doar ochii..

Doar ochii, doar ei au putut fotografia clipa. O clipa minunata intr-un loc unde poti sa calci nisipul in picioare, cu toate ca afara e totul frig si inca iarna si se-aud sirene si tramvaie.. Acolo, intr-un loc pe care numai oamenii de folk si studentii il mai stiu, „La stuff” ;), intr-o vineri seara am reintalnit spiritul de vama, sau cel putin jumatate de el.. In prima zi de februariele lui 2013 parca si soarele a vrut sa-ntampine cantarea si a readus devreme chiar primavara la cluj…dar eu tind sa cred c-a fost mai mult.. a fost o zi de folk you, de vama veche…o dimineata devreme in care un artist, fain, „jumatate” de Poesis cum isi mai spune, canta de sus de la Bibi de pe terasa in duet cu-n menestrel vesel de vama de jos… mi-aduc aminte cum m-am trezit in acea zi cu gandul sa incep jurnalul de festival Folk you . Eram printre singurele persoane cu laptopul dupa ei care marsaluiam dis de dimineata prin vama veche in cautare de cafea si internet. Am ajuns pe aleea principala cu directia Bibi la orizont si am ramas in strada si m-am uitat.. domnul Marius Batu canta de la Bibi intr-un jam session excelent.. totul in jur era liniste, de abia misca soarele, de abia ne porneam si noi intr-o noua zi de vama, mare, folk, prieteni, tinerete… dar atunci, acolo pot zice ca am vazut sau re-vazut spiritul vamii celei vechi..far’de orgolii, far’de reflectoare, doar suflete cantatoare fain.. E o imagine care si-acum mi-e treaza-n minte si-n inima, o imagine cat toate fotografiile la un loc. Bine spunea o prietena o data, „sa fotografiezi cu ochii, astfel nu vei pierde niciodata nici o emotie!” Si a avut mare dreptate, acea emotie cu „ochi de copil” vorba Poesis, acea bucurie a rasarit din nou in mine cand l-am reintalnit asta seara in batranul nostru cluj.. Un om cald, simplu si fain, asa cum era si este Poesis-ul pentru fiecare, generatii dupa generatii..Ne-a incantat o seara-ntreaga cu piesele de suflet de pe noul album,”Creanga de aur”, cu „Michelle, ma belle” de’a Beatlesilor si l-a readus pe Florian Motu Pittis printre noi cu piesa lui Bob Dylan in traducerea-i neaosa.. Am resimtit cum e sa bei o bere cu prietenii, sa cauti o tigara pe-un vers de folk si umbli dupa valurile marii de noapte prin tine insuti… vorba cuiva din sala, am avut vama veche cu noi, spirit prins intr-un graunte de nisip la butoniera inimii..

Asa a si fost, ne-am emotionat cu totii.. ce ciudat suna..ne emotionam cand suntem copii in spectacole de sfarsit de an, la premieri, la intalnirea cu mari oameni..asa a fost si acum oarecum..e cuvantul cel mai potrivit pentru ca am redevenit copil si-am resimtit acea emotie pe care o lasi sa traiasca in tine atunci cand intalnesti un om cu adevarat mare si pe care il apreciezi nespus si despre care ti s-a povestit de copil..am crescut cu piesele formatiei Poesis, am avut norocul cu mama si cu casetele, vechile casete.. ascultam poesis si ea-mi explica ce stia despre ei, ca orice fan.. Nu cred sa-i fi intalnit vreodata, dar cert e ca alinau spiritele lor razvratite impotriva cenzurii asa cum luptau cultural pentru libertate Florian Pittis, Valeriu Sterian, Tatiana Stepa, Stefan Luchian Mihalea si multi multi alti oameni cu suflete faine nesupuse nimanui decat spiritului lor viu!

Eu am avut o sansa faina, sa retraiesc amintiri, sa traiesc prezentul si sa am parte de o bucurie ascunsa, adanca reascultand piese vechi si noi, revazand marea si folkul, noptile cu luna plina din vama veche, prietenii si lacrimile blande..

Va multumesc domnule Marius Batu pentru o creanga de aur pe care va sta mereu Poesis pentru mine! Va multumesc si va mai astept in batrana citadela a Clujului folkist, va mai asteptam sa ne aduceti „bote”de acestea faine!

 cu recunostiinta  de la un om de gand

* bota-in limba romana este butoiul cel cu vin, in limba maghiara e chiar nuielusa, iar pentru francezi e rost de duel, caci inseamna direct lovitura de spada,cu tot cu accent. ;)(sursa dex online )

** multumiri Orasului gandurilor pentru publicare…http://www.orasulgandurilor.com/jurnalul-de-festival-folk-you/

Reclame

Temps D’Images – Jurnal de festival (II)

Salutare prieteni,

Ce mai faceti, cum o mai duceti?
Eu, iaca bine,

fac ce fac demult

arta in jurnal ascut

si la oameni tat aduc

si tare ma mai artivez

vorba lu’ nenea Iancu

contemporanul 😉

Ca sa nu ma-ntrebati ce-mi veni sa vorbesc in dodii, va explic acusica=  iara fac jurnal si iara arte si iara cluj, ce sa facem suntem batuti cu noroc artistic pe aici si slava Domnului avem ce si de unde alege.. asa ca va invit cu drag la festivalul artelor vizuale, teatru, dans, video, pe care se asezoneaza frumos cate o expozitie si nu numai, lucrari din mana fotografilor si cameramanilor voluntari din festival..totul e arta, experiment, curaj si performance despre performance;)

Daca o sa ma intrebati „dar cine e temps d’images?” o sa va raspund asa ca si ei pe facebook..iaca asa, de la ei citire;)

Temps D’images

„Biography

Creat în anul 2002 de către canalul de televiziune ARTE şi de La Ferme du Buisson – Scena Naţională Marne la Valée din Franţa, proiectul TEMPS D’IMAGES, festival de teatru, dans şi imagine foto/video, s-a dezvoltat la nivel european, desfaşurându-se acum în zece tări din Europa.

Ediția a 5-a, Cluj
9-16 noembrie 2012

Dacă în ediția trecută am încercat să prezentăm o imagine a societății contemporane prin intermediul proiectelor invitate în festival, în acest an vom provoca publicul la un efort de imaginație pentru a contura posibile scenarii ale viitorului într-un moment în care prezentul ne acaparează aproape total.
Fiecare dintre noi se gândește la viitor și prin această temă deschidem un spațiu de dialog intre artiști și public. Viața de zi cu zi ne inspiră să devenim cetățeni activi, să prezentăm proiecte care stimulează publicul nostru să gândească pentru sine, să fie conștient de schimbările bruște, să fie implicat în comunitate, etc.
Credem în continuare în artiștii tineri și valoroși din România și îi suținem organizând în cadrul festivalului a doua ediție a Platformei Independente de Artele Spectacolului. Proiectele selecționate de noi vorbesc despre subiecte importante pentru societatea actuală precum dependența de mediul virtual, schimbările economice și politice care ne afectează, îngrădiri ale drepturilor omului, revoltele care au avut loc în ultimii ani etc.. Festivalul TEMPS D’IMAGES este o platformă de lansare a unor idei și de creare a unui dialog plecând de la premisa că doar prin comunicare și implicare putem ajunge la soluții care să răspundă nevoilor societății. Doar noi, împreună, putem acționa pentru schimbare și ne putem influența viitorul.

NOI SUNTEM VIITORUL!” semnatColectiv A

Si acum, prezentarile fiind facute,  incep si eu cu cateva recomandari de festival si de duminici dimineti!:)

Recomandari din Temps D’Images!;)
Astazi, de la 14.00 v-asteptam la „cine, ce, cum, unde. Scurt circuit de proiecte independente.” o dezbatere despre artisti, actori, producatori de teatru independent si despre problemele si ideile nonconformiste ale lor;) Unde? La Fabrica de Pensule, la „bar” intrare-i libera normal 😉
Apo v-asteptam la teatru, Preoteasa, un spectacol diferit nu departe de real dar nici de imaginar; un proiect ce imbina metode inovative de drama si pedagogie dramatica, totul cu o trupa de elevi locali dintr-un orasel din Transilvania   (chiar real, elevi tineri actori..si pentru acest lucru chiar chapeau bas pentru ceea facut).. Sambata au fost invitati sa vorbeasca dupa proiectia fimului spectacolului si am aflat de la ei ca deja spectacolul lor a survolat toata lumea. De la Bruxelles si pana-n Tokyo, s-au petrecut metamorfoze si cu ei ca tineri”jucatori de teatru” si cu publicul, mereu altul, mereu nou.. De abia astept spectacolul lor de teatru caci ne-au facut pe toti curiosi..Unde? La Casa Radio Cluj,ora 19.00 .
Si apoi the „cerise” de pe tort;), „Kaiju” un spectacol de teatru -dans alaturi de compania japoneza Shonen..un experiment al ideii de copilarie si-o problematizare a unei idei de monstru social si manipulator prin media tv si film… Teatrul Maghiar ora 21.00 in Sala Studio!
Asa ca aceasta duminica energetica de 11.11.2012( taime doi-urile la montaj) e plina de vorbe, cuvinte si idei, jucate, spuse, dansante si dansate, performate frumos de artisti si savurate, speram, de public.. Asadar, bonne apetite la contemplat idei din acest mediu cu antreu-dezbatere, si teatru si dans pe feluri principale.. Desi.. Kaiju cam o sa fie desertul cel fain pentru multi, printre care si moi, dar no..fiecare sa savureze ce-i pofteste inima si gandul din acest frumos spatiu si timp al artelor, TDI;)
Contemplare de duminica placuta si savuroasa!;)
Ne vedem mai tarziu la teatru!

p.s. pentru mai multe detalii si program pe zile..survolati spatiul aerian artistic al cafenelelor clujene, kilometrul O de la Cafeneaua L’Atelier, Casa TIFF, Casa Radio, Fabrica de Pensule, Teatrul Maghiar de Stat, Gambrinus si Facultatea de Teatru si Film..si siteul oficial Colectiv A impreuna cu paginile de facebook!

Colectiv A

dezbateri si prelegeri din TDi- pagina evenimentelor de fb

INFORMATII UTILE!
Preț bilet redus pentru studenți: 10 lei
Preț bilet întreg: 15 lei
Abonament 3 spectacole: 30 lei
Abonament 5 spectacole: 50 lei
Pentru spectacolele de la Teatrul Maghiar de Stat biletele sunt puse în vânzare la casa de bilete.
Pentru spectacolele de la Fabrica de Pensule și alte locații, vă rugăm să ne scrieți la adresa de mail rezervari@colectiva.ro sau puteți să achiziționați bilete de la librăria Cărturești.

TIFF-jurnal de festival~ impresii dupa a 7-a zi, maraton! (7)

Si-am revenit encore fois ici… O a 7-a zi de festival superba!! Inceputa cu o briosa la intrare in cinema Arta si cu continuand cu 6 ore de maraton Mildred Pierce, cu Kate Winslet suuperba, si cu discutii dupa, desi eram toti in alta epoca, nu prea ne mai venea sa mai iesi din sala..a continuat cu un mic jogging dupa bilete si dupa un premiu castigat cu alte bilete pe care le-am nu „beut” vorba lui Malaiele ci le-am sincronizat  pe filme faine cu o trupa nebuna de prietene si pe care de abia astept sa purcedem come un avalanche spre filme vineri, sambata si de mai e vlaga si duminica… Mildred Pierce, o miniserie foarte faina despre o femeie puternica, independenta si curajoasa ce reuseste sa devina vorba contemporanului „brand”, Mildred Pierce, fara cuvinte pentru calitate, rafinament, originalitate si surprindere perfecta a epocii Marii Depresiuni, caractere bine punctate asemeni celor de teatru, o fiica ca un nod gordian ce leaga intriga intregului film, o Veda atat de bine jucata si enervanta inca nu-i puteai reprosa uraciunea caracteriala dusa la standard de perfectiune actoriceasca… superbi toti,  Morgan Turner, Evan Rachel WoodGuy Pearce si normal Kate Winslet, in care pot jura ca am simtit din the reader, din filmul de oscar de acum 2 ani, foarte mult, din acel rol si acea prestanta a femeii puternice dar dedicate, devotate unei cauze… Superba!

Dupa o miniserie asa faina si bilete peste bilete incat ziceam ca a cazut cerul pe mine de atata noroc, a venit seara cu Dr Strangelove, un Kubrick perfect despre care nu mai trebuie sa zic nimic. Kubrick trebuie vazut si atat.. si eventual ras cu sarcasm si ironie biciuitoare… In rest Kubrick e precum recomandarile din cartile de genul „100 de lucruri, de locuri, de tari, de carti de citit, intr-o viata” Kubrick it’s must till you die ;p  Urmeaza alta zi si alt maraton si sper ca la finalul acestei zile s-avem sansa s-o putem vedea in sfarsit pe cea mai bine ascunsa supriza a festivalului… Geraldine Chaplin, nevazuta inca in festival! O sa fie o magie in real, o minune dintre doua epoci …

TIFF- jurnal de festival ~ziua a 5 a~ focus amintire (3)

Intradevar, focus pe amintiri caci aceasta a cincea zi de festival m-a readus in pragul revederii cu un vechi prieten cald, bun, batran si intelept cu o memorie cat o cinemateca, deschis si viu si vesel once more.. m-am reintalnit azi cu mon vieux Arta, cinema-ul studentiei, timpului, artei mele.. cinema-ul libertatii, in care ori de cate ori ai merge singur sa vezi un film nu te poti simti stingher cu tine insuti ca in imensele cinematografe Piersic, Victoria, sau multiplexurile vietii ce nu-ti ofera intimitatea trairii unui film asa cum reusesc cele trei de prin centrul clujului. Dar revenind la Arta, la cinema-ul meu drag, ce datorita TIFF-ului s-a redeschis dupa povesti cu sori si birocratii retrocedabile si promisiuni inspre pastrarea evenimentelor culturale si continuarea functionarii cinema-ului.. dupa atatea tergiversari, l-am revazut azi, la proiectia „A man’s story”, o poveste despre 12 ani din viata unui mare si elegant designer vestimentar, o privire retrospectiva asupra reusitelor si succeselor unui mare artist intr-ale valurilor si stofelor lumi… Azi m-am intalnit cu amintirile, am retrait retrospectiv nu numai viata lui Oswald Boateng ci si propria-mi retrospectiva a anilor cu filme vazute solo sau cu diversi prieteni, cu amintiri nastrusnice de prin anul I de facultate, cu multe bucurii si nostalgii placute la atingerea sufleteasca… Pot spune ca am vizualizat doua filme deodata, unul ce a inceput scurt dar a continuat pana spre sfarsitul zilei de festival, dupa iesirea de la cinema cand inca si parca nu as vrut sa plec, resimtind emotia acelor alte finaluri de filme petrecute acolo… am vazut propria-mi retrospectiva si apoi ca o manusa s-a infiltrat in poveste povestea lui, a artistului Oswald Boateng… caci dupa ce am intrat in cinema, dupa multimea forfotanda la casa si la masa cu aperitiff-uri, luand biletul si fluturasul de votat in mana si simtindu-ma iar inside entuziasmul nebun de festival, trecand totodata pragul perdelelor albastre am revazut ceea ce pierdusem din tactilul meu artistic de om indragostit de arta.. am regasit aroma si acelasi frumos loc cald, micut, confortabil, avid de cinefili rafinati si cunoscatori, avid de a sta la taclale cu tine ca spectator chair si dupa sfarsitul peliculei rulate…am resimtit un parfum dulceag de vechi, un iz bland de mucegai asemeni celui al vinurilor cu pecete.. Ca si cum ai regasi intr-o mie de arome, oameni, chipuri, pe cel al sufletului drag, asa pot spune si eu la randu-mi in indragostirea mea de arta, ca am regasit iubirea artei, parfumul creativ al amintirilor frumoase si pline de verva tinereasca si curaj entuziast si fraged… In acest cinema am sarbatorit 1 decembrie in primul an de facultate, cu o proiectie romaneasca „Femeia visurilor” , film ce-l avea in rol principal pe Dan Condurache si multi alti actori romani. Da, dimineata lui 1 decembrie a acelui an ma gasea pe strazi, iesind bulversata de atata construct si concept piramidal-catharhic al filmului  axat pe nebunia creatoare a unui regizor, e drept mai slabut acum cand stau sa ma gandesc, mai mediu in nebunie decat All that jazz dar tot impozant si tarkovskian ca meserie. Tin minte ca atunci, in acea duminica am umblat prin tot orasul sa pot sa gasesc si sa iau afisul drept amintire al acelei trairi. Si dreptu-i ca am reusit si si acum am acasa un foarte mare afis ce sta impaturit si-asteapta praful…. Tot in Arta am vazut Labirintul lui Pan de am sarit ca un copil din scaun si cand am iesit afara credeam ca am gresit planeta, desi il vazusem in amiaza mare; tot aici am vazut Fantana , un film la fel de subtil si plin de simboluri si imagini superbe.. Aici am vazut TIFF-uri ani la rand, aici a trecut pe langa mine caci se nimerise sa fiu in asteptare la intrare si sa am norocul sa-l „astept” pe marele actor Mircea Albulescu care, desi imbatranit vadit, a venit zambind si binevoitor la adresa voluntarilor tiff si a fost la fel de emotionat dupa proiectiile filmelor sale ca la propriile premiere.. aici am vazut Biutiful anul trecut, dupa tiff ca-l pierdusem in festival si-mi puneam cenusa-n cap de suparare ca il ratasem, si tot atunci am constatat ca after tiff, acalmia si monotonia reveneau cu pasi repezi in cinematografe- vazusem atunci 8 oameni filmul incat ma miram ca nu ne-au zburat afara la o ora destul de tarzie intr-o seara de vara.. Oameni frumosi, un loc mirific, amintiri si mai mult decat imi vin acum in calea scrisului, dar cred ca fiecare poate regasi din acea emotie in cele scrise aici, fiecare dintre cei ce au iubit vreodata cinema-ul nostrul de arta- Arta… Cert e ca mi-a facut tare bine sa planga in mine bucuria revederii cu locasul singuratatii acceptate si a melancoliei calme si creatoare de arta si inspiratie in eul interior.. Azi mi-am imbratisat un prieten vechi cu o emotie de care nu mai stiam ca mai sunt in posesia ei si tare m-a bucurat s-o resimt si s-o revad in mine, nostalgia!

Revenind sau continuand povestea acestei seri ravisante a amintirilor, memoriilor si jurnalelor de vieti si trairi, tin sa va zic cateva cuvinte despre filmul vizionat, „manusa”cum il denumeam mai la inceput. „A man’s story” e un documentar filmat de-a lungul a 12 ani din viata designerului Oswald Boateng, un om si un artist asemeni cinema-ului meu, elegant, frumos, curajos, cu idee artistica novatoare, promotor al calitatii si noului cu iz de vechi in ceea ce inseamna pastrarea unei traiectorii a standardelor frumusetii, eleganta clasica combinand-o cu culoare, energetica, nebuna, vivace dar perfect contrastanta. Oswald Boateng , un designer de origine africana a reusit sa-i calce pe urme maestrului sau Giorgio Armani in creearea unui stil frumos, unui stil in care masculinul sa se simta perfect, elegant si seducator. Bine spunea in film despre americani, cand a reusit sa cucereasca Hollywood-ul cu arta sa, prin creatii pentru Will Smith si multi altii, bine spunea cand afirma ca „americanii se imbraca ca niste copii! Trebuie sa devina barbati! Sa se imbrace ca niste barbati adevarati!” Nu degeaba cand vezi un artist pus la patru ace cum se spune pe la noi, si mai ales intr-un costum asa perfect, elegant, seducator si cu o tusa de culoare -camasa sau cravata, ceva pentru contrast- nu degeaba innebunesc femeile 😉

Filmul in sine il prezinta pe designer intr-o perioada in care s-a regasit, a luptat si a ajuns undeva” pe val” sau cel putin aproape de culmile lui; capteaza viata si arta sa de la prima casatorie ce n-a prea fost un succes si pana la incheierea celei de-a doua, din care au ramas totusi amintiri si doua copii minunati. Documentarul jongleaza foarte bine cu traseul viata personala- probleme si fericiri – cu creatiile artistice, show-urile de fashion organizate dupa multa multa munca si inspiratie de prin zone ca America de Sud, Rusia, India, China, etc. Pot spune sincer ca nu m-a plictisit chiar deloc, a reusit o montare foarte faina cu o muzica pe masura, cu cadre fain aranjate si cu elementele vietii si filmarilor cotidiene destul de bine amplasate. N-a obosit publicul, ba dimpotriva aveam senzatia unui focus-alert datorat muzicii, multiplelor evenimente din viata lui Oswald, ritmului acestuia de viata nebun-angrenanta in a face si a crea si a nu stagna deloc!  A fost un documentar reusit si o proiectie destul de captivanta mai ales ca la final s-a lasat cu discutii si cu surpriza… question session cu quess what, dar n-o sa va prindeti… exactly himself 😉 Regizorul Varon Bonicos l-a sunat dupa proiectie si am avut ocazia sa-i punem intrebari personajului principal. Ne spusese Bonicos ca e exact asa cum e si-n realitate si-n film, ceea ce tocmai il atrasese si pe el in a face un film despre designer, mirandu-l prea mult increderea, ambitia si curajul si simplitatea firii acestui artist; i se parea de neconceput sa nu fie ceva obscur dincolo, si iata ca n-a gasit si ca Oswald Boateng a fost de acord sa-i filmeze viata timp de 12 ani, 12 ani in care s-au ajutat reciproc mult mai mult ca propria-i casnicie,sau paote chiar o casnicie intru arta ca doi camarazi de lupta artistica, Bonicos fiind la randu-i si cel care a mai filmat proiecte pentru prezentarile lui si care l-a  mai ajutat de-a lungul proiectelor sale pe designerul nostru. Ei dar revenind la „Vocea ” filmului, telefonul si reactia publicului l-a bucurat nespus si a fost deschis la intrebarile noastre. A promis publicului clujean ca va veni in Romania si ca va crea poate ceva cu influente traditionale; eu sustin ideea, sincer chiar mi-ar placea sa vad un adevarat show de fashion masculin cu that elegance, caci  la cum croia costumele in care se vede eleganta britanica in tandem perfect cu coloristicul curajos african, mai ca-ti vine sa-l asociezi cu Coco Chanel pe contemporan si masculin. Dar cred ca cel mai bine se incadreaza asa cum si singur se descrie , ca un designer tributar intru totul lui Armani;)  Un documentar fain, un om simplu care a raspuns unei sali intregi cu o franchete foarte faina si normala si un regizor traznit, simpatic si totally open to the audience, cu un spirit de Hollywood perfect! Ne-a spus ca acum lucreaza in continuare la cateva proiecte si ca acest film spera sa-i aduca un elogiu,un  avant daca vreti, si mai mare acestui tanar si exceptional designer, Oswald Boateng sau mai pe scurt cum se descria si singur cu umor,  „only black in the room” . Pot spune ca a fost un experiment reusit si pentru ei ca echipa si pentru noi ca spectatori a unui documentar de fashion.

Si ca sa inchei rafinat seara, va mai spun doar cateva cuvinte despre urmatorul film vazut, si ultimul din aceasta a cincea zi de festival, ancorat pentru mine la Arta,  „Pianul din fabrica”. Un film chinezesc cu maare iz de Kusturita dar cu feelingul lipsa al balcanismului, chiar de muzica ruseasca era prezenta si interpretata cu haz de actori. In schimb ideea filmului a fost foarte faina, construind visul propriu pentru singuru-i copil, un pian  de metal, nepermitandu-si ca parinte, cantator pe ici pe colo cu o mica orchestra, nepermitandu-si banii necesari in cumpararea unuia veritabil. Tot experimentul lor e frumos, comic, plin de sacrificii si devotamente prietenesti dar lipseste feelingul de haz eliberator iar actorii sunt cam rigizi, asemeni unor marionete..La partea de feeling mai trebuia nitel, in schimb ideea simbolului constructiv al filmului, visele si credinta in ele, in muzica „care nu se aude decat cu sufletul si cu inima” acolo s-au creat pasaje minunate ca si cel care a incheiat seara, filmul si amintirea pentru mine pot zice,…momentul in care fetita lui canta la pianul de metal doar cele cateva acorduri pe care le stia dar peste se suprapune ca o melodie a sufletului comun, al nostru si al lor,Fur Elise… Noapte frumoasa dragii mei prieteni si ne vedem dimineata intr-o noua zi de festival cu alte noi amintiri de creat si simtit! 😉

Serendipity….

Lumina eleganta
si rafinamentul vechi
parfum de vara
si ceai deschis

biscuiti cu mere
stafide cu scortisoara
rondouri cu cafea
si zahar caramel

lumina difuza
un jazz in surdina
leganandu-ne pe val
un sunet frumos de casablanca
si-un susur de ploaie
cu parfum de tei

perdele de hartie
separeu de bambus
pe post de xilofon
si un model de fata
cu-n val pictat de chip
si un parfum de ceai de vara
ma-nbii la ganduri necurate
la un suav din senzualul iluzoriu
la o amintire inca nevazuta
si un suras sagalnic c-o ocheada

Zambet de Humphrey Bogard
si alean de clepsidra pentru timp
alunec sagalnic spre tine
in pasi de Frank Sinatra
sau nu, nu asa
Ma misc cu Universul
Dansez cu Universul spre tine
in continuu, eu privind
si viu cu gandul nesincer in picioare
spre eu tau zambind
o frumusete indecenta
un parfum intr-un furou
iti vin in gand, spre amintire..
Tu iubire, cu erosul intreg
alina, prin arome-o amintire
si intr-un alean de unduiri
felina tu sa-mi spui
si sa zambesti sagalnic numai pentru mine

Du-te felina
poarta pe aripi-ti unduirea
si din pridvorul de fereastra
trimite ploii
acel parfum de zambet
si din lucirea ochilor tai
lumineaza-n strop de ploaie
suavul gand de amor bland
saruta ploaia pentru mine
si elegant priveste sus
prin mangairi eu ti-am trimis
iubire si amor deplin
tu sa-l transmiti spre infinit
si sa-l sarute el,
Gratie, madam felina,
Serendipity!
( 8 iulie 2010, dedicata unei pisici faine dintr-o cafenea bucuresteana, ce statea pe pervaz de ploaie;))Bucuresti