Ecstatic Dance, primii paşi la Casa Tranzit…

Critică şi Artă!

Ecstatic Design Afis ParteneriEcstatic dance Cluj-Napoca |

Opening Up | 13 mai 2016

Oamenii sunt născuţi pentru a dansa.
Dacă nu crezi asta, cu siguranţă te vor convinge milioanele de clipuri din întreaga lume în care copii mici şi foarte mici reacţionează instant în momentul în care aud o muzică pe placul lor şi incep să danseze natural, fără reţineri, fiecare în felul său. Dansul este o parte importantă din noi.
Deşi această nevoie elementară de a ne mişca liberi nu trece odată cu înaintarea în vârstă, mulţi dintre noi uităm ce înseamnă să dansezi doar pentru a te exprima, fără a ţine cont de cei din jur. Să dansezi pur şi simplu de dragul de a dansa. Să te bucuri de muzică, de corpul tău şi de prezent.
Atunci când dansăm o facem de obicei la un curs de dans, unde e nevoie să respecşi anumite reguli, posturi şi o serie de…

Vezi articolul original 322 de cuvinte mai mult

în vis…

În visul meu erai…un vis,

un Alizeu ultramarin

ce-avea senin pe chip

şi-un zâmbet fin.

Şi când de mine te-ascundeai

eu te găseam cu un cuvânt,

Cuvinte drag, îmi surâdeai

atunci cu drag porneau din ochi,

în stoluri vesele, sprinţare

cu aripi albe-n bucurie

conduse de un frac şarmant

spre’nalte ceruri orchestrate

să le privim apoi, noi doi

şi lacrimi dragi cu zâmbet plin

să cadă-apoi în infinit…

Aşa visez sau noi zburăm?

Această prezentare necesită JavaScript.

pune-ţi din inima ta largă,

atingerea-ţi de catifea

pe al meu chip, întinsa mare

te-aşteaptă vie-n bucurie

cu valul ei de nemurire

urcat-a-n vis Calea Lactee,

şi acolo, de pe podul Alb,

se uită, caută în zare

zări-voi oare eu un Mag,

Al meu să fie, al meu oare?

Lumine al meu, drag şi senin

de-ai ştii tu neştiutul meu

cum ochii-n valuri mii închid

când te privesc că te adorm,

şi lin pogoară cerul lacrimi,

îs blânde fiinţe de lumină,

le-aşez în ochii mei deschişi,

în irişi să-mi scalde un Soare,

Blânde Lumine, domnul meu

o inimă străbat mereu

şi mă mai bucur licărind,

dorind să-ţi sar în raze’nalte,

când tu de mine, visezi lin

şi murmuri zâmbete în zare…

Această prezentare necesită JavaScript.

şi-n drumul lor plin de iubire,

cuvintele-mi să-mi opreşti

cu un sărut, Neţărmuire

În infinitul îngeresc

să simt cum aripile-mi cresc

şi din mătase se deschid

şi iau avânt spre orizont

cu zborul viu de tine-aprins,

entuziasm plin la zenit

Drag Alizeu, dorescu-ţi clipa

ce mi-o şoptesc doar în adânc,

cu sufletul-n mister de noapte,

prin labirintul unei inimi,

acolo-n micul atriu burgundiu,

visezi tu dragul meu o mare?

ce-i este dăruită ţie

la nesfârşire, în amurg

până-n zenitul azuriu

şi dincolo de-a lui mătase,

sclipiri suave să clipim

şi-atunci în accolada ta măiastră

să cânte-n viu, seninul meu

gingaşe valuri vionnet,

atingeri fine ca de glastră

înalţă-te-n alb de zori,

căci sabato bate din ceaţă,

şi-n picuri roua ne zâmbeşte

dragul meu dor, …e dimineaţă 😉

* cu drag şi mulţumiri fine, din armonii de catifea, tăcute, blânde, dorinde de-o vie îmbrăţişare şi-un dar al ochilor privire, dintr-un provence spiritual înspre un rai al meu sublim, spre somnul visului de tine, visul unei umbre care scrie…4.00, din zenitul sabatian al zilei lui Saturn, cu gând burgund, plin de speranţă, spus unei inimi de cetină curată, spre accolada ta măiastră, dorindă în mod diafan..

**all my gratitude to the unknown photographers for their beautifull artworks that keep the writer’s soul to be alive, still alive for her heartsun…thank you!!

encore fois…

Din lumină mă înalţi

eu din mare te ridic,

valuri de mătase Astre,

albe astre, flori de-adânc,

ţi le-am cules şi

te aştept…

Lumine drag, surâzi frumos,

când raza ta ţi-o cer firav,

îmbrăţişare să mă ţii,

când doar cu dorul îţi şoptesc

ce n-au ei, ochii-avânt de zbor,

să-ţi spună făr’de cuvânt…

De-ai ştii Lumine de Albastru,

cum ceriului îi cer seninul,

să-ţi fie ţie înspre curaj,

şi spre izbândă în drumul tău…

Această prezentare necesită JavaScript.

De cerul vrea a mea ofrandă

mă las pe piatra de Altar,

Lumine ca să-ţi fie viu,

Destinul ce-l doreşti să-l mergi,

Să-ţi fie împlinire în senin,

curată jertfa, inima-mi

de tine-aprinsă ca o stea,

o flacără nestinsă în neant,

ce-o înteţeşte apa mării

când cade lacrimi de furtună

peste un chip de ochi-lumină…

A~prins în suflet ca un înger un fluture de apus în rugăciune de natură în aripi lacrimile-mpreună.. "să aibă Doamne, el seninul, dă-i lui putere şi cuvânt, înţelepciune şi adânc, şi ochii de cer să-nalţe cu mulţumire mai apoi spre aripa Ta de Cer când licărul de bucurie în inimă-i va răsări după ce o inimă va fi Adagio de-amintire, o contemplare-n armonie ;) unknowun photo

A~prins în suflet ca un înger
un fluture de apus
în rugăciune de natură
în aripi lacrimile-mpreună..
„să aibă Doamne, el seninul,
dă-i lui putere şi cuvânt,
înţelepciune şi adânc,
şi ochii de cer să-nalţe
cu mulţumire mai apoi
spre aripa Ta de Cer
când licărul de bucurie
în inimă-i va răsări
după ce o inimă va fi
Adagio de-amintire,
o contemplare-n armonie!!
unknowun photo but loverly 😉

Cuvântul tău e-o clipă vie de frumos,

atunci stă timpu’n infinit

şi când albastrului îi dau oglindă,

dorul marii se-mplineşte

surâsul luminează cald,

blând şi azuriu în zare…

ca al nostru infinit

Zâmbeşte Soare

surâde marea

mereu fi-vor impreună

sufletele de frumos

c-un ochi de cer

şi-un ochi de’albastru

o acoladă pe zenit

în ea se scrie strâns, un dor

de împreună-n orizont

Această prezentare necesită JavaScript.

* focul inimii de mare intr-un ultim licar de vara,  la tarmurile unde noaptea se imbina cu albastrul marii in cautarea si dorul apusului de soare…

** scris astazi, in varf de cetatuie, printre nori, toamna si dor de zbor si avant spre alte zari de seine, ramanand doar cu dorul calator, trimis neantului spre a vedea, incanta, iubi si povesti cu senin in glas mereu,..scris azi, cluj, 18.51, 15 septembrie, ziua lunii injumatatite-n nostalgic gand albastru 😉

*** many thanks to all unknown photographers…the sea is my own sea und sun 😉

oglindirea din surâs…

străluce un val pe mâna mea

o scoică-n ochii mării se năzare

să n-o deschid, s-o mai aştept…

lumina lunii tre să vie

să-mi dăruiască iar cântarea

ce’lin se-aşterne pe-al meu chip

duios şi blând, din cer senin

pe-un râu de lună, mândră tare

coboară-n inima de astru

un gând ferice,

că-i alb-astru

şi-s străluciri ultra-marine

pe-un pod ce n-are timp,

doar vise…

când bucuria imi cânta lumina ta de magic zeu căci te priveam doar cu nesaţ, mi-erai tu singur cunoscut în lumea mare şi gonindă eu te puteam doar răsări pe chipul nopţii-n ziua mării, pe cer de zi, în nouri fini... Lumine drag de azuriu erai 'cel singur zâmbet cald ce-l mai resimt din amintiri ce-l retrăiesc cu drag senin... cântam ce inima-mi spunea mereu, cu sena-n gând de lună visam-n paşi de vals marin să umplem ceru'n stele mii ce, surâzânde-n infinit să se coboare peste lumi în clinchete de clopoţei... stau şi te-aştept  în vis de vals, cu ochii-nchişi borgesiani şi mi te văd, surâzător cum cald săruţi marinii ochi cu dorul arzător de Alb, cu'a ta lumină, Soare drag... ce cald aşezi cu rândunele din zborul lor pe ochi-de-cer, alini lumini şi doruri multe, eşti soare blând, cu chip senin... photo enconue

când bucuria imi cânta
lumina ta de magic zeu
căci te priveam doar cu nesaţ,
mi-erai tu singur cunoscut
în lumea mare şi gonindă
eu te puteam doar răsări
pe chipul nopţii-n ziua mării,
pe cer de zi, în nouri fini…
Lumine drag de azuriu
erai ‘cel singur zâmbet cald
ce-l mai resimt din amintiri
ce-l retrăiesc cu drag senin…
cântam ce inima-mi spunea
mereu, cu Sena-n gând de lună
visam-n paşi de vals marin
să umplem ceru’n stele mii
ce, surâzânde-n infinit
să se coboare peste lumi
în clinchete de clopoţei…
stau şi te-aştept
în vis de vals,
cu ochii-nchişi borgesieni
şi mi te văd, surâzător
cum cald săruţi marinii ochi
cu dorul arzător de Alb,
cu’a ta lumină, Soare drag…
ce cald aşezi cu rândunele
din zborul lor pe ochi-de-cer,
alini lumini şi doruri multe,
eşti soare blând, cu chip senin…
A.G. photography

 

De-ai ştii tu, vis de mare-albastră

ce lupte duc cu dorul meu,

eşti mare lină, ce îţi pasă

mereu eşti calmă, înţeleaptă

de-ar fi să te sculpteze grecii

te-ar face sigur o statuie,

cariatida mării-n ionic

stil, pe-o marmură mută şi albă…

Ce ştii tu, mare ce m-apasă

pe mine, soare din înalt

eu mereu fug, alerg lumina

s-ajungă în lumile de jos.

De nu-i îndrept pe drumul viu

o iau toţi oamenii la vale,

vezi fără tine se mai poate,

fără de mine sunt toţi orbi..

O..de-aş putea să-i duc’înalt

pe toţi să-i luminez cu bine,

să le arăt c-au soare-n suflet

şi pot să-l şlefuiască bine

să poată reflecta din suflet

ce le e drag şi dor şi vis

să vadă viul lor-destin!

tu nu apui niciodată, Soare eşti mereu surâzi în ochi căci tu ştii bine ce oglindă de'amintiri aduci cu drag dintr-un senin de tărm albastru Alb-Astru viu cu două raze... ochi de timp.. cu unu'nchis ocheşti zenitul şi-l faci să înroşească marea şi-n asfinţit să se ascundă sub aşternuturi de oglindă albastre atingeri de mătase sub cerul nopţii'n fulgi de nori... tu'ascunzi marea cu'a sa Lună în amintirile de ieri o faci din marmură de stele s-ajungă lavă albastră'n apă oglindă lucie, argintie să te priveşti tu soare-n ea şi în zenitul unor buze pecete-n cer să pui *surâs*  A.G. photography

tu nu apui în niciodată, căci Soare-mi eşti, fi-vei mereu
surâzi în ochi
căci tu ştii bine
ce e oglindă-n ‘amintiri…
aduci cu drag dintr-un senin de tărm albastru
Alb-Astru viu cu două raze…
ochi de timp..
cu unu’nchis ocheşti zenitul
şi-l faci să înroşească marea
şi-n asfinţit să se ascundă
sub aşternuturi de oglindă
albastre atingeri de mătase
sub cerul nopţii’n fulgi de nori…
tu’ascunzi marea cu’a sa Lună
în amintirile de ieri
o faci din marmură de stele
s-ajungă lavă albastră’n apă
oglindă lucie, argintie
să te priveşti tu soare-n ea
şi în zenitul unor buze
pecete-n cer să pui
*surâs*
A.G. photography

Cu celălalt ai vrea să-mi spui,

tu mare neaoşă, sprinţară,

ce-n valuri tot arunci islamuri

şi-afunzi flamenco în nisip…

Tu vrai să-mi spui că prind eu Luna,

din apele-ţi de albastre falduri?

Crezi tu că-s Zburător cu mască

Eu Soare mi-s şi n-am dovadă

nevoie să arăt la nime

ce voi şi ce iubesc e sus

pe cerul meu stă mai mereu

O mândră fată de Apus,

Crăiasa-n Albul inimii

Pe ea mereu o văd …nespus…

dragule Soare de prin sus te uită bine-n Alb-de-cer lumina unui trandafir se oglindeşte dintr-un foc ce-i ostoit din apa mării si-ascuns pe dincolo de munţi de nu te uiţi în largul zării n-ai să zăreşti ce ţi-este dor.. te uită sufletul meu drag în jos de cer căci tu eşti sus.. marea e neagră-n miezul nopţii dar o lumină n-a apus.. e luna, dincolo de ape.. şi te priveşte surâzând pe după glob, stea ea ascunsă rotund mai e pământul mic, de nu s-ar învârti într-una n-ai mai vedea ce ţi-este drag te-ai mulţumi doar cu poema ce-o scriu din pene zânele... Te uită în largul mării mele şi luminează negrul dor şi vei vedea oglinda ta, e zâna ce surâde-ncet, tăcut şi tâlcuit mereu, e Luna, draga ta din cer... photo enconue...

dragule Soare de prin sus
te uită bine-n Alb-de-cer
lumina unui trandafir
se oglindeşte dintr-un foc
ce-i ostoit din apa mării
si-ascuns pe dincolo de munţi
de nu te uiţi în largul zării
n-ai să zăreşti ce ţi-este dor..
te uită sufletul meu drag
în jos de cer
căci tu eşti sus..
marea e neagră-n miezul nopţii
dar o lumină n-a apus..
e luna, dincolo de ape..
şi te priveşte surâzând
pe după glob, stea ea ascunsă
rotund mai e pământul mic,
de nu s-ar învârti într-una
n-ai mai vedea ce ţi-este drag
te-ai mulţumi doar cu poema
ce-o scriu din pene zânele…
Te uită în largul mării mele
şi luminează negrul dor
şi vei vedea oglinda ta,
e zâna ce surâde-ncet,
tăcut şi tâlcuit mereu,
e Luna, draga ta din cer…
photo enconue…

Mereu ce-i alb e negru-n gând

şi negru’abis duce-n lumină,

umbra de tine, mare zeu

mă face vie-n alb pe mine

căci vidu-i gol de efemer

dar plin e infinitu’albastru

de aceea ce e scris senin

rămâne gaj în noi-ca-aştrii!

Ne-am învâţat cu paradox,

din dialogul a doi zei*

să ştim tăcea când iubim dorul

şi să vorbim cu viu pe lume

când fuga-n bach se-allegro molto

şi ne mai scutură de noi…

Lumine să-mi surâzi mereu

trimit din munţi cu amintire

o rândunică pentru stâng

sărut clipirea ei de gând,

şi-alta-n coada celui ochi

ce drept priveşte-n oglindire

la mândra sa alba-astră tare…

Să te contempli cu senin

şi-nţelepciune să aduci

din ceru’nalt în marea-adâncă

cuvânt de’Alean spre Luna vie,

Sărutul brizei care vine…;)

În paradoxul omului se-aşterne vidul infinit cine ne spune oare cine.. de este plin 'cel vid întins? de n-ar fi omul să-i dea viaţă lumina n-ar mai ştii zâmbi căci nu ar mai simţi iubirea ce-i dăruită doar de sus prin sufletul ascuns în om! De n-ar fi viul cel ce-l caut în ochiul fugii-n infinit lumina aici n-ar exista căci nu i-ar spune nimeni-Viu frumoasa "insorire" vie !;) Aşa străluce dimineaţa când din oglindă-n pas de'nalt eu la fereastră văd rose cortina cerului ce-ascunde în prag de zi şi de viitor, un soare fain ce-i doar un  zâmbet pe surâs şi-i fain surâs, de dimineaţă,dragul meu;) Galleria Grand Palace de Venaria Torino,photo by Stefano Orazzini

În paradoxul omului
se-aşterne vidul infinit
cine ne spune oare cine..
de este plin ‘cel vid întins?
de n-ar fi omul să-i dea viaţă
lumina n-ar mai ştii zâmbi
căci nu ar mai simţi iubirea
ce-i dăruită doar de sus
prin sufletul ascuns în om!
De n-ar fi viul cel ce-l caut
în ochiul fugii-n infinit
lumina aici n-ar exista
căci nu i-ar spune nimeni-Viu
frumoasa „insorire” vie !;)
Aşa străluce dimineaţa
când din oglindă-n pas de’nalt
eu la fereastră văd rose
cortina cerului ce-ascunde
în prag de zi şi de viitor,
un soare fain
ce-i doar un
zâmbet pe surâs
şi-i fain surâs,
de dimineaţă,dragul meu;)
Galleria Grand Palace de Venaria Torino,photo by Stefano Orazzini

 

*mulţumiri de strălucire-n alb-negru, acelaşi paradox al aceluiaşi echilibru, mulţumiri celor doi maestri Jorge Louis Borges şi Ernesto Sabato în dialogurile conversate sub agenda lui Orlando Barone, ed. Polirom.

**cu drag si timp paradoxal strâns şi îmbrăţişat din zi în noapte şi iar în dimineţi senine, cu bucurii pe amintire, cu blândul gând de noicasuflet şi inima de doi de rosu, azi, cluj, 10 iulie, dimineaţa zilei lui Jupiter, ora 1.30, mansarda gândurilor noastre, cu mulţumiri de gândiri şi simţiri ravisanto-ideatice iluministe 😉

*** mulţumiri fotografilor pentru bucuria creatoare a magiilor surprinse/ many thanks to all photographers that make poetry enjoy the inspiration! Merci, tres tres merci!;)

Armonie de cuvânt…

Bună dimineaţa Suflete,

Cuvinte drag eşti la zenit,

la braţ de Sabato te simt…

Deschide-ţi razele-nspre larg,

Din mare eu surâd cu drag…

Eu senina-ţi sunt ţi-am scris stelele-n cuvinte, Calea Ta, mult drag iubite, ţi-e presărată-n viul tău să-ţi bată inima in piept  cum spus-ai serii  Gândul tău Aripilor Zbor în Infinit ~ Eu~El~ Noi~  o singură fotografie are drepturi Dumnezeu.. *words copyright Tu*

Eu senina-ţi sunt’Înalt
ţi-am scris cu stele în cuvinte,
Calea Ta, mult drag iubite,
ţi-e presărată-n viul tău
să-ţi bată inima in piept
cum spus-ai serii
Gândul tău
Aripilor Zbor în Infinit
~ Eu~El~ Noi~
o singură fotografie
are drepturi Dumnezeu..
cuvinte drag, scris-Ai în mine…

Tu senin îmi eşti în inimă.. Din soare mi-ai făcut cunună, cu-a tale calde mâini de raze ce au ştiut a mângâia un gând de fată în infinit~ Eu ochii mi-i închin în tine, Cuvinte drag  şi cald/  Eu mare acum îţi sunt,  îmbrăţişată-n ‘ta inimă~ Te-am scris pe sufletul de zi, aşa cum vis tu mi-ai şoptit…                                                                                                                                                                                                ~ Eu~ Ea~ Noi~ * photografie-n infinit ~Cuvântul tău pe chipul meu~

 

 

Surâde sufletul din mine

Căci te-ai trezit şi eşti A-colo,

în a mea inimă Alb-astru

tu te-ai simţit Acum

Acasă

şi doar ăst gând

şi-nroşeşti macul,

ce-zboară-n aripile mării

spre al tău zenit rose senin

O picătură-n rosă lăcrim,

parfum de iasomie-albastră,

să-ţi fie buzele de cer

udate-n marea-ţi de mister…

Cuvântul Alb se-aşează el de-Acum pe-un suflet căci s-a unit în Univers photo Vitaliy Sokol

Cuvântul Alb
se-aşează Acum
pe-un suflet de senin
căci s-a unit în Univers
photo Vitaliy Sokol

 

 

 

Un licăr de lumină-mi pui pe ochi

Un azuriu ca de cristal

îţi ţine Marea-n orizont,

să te-oglindeşti Tu, Sol senin

cu-a ta simţire-n valul’ lin…

Ce bine-i Doamne

să fim vii!

Şi cum ne ocroteşti

din unic suflet

să poată creşte zboru’n zare…

Avântul unei bolţi de artă Lumina cere acum lumină Cuvinte drag eşti dimineaţă în port Alb-astru Vânt la pupa!  photo of Art sailing throught times und spaces

Avântul unei bolţi de artă
Lumina cere acum lumină
Cuvinte drag eşti dimineaţă
în port Alb-astru
Vânt la pupa!
photo of Art sailing throught times und spaces

 

Ne cheamă viaţa să ne spunem

să facem aripi de prin artă

Cuvinte Alb străluce Azi,

cu Zâmbet cald suflă Meltem.

Surâs pe chipul cel de vis,

Să-l ai mereu la purtător

căci nu eşti singur soare drag,

eşti doar ‘cel Astru-n infinit

şi ai un iz de noi pe suflet…

Să-ţi fie Avântul cu Senin

şi azi să fii Curaj deplin

Tu soare al cerului de alb

să deschizi porţile de gând

şi-n navigare de zenit

curând te-aşteaptă-un port m-arin! 😉

 

* scris astăzi cu  ajutor de suflet de prin noaptea sfetnic bun de-un unic suflet, spre încurajare de destin, cu drag din soartă împlinit..Cluj, mansarda gândurilor noastre, ziua zilei, 27 mai 2014, 8.00,  de ora hermesiană, cu avânt senin! 😉

** soul thanks to those who photo art for souls, chapeau bas from now on allways!

 

 

 

Cuvantul tau, suflete…

Spune-mi suflete, Cuvantul

care ti-e de capatai,

cel ce soarta ti-l lasa

spre cea lume, ca destin…

Simte ochii tai de raze

lasa-le sa curga lin,

ostoiasca-ti cu senin,

dorul sortii spre deplin…

din abisul cel inalt tu cazut-ai in lumina Dante suflete de cer temere sa n-ai esti bine... photo unknown

din abisul cel inalt
tu cazut-ai in lumina
Dante suflete de cer
temere sa n-ai
esti bine…
photo unknown

 

Cea prapastie de Alb

ce ti-e inimii un larg

infinit de ganduri multe,

tumultuoase, nebuloase,

Lasa-le tu suflet drag,

lasa-le sa te-mpresoare

se vor scurge in valul noptii,

le iau eu, le duc departe…

tu rosteste gandul sfant

ce ti-e dat de Susul Cer,

caci lumina ti-e menita,

Dante, suflete de cer…

Vino suflete alaturi Beatrice sunt, cuvinte Haidem clipa s-o vedem sa privim un asfintit... photo unknown

Vino suflete alaturi
Beatrice sunt, cuvinte
Haidem clipa s-o vedem
sa privim un asfintit…
photo unknown

Uite-n larg la lumea mare

cum priveste gandul alb

ce danseaza-n infinit

dansul rosului dervis

E oglinda lumii lor

Paradoxul de oglinda

al meu soare, a ta mare…

Ne plecam in tarmul lumii in corabia ta Doamne, ne ia Cerul si Abisul sa ne odihnim Cuvantul... photo Irving Lubis

Ne plecam in tarmul lumii
in corabia ta Doamne,
ne ia Cerul si Abisul
sa ne odihnim Cuvantul…
photo Irving Lubis

 

Suflet Ra, te urca-n vis

te iau eu, o mare mica

te voi duce, trec neantul

dincolo in Paradis,

caci ea, noaptea, sta sa cada

cu cortina peste zei,

tu surade cald in suflet,

ai alt drum, Cuvant Al meu…

Picura din lacrimi …line,

soare, suflet de prin cer

vei gasi ce ti-este vis

implini-vei cu suras

un destin scris pe-un cuvant

ti l-a pus El, Dumnezeu,

iar ea, Soarta l-a de-scris,

ti-a soptit prin ruga-n cer…

urca trepte de zenit vei vedea tot Universul Soare, tu esti Asfintit Dar si Rasarit ecvestru... photo Gev Matevosyan

urca trepte de zenit
vei vedea tot Universul
Soare, tu esti Asfintit
Dar si Rasarit ecvestru…
photo Gev Matevosyan

 

Din Abis, urcat-ai calea,

printr-un vis, cu ochi deschisi

tu revezi defapt ce Vrerea

ti-era scrisa-n infinit…

Tine-ti pleoapele aproape

Eu, o mare iti voi spune

ce privirea da sa vada

cand Meltem bate din inimi

Licar unic, floare rara Nu-far magic peste lumi tu te uita si invata si te-ntreaba ce-i Cuvantul? photo unknown

Licar unic, floare rara
Nu-far magic peste lumi
tu te uita si invata
si te-ntreaba
ce-i Cuvantul?
photo unknown

 

E un Avva cel ce-o zis

de smerenie de gand

cum se afla ea-n prapastii

de desavarsiri de om.

Pleaca-ti ochii in lumina

caci si eu privesc cu tine,

ne uitam acum in zare

eu intind o mana-n suflet

tu, din soare raza ta

ne unim in catedrala

gandul Albului neant

de Rodin sculptat in stele…

Plangi in mine, suflete marea stie lacrimile sunt clipe de roua alba razele-ti dansate-n stele photo unknown but well-felt

Plangi in mine, suflete
marea stie lacrimile
sunt clipe de roua alba
razele-ti dansate-n stele

Sunt cuvinte asteptate,

lacrimile unei ploi

sunt din mare, sunt sarate

dar aduc Alean de noi

si de sufletul cel Mare

cel ce ne-o lasat pe aici,

sa ne facem vis, carare

peste colb inspre senin…

Suflete de Soare drag,

ostoieste-ti gandul trist

te contempla-n Marea ta,

e aici, din infinit

ea s-a rupt, cu zbor

desprins-a blanda mangaire

de neant imbratisat

ti-o aduce, gandule

sa te simti iar,

impacat…

ea in dansul ei de clipa efemer roteste vremi le alina-n val albastru si le sufla Alb de Cer... une photo de...

ea in dansul ei de clipa
efemer roteste vremi
le alina-n val albastru
si le sufla Alb de Cer…
une photo de…

 

Echilibrul nu-l creeam

din Balanta lumii noastre,

nu putem decat sa fim

clipe de emotii-astre

Tu inunda cerul noptii

Marea ta asteapta-n prag

tarmul sa ti-l oglindesti

pasii tai sa-i faci spre ea,

vis-n-vis peste o lume,

cu smerenie vedea-vei

cum e sa-ntrevezi tu Dante

Hipersfera de clepsidra

ce-o intorc eu, Beatrice 😉

 

* cu armonie de gand spre linistire si contemplare pe un infinit stiut si cald imbratisator de suflet solar…

cluj, mansarda gandurilor inaltate-nalt, 20.50, 25 mai 2014,  spre alean de lacrimi bune, duminica de suflet…

** multumiri photografilor ostenitori in arta lor; many thanks to all photographers for their art-works…

Dor de apa

Dintr-un larg de gand rotund

din fereastra, Oberon

intrevede-un gand marin

cu-al sau dor aquamarin

lin aluneca-n priviri

sufletu-i spre Alba sa,

Mica floare dintr-o stea,

rosa calda si gingasa,

cateodata patimasa,

dar alina marea-n stea,

gand curat de tine ea,

are, duce si resimte

buze calde pe-al ei suflet…

Buna seara-mi spui oglinda, paradox fara de timp bine-ai revenit, tu soare sfantul marii, dragul meu... A.G. photography

Buna seara-mi spui
oglinda,
paradox fara de timp
bine-ai revenit, tu soare
sfantul marii, dragul meu…
A.G. photography

Nu-i asa ca e frumos

dans dervis cu ochii-n noi

Ne rotim mereu oglinda

Tu in mare, soare-n lin…

Neted chip de mare tii

cand pe obraz, tu depui raze

chipul fin, suav de mare

se contempla cu senin

ochii si-i ridica-n tine,

Lumineaza-n Infinit…

Raza alba straluceste ochii tai un larg privesc lasa-i sa patrunda chipul unui suflet ingeresc... photo unknown

Raza alba straluceste
ochii tai un larg privesc
lasa-i sa patrunda chipul
unui suflet ingeresc…
photo unknown

Ii inchide acum usor,

ii deschide sufletu-mi

ei acum privesc in tine

dintr-o inima feerie

iti creeaza ei pe chip

un suras ascuns de lumi

si vazut doar de Meltem,

Briza ta de muza-n dor

Marea visurilor pline,

Ea-ti imbratiseaza chipul

cu-al ei trup ud si albastru,

Licar proaspat pune-n inimi

straluceasca iar Lumina

ta de Soare-n infinit…

cu atingerea-ti de aripi zbor de rose-n raza ta, cobori pacea in Alb-Astru Suflet-soare, tu contempli inima-mi in Marea ta... chapeau photo

cu atingerea-ti de aripi
zbor de rose-n raza ta,
cobori pacea in Alb-Astru
Suflet-soare, tu contempli inima-mi
in Marea ta…
chapeau photo

un suras ii joaca ochii

valurile ei sunt pline

bucuroasa ca un Astru

a decis s-o ia oglinda,

e minune-n mare acum

caci se simt stelute-n apa

florile ei de cuvant

se rotesc si tot danseaza..

caci minune e sa simti

cum din razele de sus

Soarele in mod precis,

tine-n brate un A~bis…

catedrala gandului ne-o lasat-o blandul sculptor sa ne fie drept oglinda, paradox de doua vieti, ce se-ating in infinit se vorbesc pe sub zenit si surad din ochi seninul.... unknown photo

catedrala gandului
ne-o lasat-o blandul sculptor
sa ne fie drept oglinda,
paradox de doua vieti,
ce se-ating in infinit
se vorbesc pe sub zenit
si surad din ochi
seninul….
unknown photo

Tine inima de mare,

Tu, cuvinte- Armonie

E albastru-stravezie

straluceste doar in tine,

cand pe chip depui coroana

doua raze-n rose dulci,

ir de cer si de lumina,

pe obrazul marii-oglinda…

Hai cu mine, spune-un soare ridicandu-se din ape te fac nori de apa, Mare, Beatrice, vino-n zbor.. A.G in photography ~unknown photo ~

Hai cu mine, spune-un soare
ridicandu-se din ape
te fac nori de apa, Mare,
Beatrice, vino-n zbor..
A.G in photography
~unknown photo ~

Asa cheama un soare sus

o Alb-astra stea de apa

~ stai sa-mi pun eu valul-sal,

o esarfa ca de seara

sa-mi apropie lumina,

raza ta s-o simt pe spate…~

tie marea-ti pune aripi de prin fluturii de mac sa ai lin curat si vesel vis de soare inserat... chapeau photo

tie marea-ti pune aripi
de prin fluturii de mac
sa ai lin curat si vesel
vis de soare inserat…
chapeau photo

Zboara gandule Inaltul

Armonii de curcubeu,

tuse netede de cer

tu coboara, Ali-zeu…

cu o raza alinare chipul marii se topeste totul se intoarce-n soare ochii gingas se inchid doar un licar se mai vede... e al tau drag, infinit... autre cousine photo

cu o raza alinare
chipul marii se topeste
totul se intoarce-n soare
ochii gingas se inchid
doar un licar se mai vede…
e al tau drag, infinit…

 

* poema armonica pe doua suflete cantate in inaltul cerului dogorator dar alb de-naltator intru contemplare si zbor sincron, tie suflete de noi…cluj, mansarda zburatoare a gandurilor, 25 mai 2014, 18.10, amiaza unei duminici linistite dintr-un unic suflet ocrotit de natura;)

** multumiri photografilor de ganduri inspirative; many thanks to all photographers for the inspirational artworks, all my gratitude

 

 

Promenade dans acolade

sourire de la boheme

Prin ceaţă se zăreşte-o rosă
E luminată de-un Alb licăr,
Iartă-mi Doamne gândul meu
Şi lasă-mi Soare drag
Să-ţi şterg eu ceaţa de pe chip

image

Învolburat n-aş vrea să simt
Că azi ţi-e sufletul de mine,
Te uită-n zare, al meu soare
Zâmbeşte-i mării drag
Te-aşteaptă sufletul din ea

image
Un licăr soare, nu te-ncrunta
În nori greşiţi că marea-i vie,
E încă aici şi cântă-n valuri rosa ta
De zâmbet cald ce-nseninează
Zarea…
image
~Mihaela Noroc photo~

O boare atât să zboare briza
În gânduri~falduri de mătase
Să simtă iar cea inimă de cald
Dans notre acolade, mai ştii?
Două suflete de aer, dansau..
image

Lumina mea, nu mă lăsa
Să vină grindina în maci
Deschide drag inima ta
Şi-ngăduie unui mic suflet
Adăpost de licăr lăcrimat
Căci clopoţelul cel din stele
Se-aude încet şi tot mai rar
image

Zâmbeşte larg, al meu drag soare,
Atunci voi ştii când pe chipul mieu
Va răsări din apele-mi înstrăinate
Surâs adevărat de tine…
image

Ascunşi atunci de cerul alb
Sau crem-zglobiu ca de cafea,
Cuvintele cu infinitul
cel Alb~Astru
Vor dansa la nesfârşit
Eternitatea~n acolade

image
~Cristi Floriganta photo~

Aşa privesc acum neantul
În contemplare de destin
Eu, Soartă vie te aştept
S-aduci Aleanul soarelui din cer
La marea mea, un duios cânt
De liră antică de suflet
Ascuns în gând de infinit
Când catedrala lui Rodin
O vom zâmbi
Noi, amândoi…
image
a bientot dragul meu soare
Se strâng valurile de plecare
Surâde larg şi biruie-n furtună
De-oricare gând trist şi dor
Ne revedem la ţărm
Dragul meu soare!! 😉

* Cu drag si bucurie impacata si contemplata la nivel de suflet si armonie a unui singur si complet suflet cu doua aripi de zenit si soare-n mare ce-astept cu drag sa vad in marea mea draga in asta ultima zi…a cote d’elle et de ton esprit, 21 mai 2014, ziua lui mercur si-a lui Arghezi, cu drag multumesc suflete drag 😉
** many thanks to all photoghraphers for their enjoying art and inspiration..chapeau bas!;)

Visul mării

image

Îmi eşti alături, noaptea-ntreagă
Un pat de val ţi-am aşternut
Şi te privesc cu infinitul
Ce cald priveşti cu ochii’nchişi..

image

M-ai pus în ochi armonie
De stele si surâs în suflet
Vraiment,el râde Micul Prinţ
Cu drag şi dor doar pentru tine..
Pentru un gând viitor visat
Un noi de cer , îmbrăţişare..

image

Cum ai tu grijă de-a ta rosă
N-o laşi să-şi piardă valul prin neant..
La tine-n braţe o alinţi
Cât ziua-ntreagă-n somnul meu
De trup marin uitat în iarbă,
Te ţin în piept ca busuiocul..

image

Ascuns între comori de vremi
Cu gândul neted de mătase
Cu flori de mac eu te ating
Pe buze-ţi unduiesc un val
Pictat de vara timpurie
Cu roş adânc, cules din maci

image

Zâmbeşte larg, dragul meu Soare
E singur val acum de mare
Din „într-o zi” de tine plină
O mare dulce şi senină
La margine de trup şi suflet
Ţi-l dăruieşte-n infinit

image

Zâmbeşte viu, e dimineaţă
Ne-am odihnit în Dumnezeu,
O noapte-ntreagă în senin
A fost cuvântul paşă-n gând..

image

Deschide ochii dragul meu
Ne dezveleşte ziua cerul
Te du, te-aştept,
Mai dorm puţin
Continui eu ăst vis al nostru..

image

Aici într-un Alb-astru gând
Eu ochii mi-am lipit cu gene
Să te păstrez într-al meu vis
Să te mai văd cu inima…

image

Ridică-te în lumină
Tu cavaler de gând şi artă
Înalţă-te ca Alizeu, bate ca soare
Tot ce-i zi
§i-adu Coroanei la apus
Ofranda ta-n rose-sărut

image

Un dor în dar primeşte acum
Să-ţi fie umbră-n ceasul greu
E mângâiat de Dumnezeu
Şi-n roş sărut
Te aştept in
Noi!;)

* scris azi, ora diminetii 7.41, ziua lui Marte si lui 20 mai 2014,cu ochii lipiti de tine;)

* many thanks to photographers art works for the beauty revealed..

pe aripă de înger…

E Săptămâna Mare,  Săptămâna Neagră cum se mai spune în popor, săptămână în care sufletele celor ce trebuiesc să plătească obolul lui Kharon ajung mai repede acolo Sus. Sunt privilegiaţi se spune, căci trec mai uşor vămile cereşti şi cine moare în astă săptămână a durerii şi totuşi a eliberării dovedeşte existenţa unui mare spirit şi puternicia unui caracter adevărat. Întradevăr, căci ne-au părăsit mai repede spune dorul din noi, dar aşa cum le-o fost scris, mi-ar putea spune Soarta… „şi-au împlinit destinele! Au murit împăcaţi şi liniştiţi! Voi trebuie să trăiţi, să tot trăiţi până vă veţi împlini destinele, ca eu, Soarta să pot încheia astfel socotelile cu Universul!”…parcă aşa o aud pe madame Soarta spunându-mi. Şi are dreptate.. Ei au reuşit să „scape” mai repede, sau oarecum la timp. Şi-au încheiat traseul, şi-au scris sufletul, i-au dat drumul adevăratului lor ideal de viaţă prin aripile talentului de penel şi au terminat. Ne-au spus, ne-au scris, ne-au încântat şi înţelepţit mereu, chiar şi-atunci când nici un sfat prietenesc sau maiestresc nu putea găsi cheia de „descătuşare” a vreunei probleme sufleteşti au de inspiraţie… Gabriel Garcia Marquez ne-a învăţat să zidim inspirativ, lecturativ şi scriitoricesc, cu cărămizi prăfuite de vremi şi totuşi, paradoxal de frumoase; cu cărămizile cuvintelor am desluşit mulţi în noi ce-nseamnă lectura de suflet şi de limpezime a minţii; un realism magic ar spune unii, un goya al cuvintelor aş încerca să-i spun eu….un goya al imaginii descrise, pictate cu obscuritatea unei umbre paleriene, peste care totuşi există o speranţă care pluteşte, o speranţă despre care aş putea spune că are iz de y gasset sau de borges sau de Llosa, dar nu..speranţa îi e proprie lui, e acel licăr de ochi al necunoscutului care schimbă, care vine ca o furtună de bine şi alină fricile şi panicile personajelor şi-ale scriitorului odată cu ei… A inspirat cântăreţi, pentru că sufletul lui mărinimos şi cald a dorit să fie viu şi aproape de timpul lui, nu taciturnic ca alţi contemporanei pitici ecrivants… Vii şi frumoase, vesele cântări au compus dintr-a sa lumină, artişti precum Serrat, Oscar Chavez, chiar şi Shakira şi alţii ( 4 cântări inspirate de Gabo )

Îmi râmâne însă la suflet vocea sa recitând şi povestind despre scrieri şi poveşti cu atâta uşurătate şi bucurie cât pot licări ochii un profesor de scriituri care niciodată nu s-a pretins maestru… Sunt minunaţi oamenii-creatori care într-a lor modestie doar există în şi prin propria lor artă iar acest lucru le aduce şi îi face să fie bucurie simplă şi curată…

Am putea spune multe despre el, despre lecturările cărţilor sale-căpătâi pentru mulţi dintre noi dar cert e un singur lucru, am rămas mai singuri pe astă lume, cu un spirit de maestru lipsă…Tind să cred şi-mi doresc oarecum cu nevolnicie ca totuşi de acolo de Sus, după ce s-au reîntâlnit cu alţi frenetici spirituali „colegi” de breaslă artistică de prin multele efemere, după ce şi-au primit paşaportul Cerului, atât el cât şi mulţi „ceilalţi” frumoşi nebuni în spirite, genii plecate şi maestri ai sufletelor noastre, cei mulţi, ei, să-şi mai întoarcă privirea şi spre noi, bezmeticii rămaşi în căutarea supravieţuirii întru ideea „visătorilor” recitaţi mereu de Piersic senior…

Tot săptămâna aceasta s-a stins şi Nina Cassian, poetă curajoasă şi nonconformistă mereu, puternică în iubire şi crez liric încât de multe ori prejudecăţile celorlalţi au pus-o în lumini cenuşii…Poeziile ei însă mi-au fost copilărie, când le recitam obişnuiam să le compun muzică, să le cânt..de curând am aflat că ăsta i-a fost şi marele regret, acela de a nu mai avea timp şi inspiraţie spre a mai compune muzică de pian…Un alt suflet frumos, stins în cel mai împăcat mod cu putinţă, după o viaţă puternică şi plină de realism jonglativ-magic daca e să comparam stilul ei lirico-trăitor cu cel marquesian. Doi paradoxali scriitori ce la diferenţă de-o zi şi-un continent, s-au decis că e timpul să-şi încheie socotelile şi să plece mai repede în vacanţa cerului…Nu există calibru, dacă e să vă simt interogaţia asupra paralelei celor doi, nici stilistică măcar dar în ceea ce le priveşte viaţa şi destinul artistic, amândoi au avut curajul asumării lui, cu toate premisele adjudecate de dinainte, primul în modul unei vieţi paradoxale şi adânc-trăită iar Nina în ceea ce viaţa, caracterul şi jovialitatea acceptării întâmplărilor vieţii, i-au prezis drumul.  Din chip şi voce i se poate simţi limpezimea şi armonia unei înţelepciuni sufleteşti, modeste.

S-au stins şi-au ajuns mai repede acolo Sus! Spirite tari şi cu adevarat minunate-n caracter şi personalitate şi mulţi asemeni lor s-au tot topit în neantul ultimilor ani, încât în lumea artistico-culturală, începem să ne simţim singuri, să bată frigul însingurării de maeştrii…

Într-un fel am speranţa şi credinţa şi totodată o doleanţă ciudată la ei; să nu ne uite căci nici noi, nebunii frumoşi ai spiritului Universal dintru artă, nu-i vom uita! Avem nevoie de voi, chiar şi de acolo de Sus! Aşa că să faceţi bine să nu vă „rest in peace” prea mult ci să mai atingeţi cu aripa de înger fie neaoş-dojenitor spre îndreptare de spirit în caracter, fie duios-împăciuitor întru inspiraţie şi căutări nenumărate de destin spre al Sorţii scop desăvârşitor…De acolo de Sus, să vă mai uitaţi către noi, să nu ne părăsiţi prea repede spre bunătăţile cereşti ci să ne mai fiţi aripi ocrotitoare şi îndrumătoare…căci se mişcă lumea abrupt şi iute şi rămânem făr’de har, modele şi îndrumători, ne vom pierde şi ciocni ca nişte atomi bezmetici făr’de sens pân’la căderea gravitaţiei…aşa că, nu zburaţi prea repede şi prea etern, vă mai aşteptăm c-un licăr de lumină şi inspiraţie sau chiar şi cu o adiere mai usturătoare asemeni călugărilor budisti…dacă ni se înconvoiază spiritul, o merităm şi-i mai bine să vină de la cei pe care-i vom iubi întru amintirea spiritului înălţat mereu… Iar aste gânduri vi le adresez vouă, dragilor mele spirite mari, maeştri de soartă şi destin întru artă, adevăr şi frumos desăvârşit! Vă ştiţi voi acolo Sus, aşa că nu vă mai numesc, sufletul meu vă recunoaşte aşa cum şi voi puteţi să ne simţiţi pe noi, oamenii, ori de câte ori vă citim, admirăm, gândim şi contemplăm chiar şi în neant…

Închei cu un licăr de avânt pe care Gabriel Garcia Marquez „ni-l lasă”, căci refuz şi-mi arog dreptul unei zile în plus pentru domnia sa, spre viul spiritesc şi iluminant…

Ultima scrisoare ,Gabriel García Márquez

„Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca aş avea inima, aş grava ura mea peste ghiaţă şi aş aştepta până soarele răsare. Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, şi un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul încarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca aş avea o bucăţică de viaţă… N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau barbat spunându-le că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.

Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii… Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevarata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna.

Am învăţat că um om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atâtea lucruri pe care am putut sa le învăţ de la voi, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece atunci când o sa fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod neferecit mor.

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-as da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Daca aş ştii că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc”şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc, că niciodată nu  te voi uita.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinta. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui “imi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Nimeni nu-li va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine.”

P.s. visaţi cu stele de Van Gogh, recitând un poem de Benedetti, dansand pe muzica lui Serrat aşa cum ar fi vrut Maestrul…Să-i împlinim testamentul şi vorba unui drag om, „Dumnezeu sa il neuite !”…


~Tactică şi strategie~ de Mario Benedetti, poet uruguayan

Tactica mea este
Să te admir,
Să te învăţ aşa cum eşti,
Să te iubesc aşa cum eşti.
Tactica mea este
Să-ţi vorbesc
Şi să te ascult,
Să construiesc din cuvinte
Un pod indestructibil.
Tactica mea este
Să-ţi rămân în amintire.
Nu ştiu cum sau
Cu ce pretext…
Dar să-ţi rămân.
Tactica mea este
Să fiu cinstit
Şi să te ştiu onestă,
Astfel ca între noi
Să nu ridicăm cortine
Şi să nu deschidem hăuri.
Strategia mea este,
În schimb,
Mai profundă şi mai
Simplă…
Strategia mea este ca,
Într-o bună zi,
Nu ştiu când şi nu ştiu
Sub ce pretext,
Să ai nevoie de mine.