc
în licăriri mereu aprind
o stea de mare-n urma ta
în noaptea albă să ai far
să poţi să-mi vii Acasă iar…
speranţa mea albă din prag,
ai nins luceferi pe-ai mei ochi
să simt în zorii unei nopţi
blânda chemare din neant,
Privirea ta de Astru Galeş,
ce ridicata-n znor de nea,
cu dorul tău, iubirea mea…

*Îţi mulţumesc, chemarea mea!* La mulţi ani, Amour de moi…toujours! 😉

** cu drag, dor un pic ostoit, în pragul unei seri albe, luminate albastru de noaptea de iarnă ce aşterne amintiri, înserări dintr-o gară, îmbrăţişări de altădată şi dor nespus de-alte-n viitor…Îţi mulţumesc dragul meu!

Astă seară, cu dor, nesaţ al cuvintelor ce curg alături de lacrimi, şiroaie pentru luna de noapte hepburniană, plină şi suavă când îmi aduce în inimă, glasul tău…din aceeaşi mansardă a gândurilor noastre, dintr-un nou an, cu aceeaşi flacără, armonie, pasiune şi iubire vie, sinceră, 4 ianuarie, duminică magică cu speranţa vie a*prinsă de-al tău dor şi vis…21.04, înserare-n braţele zilei Soarelui…, acelaşi Cluj cu dor…

*** all my appreciation for the unknown photographers which reveals art for a writer-soul..many thanks, dear artists!!

parfumul razelor, albastre…

În ochii zării te revăd,

pe chip un zâmbet călător,

îţi şade bine, dragul meu

căci ai dat cuvânt de licăr

în zbor se simte acum, inima

şi-n valuri albe de speranţă,

aroma unei roze-n mai,

şi buze pline-n viu de maci,

mătasea lor cea vionnet,

o simt şi-acum parcă-n atingeri,

dulceaţa florilor de irişi,

în armonie de chopin,

o susur blând spre visul tău

să îţi aştearnă din senin,

suav şi albastru „mulţumesc”,

la cea ureche de pe pernă,

ce-n vise vii cu şoapta mării

mereu, mereu, să te adoarmă…

Această prezentare necesită JavaScript.

mi-ar mai plăcea să zbor eu calea,

peste fiordurile lumii,

să mă înalţ, să simt avântul

cum îmi dă aripi infinite

spre tine dragul meu, să viu

Şi ce-aş sări în coborâre

ca fulgul alb în polka lui

când strauss le cântă dintre nouri

vesele clipe în armonii,

aşa şi eu, în raze-ntinse

mă-nchipui că-mi ostoiesc,

cernitul dor în caldul tău,

Blânde Lumine, dragul meu…

Această prezentare necesită JavaScript.

În pragul dimineţii vii,

îţi mulţumesc cu drag de cer,

seninul unui dor de Paradiso,

tu ai adus iubire-n mine,

o mare e acum mai caldă,

şi-n valurile liniştite

surâde blând şi

te iubeşte…

* îţi mulţumesc dragul meu pentru bucuria inimii ce străluceşte, chiar şi-n lumină de lampă iernatică, prietenă a ochilor care citesc şi scriu bucuria în ziua nopţii..îţi mulţumesc pentru viul avânt dăruit din nou cu pace în inimă, cuvinte drag…cu drag şi vie linişte, cumpătare şi scriere blândă, asemeni unui fuior ce-l toarce zâna mării din norii albastrii spre a simţi cum ochii ţi se zburdă, într-o reflecţie de zbor, din vis în surâs şi-n…zâmbet sabatian, borgesian de dimineţi…cu drag, îţi mulţumesc pentru linişte, pace, miracol şi pentru viul frumos din tine!

**plecăciunea ochilor mei în razele tale, mon Ame…;)

***, din acelaşi friguratic ţinut, în zorii lui Marte, cu gândul mansardei gândurilor noastre, 3.00, 30 decembrie 2014, ultimele zile ale anului, ce bucurie îmi fac căci mă găsesc cu inima plină de maci, albastru şi de tine…din curândul drumului spre mansarda clujului, păzită de un suflet de Rumi mic

for* my recognition to the photo-art shootings and creations of all the photographers that reveals their artworks online..thank you for inspiration, dear friends..all my gratitude even if i don’t know all your copyright..many and great thanks…chapeau bas!

Ambra zorilor de iarnă…

în clipe de infinit,

în mii sclipiri de suflet viu,

ridic eu ochii la zenit,

îţi aminteşti?

O vară-n gândul cel de iarnă,

cadoul timpului senin,

şi zâmbetul de dimineaţă,

şi cald şi caldul verii cum culeg,

în rouă picături sărut,

dulce, sărat şi amărui,

aroma zorilor de atunci

când toropeala ne-nvingea

şi-n valuri suflete zburam,

şi-ntinse aripi întindeam

să cuprind de pe marea largă

înaltul tău alb, semizeu,

şi ochii-n larg să ai deschişi

să te privesc ca peste-un vis

cu braţele-mi deschise blând,

la infinit, să te sărut…

Şi-albastru tot să regăsesc

eu, al tău suflet la zenit…

Această prezentare necesită JavaScript.

Îmbrăţişarea zorilor

se-aşează fin pe alb de cer,

pe-al tău suflet blând şi magic,

stă al meu spirit ocrotit

o şoaptă-n valuri ţi-am lăsat

mereu când ochii ţi-i cobori

să mai revezi a ta oglindă,

acolo în zorile de ambră,

la orizont te-aştept în prag,

cu ochii-nchişi

să te adorm,

cu suflet treaz,

surâs de drag,

Lumine al meu,

din infinit

deschide cerul în albul său,

să simt speranţa de mătase,

ce lunecă peste’al meu umăr,

coboară-se-n albastre valuri,

mai ţine vie marea-o clipă,

mai strânge-o-n braţe, blânde zeu

căci inima-i se încălzeşte

şi doar la glasul tău tresaltă,

din liniştea ce trece lumi,

tu-i eşti curaj, drag accolade…

Rămâi în blânda mea chemare,

rămâi ca fulgul cel de nea

ce se-aşteaptă cu nesaţ

şi se topeşte-n palma mea…

privirea ochilor cereşti e-un murmur fin, dumnezeiesc, şi parcă seamănă c-un zâmbet, aşa-i, şăgalnice-nsorit, aşa-i sărutu'n infinit? un susur în atingeri fine, un fulg de nea cu ochi de mine.. priveşte-l bine, primul fulg, l-am sărutat cu un surâs, un clipocit de val ascuns, de printr-o vară cu magie spre al tău zâmbet drag, Lumine... priveşte-l şi-l îmbrăţişează curat copil în alb de cer, oglinda vie-n accolade, ce nici rodin n-ar putea ţine acolo, în catedrala noi, sculptura vie să tot fie.. E-un fulg curat şi unic fiind, şi doar când ochii din lumină, când îl priveşti cald şi senin devine o picătură vie, o rouă...în ultramarine...;)

privirea ochilor cereşti
e-un murmur fin, dumnezeiesc,
şi parcă seamănă c-un zâmbet,
aşa-i, şăgalnice-nsorit,
aşa-i sărutu’n infinit?
un susur în atingeri fine,
un fulg de nea cu ochi de mine..
priveşte-l bine,
primul fulg,
l-am sărutat cu un surâs,
un clipocit de val ascuns,
de printr-o vară cu magie
spre al tău zâmbet drag,
Lumine…
priveşte-l şi-l îmbrăţişează
curat copil în alb de cer,
oglinda vie-n accolade,
ce nici rodin n-ar putea ţine
acolo, în catedrala noi,
sculptura vie să tot fie..
E-un fulg curat şi unic fiind,
şi doar când ochii din lumină,
când îl priveşti cald şi senin
devine o picătură vie,
o rouă…în ultramarine…;)

*pentru un vis în alb al bucuriei, mon amou…amour! 😉

** cu drag şi inimă renăscută în viul luminii ce vede doar ce-i drag inimii sale, într-un glas atemporal ce-mi lasă inspiraţia să fie şi-mbrăţişată-n zori, să-ţi scrie..cu mare drag, dintr-un drag cluj, ce se-nseninează uşor, în luni de ziua Lunii, 8.51, 15 decembrie cu drag şi caldă privire spre neţărmuita dorindă, nemurire…chapeau du jour Amour de moi!*

***mercie a Ashraful Arefin photo,Beritalits photo, et les autres…merci pour l’art qui l’ame inspire…