Ecstatic Dance, primii paşi la Casa Tranzit…

Critică şi Artă!

Ecstatic Design Afis ParteneriEcstatic dance Cluj-Napoca |

Opening Up | 13 mai 2016

Oamenii sunt născuţi pentru a dansa.
Dacă nu crezi asta, cu siguranţă te vor convinge milioanele de clipuri din întreaga lume în care copii mici şi foarte mici reacţionează instant în momentul în care aud o muzică pe placul lor şi incep să danseze natural, fără reţineri, fiecare în felul său. Dansul este o parte importantă din noi.
Deşi această nevoie elementară de a ne mişca liberi nu trece odată cu înaintarea în vârstă, mulţi dintre noi uităm ce înseamnă să dansezi doar pentru a te exprima, fără a ţine cont de cei din jur. Să dansezi pur şi simplu de dragul de a dansa. Să te bucuri de muzică, de corpul tău şi de prezent.
Atunci când dansăm o facem de obicei la un curs de dans, unde e nevoie să respecşi anumite reguli, posturi şi o serie de…

Vezi articolul original 322 de cuvinte mai mult

în vis…

În visul meu erai…un vis,

un Alizeu ultramarin

ce-avea senin pe chip

şi-un zâmbet fin.

Şi când de mine te-ascundeai

eu te găseam cu un cuvânt,

Cuvinte drag, îmi surâdeai

atunci cu drag porneau din ochi,

în stoluri vesele, sprinţare

cu aripi albe-n bucurie

conduse de un frac şarmant

spre’nalte ceruri orchestrate

să le privim apoi, noi doi

şi lacrimi dragi cu zâmbet plin

să cadă-apoi în infinit…

Aşa visez sau noi zburăm?

Această prezentare necesită JavaScript.

pune-ţi din inima ta largă,

atingerea-ţi de catifea

pe al meu chip, întinsa mare

te-aşteaptă vie-n bucurie

cu valul ei de nemurire

urcat-a-n vis Calea Lactee,

şi acolo, de pe podul Alb,

se uită, caută în zare

zări-voi oare eu un Mag,

Al meu să fie, al meu oare?

Lumine al meu, drag şi senin

de-ai ştii tu neştiutul meu

cum ochii-n valuri mii închid

când te privesc că te adorm,

şi lin pogoară cerul lacrimi,

îs blânde fiinţe de lumină,

le-aşez în ochii mei deschişi,

în irişi să-mi scalde un Soare,

Blânde Lumine, domnul meu

o inimă străbat mereu

şi mă mai bucur licărind,

dorind să-ţi sar în raze’nalte,

când tu de mine, visezi lin

şi murmuri zâmbete în zare…

Această prezentare necesită JavaScript.

şi-n drumul lor plin de iubire,

cuvintele-mi să-mi opreşti

cu un sărut, Neţărmuire

În infinitul îngeresc

să simt cum aripile-mi cresc

şi din mătase se deschid

şi iau avânt spre orizont

cu zborul viu de tine-aprins,

entuziasm plin la zenit

Drag Alizeu, dorescu-ţi clipa

ce mi-o şoptesc doar în adânc,

cu sufletul-n mister de noapte,

prin labirintul unei inimi,

acolo-n micul atriu burgundiu,

visezi tu dragul meu o mare?

ce-i este dăruită ţie

la nesfârşire, în amurg

până-n zenitul azuriu

şi dincolo de-a lui mătase,

sclipiri suave să clipim

şi-atunci în accolada ta măiastră

să cânte-n viu, seninul meu

gingaşe valuri vionnet,

atingeri fine ca de glastră

înalţă-te-n alb de zori,

căci sabato bate din ceaţă,

şi-n picuri roua ne zâmbeşte

dragul meu dor, …e dimineaţă 😉

* cu drag şi mulţumiri fine, din armonii de catifea, tăcute, blânde, dorinde de-o vie îmbrăţişare şi-un dar al ochilor privire, dintr-un provence spiritual înspre un rai al meu sublim, spre somnul visului de tine, visul unei umbre care scrie…4.00, din zenitul sabatian al zilei lui Saturn, cu gând burgund, plin de speranţă, spus unei inimi de cetină curată, spre accolada ta măiastră, dorindă în mod diafan..

**all my gratitude to the unknown photographers for their beautifull artworks that keep the writer’s soul to be alive, still alive for her heartsun…thank you!!

encore fois…

Din lumină mă înalţi

eu din mare te ridic,

valuri de mătase Astre,

albe astre, flori de-adânc,

ţi le-am cules şi

te aştept…

Lumine drag, surâzi frumos,

când raza ta ţi-o cer firav,

îmbrăţişare să mă ţii,

când doar cu dorul îţi şoptesc

ce n-au ei, ochii-avânt de zbor,

să-ţi spună făr’de cuvânt…

De-ai ştii Lumine de Albastru,

cum ceriului îi cer seninul,

să-ţi fie ţie înspre curaj,

şi spre izbândă în drumul tău…

Această prezentare necesită JavaScript.

De cerul vrea a mea ofrandă

mă las pe piatra de Altar,

Lumine ca să-ţi fie viu,

Destinul ce-l doreşti să-l mergi,

Să-ţi fie împlinire în senin,

curată jertfa, inima-mi

de tine-aprinsă ca o stea,

o flacără nestinsă în neant,

ce-o înteţeşte apa mării

când cade lacrimi de furtună

peste un chip de ochi-lumină…

A~prins în suflet ca un înger un fluture de apus în rugăciune de natură în aripi lacrimile-mpreună.. "să aibă Doamne, el seninul, dă-i lui putere şi cuvânt, înţelepciune şi adânc, şi ochii de cer să-nalţe cu mulţumire mai apoi spre aripa Ta de Cer când licărul de bucurie în inimă-i va răsări după ce o inimă va fi Adagio de-amintire, o contemplare-n armonie ;) unknowun photo

A~prins în suflet ca un înger
un fluture de apus
în rugăciune de natură
în aripi lacrimile-mpreună..
„să aibă Doamne, el seninul,
dă-i lui putere şi cuvânt,
înţelepciune şi adânc,
şi ochii de cer să-nalţe
cu mulţumire mai apoi
spre aripa Ta de Cer
când licărul de bucurie
în inimă-i va răsări
după ce o inimă va fi
Adagio de-amintire,
o contemplare-n armonie!!
unknowun photo but loverly 😉

Cuvântul tău e-o clipă vie de frumos,

atunci stă timpu’n infinit

şi când albastrului îi dau oglindă,

dorul marii se-mplineşte

surâsul luminează cald,

blând şi azuriu în zare…

ca al nostru infinit

Zâmbeşte Soare

surâde marea

mereu fi-vor impreună

sufletele de frumos

c-un ochi de cer

şi-un ochi de’albastru

o acoladă pe zenit

în ea se scrie strâns, un dor

de împreună-n orizont

Această prezentare necesită JavaScript.

* focul inimii de mare intr-un ultim licar de vara,  la tarmurile unde noaptea se imbina cu albastrul marii in cautarea si dorul apusului de soare…

** scris astazi, in varf de cetatuie, printre nori, toamna si dor de zbor si avant spre alte zari de seine, ramanand doar cu dorul calator, trimis neantului spre a vedea, incanta, iubi si povesti cu senin in glas mereu,..scris azi, cluj, 18.51, 15 septembrie, ziua lunii injumatatite-n nostalgic gand albastru 😉

*** many thanks to all unknown photographers…the sea is my own sea und sun 😉

oglindirea din surâs…

străluce un val pe mâna mea

o scoică-n ochii mării se năzare

să n-o deschid, s-o mai aştept…

lumina lunii tre să vie

să-mi dăruiască iar cântarea

ce’lin se-aşterne pe-al meu chip

duios şi blând, din cer senin

pe-un râu de lună, mândră tare

coboară-n inima de astru

un gând ferice,

că-i alb-astru

şi-s străluciri ultra-marine

pe-un pod ce n-are timp,

doar vise…

când bucuria imi cânta lumina ta de magic zeu căci te priveam doar cu nesaţ, mi-erai tu singur cunoscut în lumea mare şi gonindă eu te puteam doar răsări pe chipul nopţii-n ziua mării, pe cer de zi, în nouri fini... Lumine drag de azuriu erai 'cel singur zâmbet cald ce-l mai resimt din amintiri ce-l retrăiesc cu drag senin... cântam ce inima-mi spunea mereu, cu sena-n gând de lună visam-n paşi de vals marin să umplem ceru'n stele mii ce, surâzânde-n infinit să se coboare peste lumi în clinchete de clopoţei... stau şi te-aştept  în vis de vals, cu ochii-nchişi borgesiani şi mi te văd, surâzător cum cald săruţi marinii ochi cu dorul arzător de Alb, cu'a ta lumină, Soare drag... ce cald aşezi cu rândunele din zborul lor pe ochi-de-cer, alini lumini şi doruri multe, eşti soare blând, cu chip senin... photo enconue

când bucuria imi cânta
lumina ta de magic zeu
căci te priveam doar cu nesaţ,
mi-erai tu singur cunoscut
în lumea mare şi gonindă
eu te puteam doar răsări
pe chipul nopţii-n ziua mării,
pe cer de zi, în nouri fini…
Lumine drag de azuriu
erai ‘cel singur zâmbet cald
ce-l mai resimt din amintiri
ce-l retrăiesc cu drag senin…
cântam ce inima-mi spunea
mereu, cu Sena-n gând de lună
visam-n paşi de vals marin
să umplem ceru’n stele mii
ce, surâzânde-n infinit
să se coboare peste lumi
în clinchete de clopoţei…
stau şi te-aştept
în vis de vals,
cu ochii-nchişi borgesieni
şi mi te văd, surâzător
cum cald săruţi marinii ochi
cu dorul arzător de Alb,
cu’a ta lumină, Soare drag…
ce cald aşezi cu rândunele
din zborul lor pe ochi-de-cer,
alini lumini şi doruri multe,
eşti soare blând, cu chip senin…
A.G. photography

 

De-ai ştii tu, vis de mare-albastră

ce lupte duc cu dorul meu,

eşti mare lină, ce îţi pasă

mereu eşti calmă, înţeleaptă

de-ar fi să te sculpteze grecii

te-ar face sigur o statuie,

cariatida mării-n ionic

stil, pe-o marmură mută şi albă…

Ce ştii tu, mare ce m-apasă

pe mine, soare din înalt

eu mereu fug, alerg lumina

s-ajungă în lumile de jos.

De nu-i îndrept pe drumul viu

o iau toţi oamenii la vale,

vezi fără tine se mai poate,

fără de mine sunt toţi orbi..

O..de-aş putea să-i duc’înalt

pe toţi să-i luminez cu bine,

să le arăt c-au soare-n suflet

şi pot să-l şlefuiască bine

să poată reflecta din suflet

ce le e drag şi dor şi vis

să vadă viul lor-destin!

tu nu apui niciodată, Soare eşti mereu surâzi în ochi căci tu ştii bine ce oglindă de'amintiri aduci cu drag dintr-un senin de tărm albastru Alb-Astru viu cu două raze... ochi de timp.. cu unu'nchis ocheşti zenitul şi-l faci să înroşească marea şi-n asfinţit să se ascundă sub aşternuturi de oglindă albastre atingeri de mătase sub cerul nopţii'n fulgi de nori... tu'ascunzi marea cu'a sa Lună în amintirile de ieri o faci din marmură de stele s-ajungă lavă albastră'n apă oglindă lucie, argintie să te priveşti tu soare-n ea şi în zenitul unor buze pecete-n cer să pui *surâs*  A.G. photography

tu nu apui în niciodată, căci Soare-mi eşti, fi-vei mereu
surâzi în ochi
căci tu ştii bine
ce e oglindă-n ‘amintiri…
aduci cu drag dintr-un senin de tărm albastru
Alb-Astru viu cu două raze…
ochi de timp..
cu unu’nchis ocheşti zenitul
şi-l faci să înroşească marea
şi-n asfinţit să se ascundă
sub aşternuturi de oglindă
albastre atingeri de mătase
sub cerul nopţii’n fulgi de nori…
tu’ascunzi marea cu’a sa Lună
în amintirile de ieri
o faci din marmură de stele
s-ajungă lavă albastră’n apă
oglindă lucie, argintie
să te priveşti tu soare-n ea
şi în zenitul unor buze
pecete-n cer să pui
*surâs*
A.G. photography

Cu celălalt ai vrea să-mi spui,

tu mare neaoşă, sprinţară,

ce-n valuri tot arunci islamuri

şi-afunzi flamenco în nisip…

Tu vrai să-mi spui că prind eu Luna,

din apele-ţi de albastre falduri?

Crezi tu că-s Zburător cu mască

Eu Soare mi-s şi n-am dovadă

nevoie să arăt la nime

ce voi şi ce iubesc e sus

pe cerul meu stă mai mereu

O mândră fată de Apus,

Crăiasa-n Albul inimii

Pe ea mereu o văd …nespus…

dragule Soare de prin sus te uită bine-n Alb-de-cer lumina unui trandafir se oglindeşte dintr-un foc ce-i ostoit din apa mării si-ascuns pe dincolo de munţi de nu te uiţi în largul zării n-ai să zăreşti ce ţi-este dor.. te uită sufletul meu drag în jos de cer căci tu eşti sus.. marea e neagră-n miezul nopţii dar o lumină n-a apus.. e luna, dincolo de ape.. şi te priveşte surâzând pe după glob, stea ea ascunsă rotund mai e pământul mic, de nu s-ar învârti într-una n-ai mai vedea ce ţi-este drag te-ai mulţumi doar cu poema ce-o scriu din pene zânele... Te uită în largul mării mele şi luminează negrul dor şi vei vedea oglinda ta, e zâna ce surâde-ncet, tăcut şi tâlcuit mereu, e Luna, draga ta din cer... photo enconue...

dragule Soare de prin sus
te uită bine-n Alb-de-cer
lumina unui trandafir
se oglindeşte dintr-un foc
ce-i ostoit din apa mării
si-ascuns pe dincolo de munţi
de nu te uiţi în largul zării
n-ai să zăreşti ce ţi-este dor..
te uită sufletul meu drag
în jos de cer
căci tu eşti sus..
marea e neagră-n miezul nopţii
dar o lumină n-a apus..
e luna, dincolo de ape..
şi te priveşte surâzând
pe după glob, stea ea ascunsă
rotund mai e pământul mic,
de nu s-ar învârti într-una
n-ai mai vedea ce ţi-este drag
te-ai mulţumi doar cu poema
ce-o scriu din pene zânele…
Te uită în largul mării mele
şi luminează negrul dor
şi vei vedea oglinda ta,
e zâna ce surâde-ncet,
tăcut şi tâlcuit mereu,
e Luna, draga ta din cer…
photo enconue…

Mereu ce-i alb e negru-n gând

şi negru’abis duce-n lumină,

umbra de tine, mare zeu

mă face vie-n alb pe mine

căci vidu-i gol de efemer

dar plin e infinitu’albastru

de aceea ce e scris senin

rămâne gaj în noi-ca-aştrii!

Ne-am învâţat cu paradox,

din dialogul a doi zei*

să ştim tăcea când iubim dorul

şi să vorbim cu viu pe lume

când fuga-n bach se-allegro molto

şi ne mai scutură de noi…

Lumine să-mi surâzi mereu

trimit din munţi cu amintire

o rândunică pentru stâng

sărut clipirea ei de gând,

şi-alta-n coada celui ochi

ce drept priveşte-n oglindire

la mândra sa alba-astră tare…

Să te contempli cu senin

şi-nţelepciune să aduci

din ceru’nalt în marea-adâncă

cuvânt de’Alean spre Luna vie,

Sărutul brizei care vine…;)

În paradoxul omului se-aşterne vidul infinit cine ne spune oare cine.. de este plin 'cel vid întins? de n-ar fi omul să-i dea viaţă lumina n-ar mai ştii zâmbi căci nu ar mai simţi iubirea ce-i dăruită doar de sus prin sufletul ascuns în om! De n-ar fi viul cel ce-l caut în ochiul fugii-n infinit lumina aici n-ar exista căci nu i-ar spune nimeni-Viu frumoasa "insorire" vie !;) Aşa străluce dimineaţa când din oglindă-n pas de'nalt eu la fereastră văd rose cortina cerului ce-ascunde în prag de zi şi de viitor, un soare fain ce-i doar un  zâmbet pe surâs şi-i fain surâs, de dimineaţă,dragul meu;) Galleria Grand Palace de Venaria Torino,photo by Stefano Orazzini

În paradoxul omului
se-aşterne vidul infinit
cine ne spune oare cine..
de este plin ‘cel vid întins?
de n-ar fi omul să-i dea viaţă
lumina n-ar mai ştii zâmbi
căci nu ar mai simţi iubirea
ce-i dăruită doar de sus
prin sufletul ascuns în om!
De n-ar fi viul cel ce-l caut
în ochiul fugii-n infinit
lumina aici n-ar exista
căci nu i-ar spune nimeni-Viu
frumoasa „insorire” vie !;)
Aşa străluce dimineaţa
când din oglindă-n pas de’nalt
eu la fereastră văd rose
cortina cerului ce-ascunde
în prag de zi şi de viitor,
un soare fain
ce-i doar un
zâmbet pe surâs
şi-i fain surâs,
de dimineaţă,dragul meu;)
Galleria Grand Palace de Venaria Torino,photo by Stefano Orazzini

 

*mulţumiri de strălucire-n alb-negru, acelaşi paradox al aceluiaşi echilibru, mulţumiri celor doi maestri Jorge Louis Borges şi Ernesto Sabato în dialogurile conversate sub agenda lui Orlando Barone, ed. Polirom.

**cu drag si timp paradoxal strâns şi îmbrăţişat din zi în noapte şi iar în dimineţi senine, cu bucurii pe amintire, cu blândul gând de noicasuflet şi inima de doi de rosu, azi, cluj, 10 iulie, dimineaţa zilei lui Jupiter, ora 1.30, mansarda gândurilor noastre, cu mulţumiri de gândiri şi simţiri ravisanto-ideatice iluministe 😉

*** mulţumiri fotografilor pentru bucuria creatoare a magiilor surprinse/ many thanks to all photographers that make poetry enjoy the inspiration! Merci, tres tres merci!;)

Armonie de cuvânt…

Bună dimineaţa Suflete,

Cuvinte drag eşti la zenit,

la braţ de Sabato te simt…

Deschide-ţi razele-nspre larg,

Din mare eu surâd cu drag…

Eu senina-ţi sunt ţi-am scris stelele-n cuvinte, Calea Ta, mult drag iubite, ţi-e presărată-n viul tău să-ţi bată inima in piept  cum spus-ai serii  Gândul tău Aripilor Zbor în Infinit ~ Eu~El~ Noi~  o singură fotografie are drepturi Dumnezeu.. *words copyright Tu*

Eu senina-ţi sunt’Înalt
ţi-am scris cu stele în cuvinte,
Calea Ta, mult drag iubite,
ţi-e presărată-n viul tău
să-ţi bată inima in piept
cum spus-ai serii
Gândul tău
Aripilor Zbor în Infinit
~ Eu~El~ Noi~
o singură fotografie
are drepturi Dumnezeu..
cuvinte drag, scris-Ai în mine…

Tu senin îmi eşti în inimă.. Din soare mi-ai făcut cunună, cu-a tale calde mâini de raze ce au ştiut a mângâia un gând de fată în infinit~ Eu ochii mi-i închin în tine, Cuvinte drag  şi cald/  Eu mare acum îţi sunt,  îmbrăţişată-n ‘ta inimă~ Te-am scris pe sufletul de zi, aşa cum vis tu mi-ai şoptit…                                                                                                                                                                                                ~ Eu~ Ea~ Noi~ * photografie-n infinit ~Cuvântul tău pe chipul meu~

 

 

Surâde sufletul din mine

Căci te-ai trezit şi eşti A-colo,

în a mea inimă Alb-astru

tu te-ai simţit Acum

Acasă

şi doar ăst gând

şi-nroşeşti macul,

ce-zboară-n aripile mării

spre al tău zenit rose senin

O picătură-n rosă lăcrim,

parfum de iasomie-albastră,

să-ţi fie buzele de cer

udate-n marea-ţi de mister…

Cuvântul Alb se-aşează el de-Acum pe-un suflet căci s-a unit în Univers photo Vitaliy Sokol

Cuvântul Alb
se-aşează Acum
pe-un suflet de senin
căci s-a unit în Univers
photo Vitaliy Sokol

 

 

 

Un licăr de lumină-mi pui pe ochi

Un azuriu ca de cristal

îţi ţine Marea-n orizont,

să te-oglindeşti Tu, Sol senin

cu-a ta simţire-n valul’ lin…

Ce bine-i Doamne

să fim vii!

Şi cum ne ocroteşti

din unic suflet

să poată creşte zboru’n zare…

Avântul unei bolţi de artă Lumina cere acum lumină Cuvinte drag eşti dimineaţă în port Alb-astru Vânt la pupa!  photo of Art sailing throught times und spaces

Avântul unei bolţi de artă
Lumina cere acum lumină
Cuvinte drag eşti dimineaţă
în port Alb-astru
Vânt la pupa!
photo of Art sailing throught times und spaces

 

Ne cheamă viaţa să ne spunem

să facem aripi de prin artă

Cuvinte Alb străluce Azi,

cu Zâmbet cald suflă Meltem.

Surâs pe chipul cel de vis,

Să-l ai mereu la purtător

căci nu eşti singur soare drag,

eşti doar ‘cel Astru-n infinit

şi ai un iz de noi pe suflet…

Să-ţi fie Avântul cu Senin

şi azi să fii Curaj deplin

Tu soare al cerului de alb

să deschizi porţile de gând

şi-n navigare de zenit

curând te-aşteaptă-un port m-arin! 😉

 

* scris astăzi cu  ajutor de suflet de prin noaptea sfetnic bun de-un unic suflet, spre încurajare de destin, cu drag din soartă împlinit..Cluj, mansarda gândurilor noastre, ziua zilei, 27 mai 2014, 8.00,  de ora hermesiană, cu avânt senin! 😉

** soul thanks to those who photo art for souls, chapeau bas from now on allways!

 

 

 

Promenade dans acolade

sourire de la boheme

Prin ceaţă se zăreşte-o rosă
E luminată de-un Alb licăr,
Iartă-mi Doamne gândul meu
Şi lasă-mi Soare drag
Să-ţi şterg eu ceaţa de pe chip

image

Învolburat n-aş vrea să simt
Că azi ţi-e sufletul de mine,
Te uită-n zare, al meu soare
Zâmbeşte-i mării drag
Te-aşteaptă sufletul din ea

image
Un licăr soare, nu te-ncrunta
În nori greşiţi că marea-i vie,
E încă aici şi cântă-n valuri rosa ta
De zâmbet cald ce-nseninează
Zarea…
image
~Mihaela Noroc photo~

O boare atât să zboare briza
În gânduri~falduri de mătase
Să simtă iar cea inimă de cald
Dans notre acolade, mai ştii?
Două suflete de aer, dansau..
image

Lumina mea, nu mă lăsa
Să vină grindina în maci
Deschide drag inima ta
Şi-ngăduie unui mic suflet
Adăpost de licăr lăcrimat
Căci clopoţelul cel din stele
Se-aude încet şi tot mai rar
image

Zâmbeşte larg, al meu drag soare,
Atunci voi ştii când pe chipul mieu
Va răsări din apele-mi înstrăinate
Surâs adevărat de tine…
image

Ascunşi atunci de cerul alb
Sau crem-zglobiu ca de cafea,
Cuvintele cu infinitul
cel Alb~Astru
Vor dansa la nesfârşit
Eternitatea~n acolade

image
~Cristi Floriganta photo~

Aşa privesc acum neantul
În contemplare de destin
Eu, Soartă vie te aştept
S-aduci Aleanul soarelui din cer
La marea mea, un duios cânt
De liră antică de suflet
Ascuns în gând de infinit
Când catedrala lui Rodin
O vom zâmbi
Noi, amândoi…
image
a bientot dragul meu soare
Se strâng valurile de plecare
Surâde larg şi biruie-n furtună
De-oricare gând trist şi dor
Ne revedem la ţărm
Dragul meu soare!! 😉

* Cu drag si bucurie impacata si contemplata la nivel de suflet si armonie a unui singur si complet suflet cu doua aripi de zenit si soare-n mare ce-astept cu drag sa vad in marea mea draga in asta ultima zi…a cote d’elle et de ton esprit, 21 mai 2014, ziua lui mercur si-a lui Arghezi, cu drag multumesc suflete drag 😉
** many thanks to all photoghraphers for their enjoying art and inspiration..chapeau bas!;)

Visul mării

image

Îmi eşti alături, noaptea-ntreagă
Un pat de val ţi-am aşternut
Şi te privesc cu infinitul
Ce cald priveşti cu ochii’nchişi..

image

M-ai pus în ochi armonie
De stele si surâs în suflet
Vraiment,el râde Micul Prinţ
Cu drag şi dor doar pentru tine..
Pentru un gând viitor visat
Un noi de cer , îmbrăţişare..

image

Cum ai tu grijă de-a ta rosă
N-o laşi să-şi piardă valul prin neant..
La tine-n braţe o alinţi
Cât ziua-ntreagă-n somnul meu
De trup marin uitat în iarbă,
Te ţin în piept ca busuiocul..

image

Ascuns între comori de vremi
Cu gândul neted de mătase
Cu flori de mac eu te ating
Pe buze-ţi unduiesc un val
Pictat de vara timpurie
Cu roş adânc, cules din maci

image

Zâmbeşte larg, dragul meu Soare
E singur val acum de mare
Din „într-o zi” de tine plină
O mare dulce şi senină
La margine de trup şi suflet
Ţi-l dăruieşte-n infinit

image

Zâmbeşte viu, e dimineaţă
Ne-am odihnit în Dumnezeu,
O noapte-ntreagă în senin
A fost cuvântul paşă-n gând..

image

Deschide ochii dragul meu
Ne dezveleşte ziua cerul
Te du, te-aştept,
Mai dorm puţin
Continui eu ăst vis al nostru..

image

Aici într-un Alb-astru gând
Eu ochii mi-am lipit cu gene
Să te păstrez într-al meu vis
Să te mai văd cu inima…

image

Ridică-te în lumină
Tu cavaler de gând şi artă
Înalţă-te ca Alizeu, bate ca soare
Tot ce-i zi
§i-adu Coroanei la apus
Ofranda ta-n rose-sărut

image

Un dor în dar primeşte acum
Să-ţi fie umbră-n ceasul greu
E mângâiat de Dumnezeu
Şi-n roş sărut
Te aştept in
Noi!;)

* scris azi, ora diminetii 7.41, ziua lui Marte si lui 20 mai 2014,cu ochii lipiti de tine;)

* many thanks to photographers art works for the beauty revealed..

aimer la mer (I)

aimer la mer…

de-ai  săruta

pala de vânt din răsărit

simţi-vei roua roză ca o nea,

un val plăpând pe’a tale buze,

cald Alizeu din alt neant…

Aimer la mer…

a iubi marea,

e paradoxul unui viu ce mai mereu

ne însoţeşte-n spirite

pe cei ai ei, ce din neant

ne-am coborât într-al său cer

şi primul zâmbet l-am născut

în cel adânc ultramarin…

noi, fiinţele filomarine,

trăim sincron fiece clipă,

într-un înot mundan

şi-având la noi drept talisman,

pe inimă o albă scoică,

delfini umani prin’ăst lumesc

Noi, reuşim să evadăm,

să tot fugim

înspre neantul de acasă…

sarah lee fun meeting

aimer la mer…

acel sărut dulce-acrişor

ce-n prag te-aşteaptă mai mereu

c-o adiere de-un surâs,

năstrusnic, vesel şi ascuns,

umed, sărat din val de mare,

furat de mine de la ţărm,

păstrat în lacrima de rouă

ce-nvăluie din ochii-mi vii

firavele albe petale

din sufletu-mi de trandafir…

~mon reve~ photo enconu

~mon reve~
photo enconu

 

căci dar din dar se face Soare

şi încă dorul ne e mare,

mare de’albastru şi senin,

de-un cald nisip uitat de veacuri

să mai coboare în abis…

şi-acum îmi mai aduc aminte

de printr-o vară, valuri calde

ce-mi survolau un cer albastru

lăsându-mă să lunec fin

pe-oglinda limpede de apă

ce ochii îmi lăsa să ardă

şi hulpavi să zâmbească-n cer

cu braţe libere, albastre

să lunec fin, să tot Alin,

şi inimii să-i dau frâu liber

să se-ncălzească la senin…

O mare, tu zeiţă a vieţii,

înţelepciune singulară,

ce-opreşti în om tot gânduralul

şi atingi cu mâna ta de val,

acea micuţă stea neant,

oglindă firavă în suflet

ce-i picătură din Zenit!

 

Ne ţine-n Tine, Thalassa

prietenă dragă şi’albastră,

ascunde-ne în lumea ta,

ne ostoieşte sufletul

cu-al tău drag val

trage cortina de la mal,

şi-ntr-o toropitoare clipă,

când Soarele- ntrevede Luna,

ne înveleşte cu-a ta briză

şi fă-ne sufletele vii,

copii de aer şi marin,

sclipiri de-ambră’n infinit…

 

~ omagiu ţie, marea mea

omagiu dorului de stea ;)~

regarder dans une acolade de toi

regarder dans une acolade de toi

~harmonie de l’amour ~

 

 

~quand t'atteint un reve~

~quand t’attent un reve~

J’ai besoin de mon coeur,

mon coeur embrassée,

embrassée de tes ailes,

ailes de l’amour,

ailes roses pour sourire

ailes rouges du courage,

ailes bleu de la mer

notre vole à la realité

tu souris, je te sent…

c’est une ultramarine vole

avec ses ondes violettes,

baisers pour le seul ame,

fleurs de mes vagues

dans tes bras, accolade,

une mer- embrassade

tres forte et tres chaude

metamorphosis du titian  chris nash/ 2012

metamorphosis du titian
chris nash/ 2012

 

Il y a beaucoup d’été dans cette printemps

qu’est c’on peut faire ?

seulement une verité

l’amour de l’harmonie 😉

*cu revizuiri matinale,  aujourd’hui, chez ma mansarde en cluj, 1er avril, 7 heure

et il n’a pas une farce d’april :p )

 

 

De ziua poeziei…un rondel de cafea

promenada poeziei Chris~M. photo

promenada poeziei
Chris~M. photo

* Poezia nu e numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.* spunea Nichita Stănescu cândva şi avea mare dreptate. Atunci când cauţi în căuşul sufletului tău ce-i mai frumos şi mai de preţ şi-ţi iei povara adevărului pentru un portret a la Dorian Gray, un portret-oglindă al adevăratului tău vis interior, făr’de oprelişti sau cenzuri biografico-literare, şi îţi aşezi sufletul la scris, nu mai rămâne decât un drum, acela de a merge înainte, mereu înainte spre ceea ce singur deschis-ai ca spirit din „cutia pandorei” artistice.  Şi câteodată pariul pus de artistul-demiurg e câştigat de sinele delăsat de eu-ri orgolioase şi ambiţii fade. Câteodată câştigi bucuria din efemerul clipei şi pot spune că aşa mi-a păţit şi mie sufletul, de mi-e permis labriul scriitoricesc.

Într-un tete-a-tete virtualo-facebookist cu o prietenă poetesă, Sonia Alexandra Ichim, scris-am în avans întru ideea celebrării zilei internaţionale a poeziei, 21 martie, un tandem lirico-inspirativ straşnic de fain. Parcă ne pusese Motanov de la Revista de Povestiri la un antrenament inspirativ suplimentar, de amiază duminicală, aşa fost-am noi două, iele jucăuşe-n idei, imaginaţie şi poveste. Şi-atunci m-a lovit, nu trăznetul că era amiază dintr-acelea specifice optimiştilor primăverii, plină de soare şi parfum al înfloriţilor copaci…m-a pălit ca pe un newton neaoş ideea unui poem-maraton într-o singură zi, pornind şi bifând totodată şi campania cafelelor Julius Mein de a strânge peste 15000 de poezii. Aşa că, am verificat cafenelele partenere, ne-am trasat circuitul poemului şi ne-am dat întâlnire în frumosul nostru Cluj, pentru vineri, 21 martie 2014, la Flacăra lui Mihai alias ” Flacăra veşnică”, monument dedicat oştaşilor lui Mihai Bravul. Şi-am avut baftă de-un Soare mândru, pus pe şotii ca şi noi, bucuros să mai dezvăluie oameni frumoşi şi să cureţe pentru ei, inspirativ, oraşul de griuri şi cotidian obscen de obositor… Aşa că iată-mă în aşteptare de al doilea om frumos, ca un făcut, cunoscut doar pe facebook dar cu mare încântare realo-entuziastă pentru artă, scriere şi poezie.  După ce bineînţeles, lăsat-a spiritul fotografic să-şi facă mendrele în câteva cadre pân’ să pornim la vânătoare de inspiraţie şi poezii, ne-am cunoscut şi noi feţele ;p Dacă e să dau vreun plus facebookului, aici e cazul; e cu adevărat o bucurie şi-o îmbucurare totodată să ajungi să-ţi cunoşti din virtualii prieteni şi să poţi sta la o cafea şi-o dezbatere culturală cu ei. Mare mi-a fost bucuria să pot concretiza acest mic pas intern-out printr-această întrevedere cu un om minunat! Chapeau bas allors pour facebook!;)

cu umbra asteptând inspiratia Chris-M. photo

cu umbra asteptând inspiratia
Chris-M. photo

Dar să revenim la micul nostru proiect, maratonul poeziilor de cafea. Ne-am pornit/ oprit în prima cafea chez Cafe Noir. Afişul trona la intrare, semn că nu eram chiar spirite zănatice şi ne puteam jongla ideea poemului lăsând în loc de mărunţiş două şerveţele lirice, fără nici un afront aluziv spre o Emily Bronte cu spiritul răcit.  Ideea noastră era să legăm un singur poem prin toate cafenelele ce-au fost curajoase şi s-au avântat în acest proiect. Aşa că stratagema de luptă era următoarea: în fiecare cafenea,  am negociat noi cu Euterpe, muza poeziei, să o ajute mai întâi pe Sonia, şi-apoi pe mine. Bucuria o fost şi mai mare când în prima cafenea ni s-o mai alăturat un şerveţel liric din partea unei dragi prietene de suflet, spirit-soră cu poezia de multă vreme.

Sonia la aparatul scriitoricesc Chris-M. photo

Sonia la aparatul scriitoricesc
Chris-M. photo

20-21 martie 053 20-21 martie 055 20-21 martie 059 20-21 martie 063 20-21 martie 07020-21 martie 074 Ne-am bucurat de soare, de inspiraţie, de un trio amical, fără scoruri de retur, ci doar plinătatea unui armonii din spirite vesele culese, ne-am plătit precum Florin Zanfirescu în „Poetul Gării de Nord”, dar dintr-ale noastre scrieri, cafelele şi ne-am dus mai departe…

http://www.trilulilu.ro/video-divertisment/poetul-garii-de-nord-integral – că veni vorba ;p

Următoarea oprire, Bricks Cafe, fost Rolland Garros, local al pieselor de teatru studenţesc şi al concertelor de jazz de nişă de pe vremuri.. Acum, în haine elegante de bistro, rafinat, cu o muzică inspirativă am zice noi, brigada poeziei mobile, după ce ne-au fost servite două cafele blanche, adicătelea cu lapte şi un mic aport dulşe.

Brigada lirică în Bricks chris-m. photo

Brigada lirică în Bricks chris-m. photo

Interesant ne-o fost parcursul scriitoricesco-contemplativ şi printr-o jovială contrapondere de argumente şi idei lisabonice le-aş putea denumi..poate că terasa de afară şi soarele şarmant ne provoca inspiraţia să lunece spre alte tărâmuri iară jazz-ul Ellei Fitzgerald nu făcea decât să ne deschidă fereastra spre o mare portugală şi caldă, coborând cu un fado-iz spre maure lambriuri şi stucaturi alhambriene înspre fierbintele nisip de dincolo de Gibraltar…puteai ţine un jurnal de bord al unei astfel de croazieră imaginaro-inspirativă numai plecând de la câteva idei şi un fluviu muzical…Stăteam şi mă gândeam, în timp ce normalmente fotografiam la greu razele îndrăzneţe de soare prin mica citadelă citadină iar Sonia nota în „jurnalul de bord”-liric, poeziile poemului-maraton, ca un cartograf sârguincios în drumul vernian spre insula misterioasă a paradoxalului vers de final…mă gândeam că poţi trece şi simţi poezia în cel mai efemer val posibi…îţi poţi „promena” sufletul prin multele locuri, cafenele, parfumuri de epoci apuse sau doar adormite câteva veacuri, şi poţi scrie cu tăcerea într-un gând pe care-l laşi mesaj efemer aripilor unui porumbel ce tocmai decola de pe balustrada unei terase însorite, sau unui pescăruş al visurilor noastre, pescăruşului acelui cehovian în spirit dar mereu liber, mereu paradoxal de viu şi cutezător, netemător de lumi reale şi chiar imaginare…acel pescăruş al sufletelor creatoare, curat şi sincer, oarecum naiv, armonizate cu spiritul universal, legându-se mai mereu la acel fir unic pan-creator de infinit..întradevăr când linişte-i în tine, tu cu tine nu mai exişti, eşti doar fir de iasomie contemplativ al sublimei armonii în Univers…

pragul razelor chris-m. photo

pragul razelor
chris-m. photo

două poezii pe notă chris-m. photo

două poezii pe notă
chris-m. photo

Ne-am scris versurile şi-ntr-un tandem de gânduri, fiecare cu a sa poveste de viaţă, entuziasm creator şi artistic, cu năzuinţe şi vise de îmbunătăţit şi întârziat lumea un pic în tumultul vertijului ei, ne-am luat şi ne-am dus în următoarea cafenea ce pentru mine avea multe şi adunate amintiri. De la cel mai medieval nivel la care am săpat  şi scos-am scheleţi de prin cimitirul spitalului de secol XVI  şi până la nopţile cu discuţii teatralo-cronicăreşti cu o actriţă dragă mie,  Andrea Papp, colegă de suferinţă culturală, din acelaşi sistem culeasă,  în bătrânul Irish Music Pub, obişnuiam să ne facem veacul culturalo-cronicăresc plin de speranţe şi vise cu aripi entuziaste, înmuiate-n cafele nocturne şi cu evidamente, o pizza straşnică ca pentru două spirite a la  Gargantua et Pantagruel, de dimensiuni studenţeşti dar înfrăţite întru idee şi arome ;)…Revenind pe meleagurile prezentului, las şi eu aici dovada poemelor  lacustre din Irish, unde şi inspiraţia ne-o fost în tandem, crenelică…

20-21 martie 145 20-21 martie 161 20-21 martie 162

20-21 martie 174 Dintr-această  ” tenebroasă pivniţă medievală”, de unde parcă singura închisă pare a fi cafeaua cu tarboos-a’lac-kilim, fesul turcesc mai pe româneşte, din această temniţă paradoxală, ne-am plătit eliberarea cu două „firmane” lirice şi-am tulit-o, vorba vine în cea din urmă cafenea, cu un veac două mai avansată şi emancipată. Bulgakov Cafe ne-o primit cu „scrinul” gata pregătit, că doar vorba ceea, intram oarecum în casa şi lumea lui Bulgakov şi bineînţeles..nu era acasă..aşa că ne-am instalat la o masă scriitoricească, ne-am savurat ultimele două cafele lirice, având în preajmă o companie de papanaşi savuroşi şi galant prezentaţi „la costum” scrobit de smântână cu papion de dulceaţă de afine, ce-o zburat prima, ca-ntr-o întâlnire romantică, de pe reverul celor trei corifei papanaşi…Dealtfel sunt cel mai renumit „trio” din cetate şi la rându-mi, vi-i recomand spre „audiere palatină”, sunt cei mai seducători don juani vanilaţi posibil! Iar acest lucru vi-l spune un maare spirit dulceag :p

ultimele licăriri de cafeino-inspiratie

ultimele licăriri de cafeino-inspiratie

Şi cum vorba lui Emil Brumaru, amantă-i poezia, vine când vrea şi te lasă când vrea, aşa ne-am simţit şi noi două, după un maraton lirico-cafeistic prin tot Clujul, de la amiaza înjumătăţită a orei trei şi până la lăsatul serii, când dincolo de ora saşe, îl laşi pe „bună ziua” în prag de „bună seara”, aşa ne-o eliberat şi muza Euterpe, după ultimele gînduri răsfirat-adunate şi oarecum concluzionate de-un spaţiu având oarecum iz teatral..îmbătrânisem parcă, deşi energia ne era la cote maxime, dar versurile se aşezau mai calm ca frunzele lui septembrie într-o pală de vânt cald, amintind de-o trecută vară nostalgic înrămată-n gânduri ultramarine…Ultimele versuri s-au alinat pe gândurile noastre, depus-au omagiul lor în încheierea liricului rondel al cafelelor nebun-de-frumoase şi le aştern şi eu aici pe toate în ce-a mai rămas din ele..cuvinte, simboluri şi instantanee de emoţie curat-entuziastă, blând obosită spre final, dar împăcată, asumată şi surâzând savurată în cel mai ravisant sentiment de armonie posibil şi real simţit. Vă invit să descoperiţi Rondelul de cafea

20-21 martie 065

* Loveşte masa şi bate ritmul

Sorbi cafeaua şi o savurezi

simţi beat-ul şi creezi

apoi termini, pleci şi…gândeşti.

 

ceea ce crezi

dorit-ai mai mereu 20-21 martie 069

din viul vieţii împlinire

pe drumul tău

Trăieşte!!!

 

Sejur colorat

în umbre, penumbre 20-21 martie 074

De unde ai plecat

Carte deschisă,

Închide-te

în tine.

 

Cuvinte ce mor când le atingi

încerci să zbori, nu poţi să le ajungi

parfumul lor îl simţi, în cer20-21 martie 117

plutind mereu, la nesfârşit

de ce un dor ?

de ce mereu acel fior ?

 

fior unde lumina e înceată

iar inima bate firav

puternic e doar dorul meu20-21 martie 119

de un lambriu

alhambrian…

Mă aflu într-o cramă ?

Ba nu, e subterană- şi totuşi,

nu-i o cramă? Văd vinul

curgând pe pereţi 20-21 martie 168

morminte sfinte, scăldate

cântăreţi? E jazz, e

muzică? Muzica sferelor

Căderea catrenelor.

şi iar, şi iar,

din muzică în blues-ică stare

cafeaua tronează20-21 martie 173

Irish calmează

din Snow Patrol

aripile-mi zboară iar

spre viaţă…

Creionul e pe masă, cafeaua e în cană

Tu rumegi o ţigară, de timp nici că-ţi pasă

Să „fac” o poezie ?* N-am chef*,20-21 martie 203

îmi zici râzând. *E-o

seară minunată*, îţi

trântesc, „ironiind”.

*Deci, pleci?* Te-ntreb,

nu zici nimic.

O mare tăcere se lasă..* Tu,

ce crezi? *  20-21 martie 211

Îmi trânteşti.

*Ok, cum vrei, nu-mi pasă…*

stau cu cafeaua mea, e linişte, e pace.

e ora şapte, e vineri, îmi place

şi contemplez la viaţă, la film,

muzică şi iubire…

eu mor, arzând de dor, de bucurie.20-21 martie 219

E -o seară minunată. Ce-mi mai trebe mie ?

doar un iz de frezie

destupat din Klimt

Sinaie a gândurilor noastre

lumină-n efemer

*ce-nseamnă povestea..*20-21 martie 232

*Aşa-i?* îmi spui surâzând

*c’est la vie! *

                                         ~ Fin~

 20-21 martie 226

 * Sonia Alexandra Ichim, Flori şi Scaramouche vă mulţumesc pentru atenţia lirico-fotografică*

copyright chris-m. photo in Nikon-shoots 😉