aripi de mătase…

Ţi-aduci aminte, mai ştii tu oare?

Cândva marea prin valuri te iubea,

cândva prin sunet ea tăcea,

lăsa doar o lumină să vegheze,

să spuie ea, ce sta-n oglindă,

privirea ta din amintire,

Un zâmbet cald, suav destin,

mi-aduc iar stelele în ochi,

Lumine drag, ce nostalgie…

rămasu-mi-au şi-azi în suflet,

Lumine drag, cuvintele mele…

Credeam c’am reuşit un vis,

să ţi las drept dăruire,

şi numai tu să mi le ai

şi-n larg de mări sau nostalgii,

să le tot strângi, mereu în braţe,

însufleţindu-le surâsul

cu-al tău curaj, plin de neant…

Cu licărul din amintiri,

cu el rămas-am pe un ţărm,

şi eu din mine, nu mai sunt,

plecat mi-e sufletul …acolo…

10348539_692530470862241_8469402689048640989_n

Pe malul albului nisip,

de atâta vreme-i tot cernit,

trec clipe-n paşi şi oameni repezi,

mai veseli sau mereu, mai trişti,

ce nu-nţeleg şi nu vor ştii

ce-i vraja mării cu nisip,

Merg des, aleargă şi se-ntreabă

de ce-i atât frumos în zi

şi-n noapte redevine frig,

şi singuratic paradis

se-aşterne ca un dionis,

sărman gând sters, mereu nescris

lăsat să cânte pe pustii

să plângă lumea ce tot trece,

să-i cânte alinând uitarea,

şi-n Ceruri Sus s-ajungă ruga,

să ierte Bunul ce-a rămas,

din moştenirea lui din vremi,

cărări şi paşi pierduţi de vis…

serg piltnik

De-am fi din nou doar suflete,

şi ne-am aduce’n amintire

entuziasmul născător,

acea nerăbdătoare fire,

ce pe Pământ mai repejor,

vroia s-ajungă din neştire…

Pierdut-am timpul şi cu el,

şi acel gând de nerăbdare,

din când în când mai bate’un licăr,

sunt valurile-mi de mătase,

bietele flori ce se-nfloresc

se-arată unei oarbe lumi,

ce-atunci când se opreşte-n loc

zâmbeşte dar , fără parfum…

Rămas-am încă prin uitare,

bezmeticind sufletu’n loc,

cu lacrimi care cad şi ..care

nu-şi mai au rostul pe pământ…

Se dor şi se vor duce toate,

de ce-am trăit nici că mai ştiu,

tot aşteptam să treacă viaţa,

să văd ce are la sfârşit

dar parcă văd că şi atunci,

o uşă-n urmă se va-nchide

şi-n loc de liniştea-mi promisă

prea multul timp va fi lumină.

Poate-oi ajunge atunci un licăr

aşa cum pe aici doream

s-ajut, să schimb să aduc zâmbet

să fie versul gând curat

şi cârjă pentru împrăştiaţi,

suflete vii îngreunate,

de praful zilnic al uitării…

doream aici să fiu de-acolo

şi versu-mi să ajute doar

dar a fost praf, prea mult şi poate

uitarea asta-i boală grea,

ne lasă noi, biete gânduri,

o amintire pe obraz…

de-alintul unui dor senin...

de-alintul unui dor senin…

Ce dragă mi-e

atingerea-ţi,

şi-acum o simt

şi o resimt

şi-aduce gândul de alean

ca barca-n ţărmul oglindit,

Păşească Soarele din ea

în blânde raze de lumină,

nisipul mării se înclină,

spre a te onora Senine

şi-ntr-un surâs albastru,

Ea, marea-n falduri te primeşte

cu coada ochiului priveşte

şi-n cadru aduce-un asfinţit,

cuvintele rămân bieţi martori,

le şterg cu scoicile din val

rămână-n mine acel simţ,

al amintirilor cu suflet,

ce’aduc alint şi-alean uitării

ce-o poartă timpul printre noi…

De-am fi un licăr peste lume,

în aripi zborul l-am simţi

şi-n calea lui ne-am regăsi,

entuziasmul din poveste,

zâmbetul tău de Alizeu,

cuvântul drag cu al său sunet…,

surâsul mării îmbrăţişat,

şi ochii plini de rândunici…

De-aş fi o clipă acel licăr,

n-aş mai ascunde inima

şi pe cerul cel albastru,

din noapte s-a desprins o stea,

şi-n loc să cad, aş tot zbura

lumină chipului să-ţi dau

şi-un zâmbet să te fac să-mi dai

şi-atunci privind acea privire,

ochii tăi dragi din infinit,

dragul meu dor din asfinţit,

voi ştii că tu vei răsări din nou…

Şi când din clipa oglindirii

voi prinde timpul să se-oprească

te voi privi fără nesaţ,

şi chipul ţi-l voi mângâia

şi râuri de lumini vor curge

va plânge atunci o simplă stea

ce-a vrut să se desprindă odat

să simtă chipul cum ţi-era

şi caldul ochilor să vadă

că sunt la fel ca înstelarea

bolţii întregi din noaptea’nchisă…

Albastrul gândului de dor

aduce mai mereu cu drag,

din amintiri ‘cele simţiri

şi-n retrăiri voi mai trăi

căci îmi fac bine să le ştiu,

şi sprijin sufletului meu

să-mi steie ele, biete cârje,

raze cu dor şi cu alean…

Şi singură doar ruga Sus

să ţină-o rugăminte a mea,

să nu ajung în niciodată,

şi să vă uit, pe aici pe toate

Fără de voi, dragi amintiri,

trăiri curate şi de-atunci,

ce cine ştie de-ţi mai fi,

şi retrăite într-o zi…

s-aduceţi tot acea simţire…

Să-mi fiţi mereu clipele mele

oricât de repede ar veni

timpul din lume peste noi,

vremea să şteargă tot ce-i om

Să nu-mi plecaţi din bietu-mi suflet

Să-mi fiţi mereu „al meu alean”…

Această prezentare necesită JavaScript.

Cu amintire şi cu dor spre o speranţă…dintr-o seară de primăvară când timpul e mereu acelaşi.

Dintr-un cluj uitat, spre un gând de Soare al mării, 21.46, 22 martie, duminică de seară şi nostalgii ce îmbracă sufletul şi ajută viaţa să ia parte la viul unui suflet, din neant spre neant, din seara unei mări spre noaptea unui soare, cu drag….

*multumţiri fotografilor de gânduri, tuturor, căci nu vă ştiu numele doar arta! Multumiri vouă şi unui proiect vizual special de care sufletul se bucură pentru a sa descoperire…special thanks to all photographers full of thoughts and ideas; i may not know your names but i’m glad that i know your art! Thank you all and to a special and dear discovery from a visionary mind! Thank you all! 😉

Amour de Paris

vraiment, acolo sta…

inima mea, si-a ta, si-a altuia,

ce a simtit macar o dat

cum e iubirea adevarata…

Dragul meu gand de PARadIS*

iubeste viu, mereu cu drag,

suavul vis de langa Sena,

sub cerul liber si senin,

acolo unde un dor frumos

se intrupa din crisalida,

din doua inimi de’asta vara,

ce-ascunsera caldura ei

un dor albastru de-a sa mare,

un dor de dorul nostru’Azure…

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai stii tu dragul meu Paris,

presque de toi eram mereu,

cu ochii-n Sacre Coeur toujours

priveam la tine zi si noapte

la visul cand ma voi intoarce,

dragul meu dor din Infinit,

avantul liber spre’al meu zeu

al nostru Rege Soare magnifique

T’es beau tu sais, je sais…

Dragul vis din cer senin,

cand ochii-i las in miaza noptii

te vad mereu ca si atunci,

plin tot de albii fulgi,

lasandu-ma in incantare

spre cel Eiffel din dreapta zare,

si tot priveam cu doar doi ochi,

dar razele infloreau in irisi,

oglinda feerica si’eiffelica

spre viu’avantul unei inimi

ce licarea facand cu mana

parca din albul cel roze

dintr-un mic colt de Sacre Coeur…

Parisul meu, mi-erai frumos

si mi-ai ramas si-mi vei tot fi,

acum din visul atemporal,

cand dintr-un suflet adiere

de noi-suav, soapte-n Montmartre

Parisul meu, imi esti al nostru

c-ai dat iubire unor inimi,

suavul gand de peste timp,

suava zbatere in inimi,

un zbor din ancestralul dor

s-aduci mereu ca-ntr-o oglinda

rodin sa ne inchine-n maini,

Amour de nous en Paris*reve

Notre mirroir, vrai Paradis…

Această prezentare necesită JavaScript.

Oui, c’est vrai, mon reve de toi

Paris d’amour, Parisul meu,

cand ai ajuns sa-mi fi un noi

mi-ai licarit din Sena vii,

doi licurici pe ai mei obraji

s-au asezat si am ramas,

cu ei mereu pe amintire

paznici de vis, atingeri-ingeri

Lumine drag din cerul liber

albastru e mereu acolo,

si noaptea-n zi e ca o zana

mereu zanatica, naluca

cu zambete si veselii,

Follies Bergere si Amelie,

surasul plin pe l’escaliers

sus in Montmartre te astept,

visez eu viu, Cuvinte drag,

frumosul nostru Paradis

ce-n pagini de accordeon

isi are murmurul pastrat

si-ntr-o flasneta dor suav

de lacrimi calde, blande, vii

in accolade sa-mi le tii,

tu, dragul meu vis ceresc,

Alint al norilor zeiesti

curajul inimii de arta

ce stralucesti cand doar clipesti

si viul sufletesc reversi

in raul Lunii ca-n oglinda

sa vad mereu privirea ta,

ca o atinge pe a mea,

o inima de mare vie,

cu valuri-ganduri albastrii

tuse-n tabloul lui Monet

sa le privim in rasarit

cu inima de noi zburand

inspre Parisul nostru liber,

inspre Armonia cu Lumini…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar ai fost trist Lumine drag,

Parisul meu, te-ai stins curat

in viul gand ceresc si liber

curajul miilor cuvinte

avantul artei plin de inimi

inchis-ai ochii pentr-o clipa

de nemurire, ea va fi

altfel de’acum in orice gand

o lacrima-n amarul 7

te-mbratisez din departare,

Dorul meu de liber vis

Tu, suflete de Amour-Paris

sa iti revii ca sa mai credem

ca-n suflet arta poate mai fi

vie si libera, curata

si-n armonie sa tii pacea

gandule trist de-ngaduinta

pastreaza blanda ‘cea oglinda

ca arta-n viata sa mai fie….

* cu drag, tristete si nostalgie, omagiu unui vis-Paris

** cu dor inspre al meu amour de mon coeur …

*** dintr-un cluj ce plange in miez de iarna, ora unei dimineti ce-a trecut focuri si dreptati trist-asumate…, 2.41, 10 ianuarie 2015, dimineata lui sabato, cu acelasi dor plimbat printre caldaramuri de realitati si ganduri si cu ochii prinsi in idealul frumosului liber al artei…dinspre mine inspre acolo, al tau, al nostru, al fiecarui om ce crede in valori adevarate, arta, onoare, libertate, ingaduinta, intelepciune, frumos, armonie, unitate, cultura universala…in noi…

Multumiri tuturor fotografilor cu suflet de arta pentru minunatiile amintirilor lor/ Je mercie a tous les photographes pour leurs art et leurs memoires…Mes vraies ommages…

calatorind cu Luna..


de-a dreapta mea te intrevad,
pe drumul cel cu Luna-n zbor
atinge-o tu in zborul tau
cerescul vis calatorit
tu zbori meandrele celeste
eu gandul in tine il tin, Cuvinte
cum ar fi fost de as fi fost
in zorii tai in pragul meu,
o mare-n raze cu dor alb,
iernatic suflu pentru noi
cum ar fi fost de-n fulgi atinsi
in zborul alb ne-am fi’ntalnit
dim nou in inceputul de apus
ca-n visul marii cald de vara…
Priveste in chipul din oglinda
ti-s mai aproape decat crezi
zambeste larg cu ochii vii,
oaches cuvinte din azur
si uite colo, pe obraji
apar senine doua valuri
din amintirile~atingeri

image

asa-i drumul Soarelui
cand doar cu Luna ma vorbesc
de tine dragule mi-e senin
si armonie pe inima
surad acum de tine
„full of sky…upon a time”
mi-e bine in sufletul de tine,
si chiar de-as vrea ca visul meu
cu tine-n brate sa trec clipa,
te am in pacea gandului,
ma ai in tine, dragul meu,
sa nu dispari tu niciodat
Soarele meu de Andezit,
Lumina viului ceresc,
Albastrul meu Zeu de Univers
Sa-mi fii mereu un zambet pe suras
Subtil, senin si apasat
Sagalnic vis ce-mi esti Alean
Sa zbori frumos si pentru mine
Cu avantul tau de viata vie,
Viseaza noaptea …doar o mare
Sa simt surasul meu pe chip
cand dimineata reflexiva
te va gasi cu ochii mici
si-n coltul lor, doar randunici
de zambet pline si vioaie,
cand vei deschide a tale buze,
si zambetul se va ivi
sa stii ca l-am furat o noapte,
sa-l port pe chip sa-mi vad cum sade
cu visul tau de soare viu
pe-oglinda marii ganditoare..

si pentr-o noapte am zambit,
calatorind, am tot vorbit
cu Luna cea din pragul meu
despre cum esti Cerescul meu,
Aleanul drag din infinit,
cuprinde-mi dorul de mijloc
si lasa-ma in visul tau,
sa iti mai stau sa m-odihnesc,
un cald suras eu intrevad,
mai strange-ma la pieptul tau..
te roaga Luna si nu eu
sa ma primesti in dorul tau..
e noapte buna, dragul meu;*

*cu drag tie Suflete frumos si imbratisat cu bucurie peste timp, spatiu si vreme, t’aime mon ame cu pace de gand si zbor pe roti printre drumuri albe, inspre munti, coldplay insotitor de bord si doar un dor..ca n-am apucat marea albastra sa-mi revad inaintea plecarii timpului, poate cu un dram de dor al prezentei tale in raze, dar soarele se topeste repede iarna si nu mi-am apucat albastra sa-mi sfatuiesc..cu speranta ta, a Lunii si a marii pentru noul timp…
**0.03, ultima zi a anului, pe drumuri albe, aspatial nocturne, 31 dec desi vroiam sa scriu august..vreme de armonie si gratie tacuta, molcoma si cumva cu gandul in tine linistit desi n-am apucat la mare a-ti ajunge…cu dor viu sunt de tine si de albastra maiastra ..de-as putea as lua-o si pe ea pe insula cerului, in noi…;)
*Drum bun in noul An!! ;*

Armonie cu Chopin…

Aştern cărării viaţa mea

în paşi de cer pornesc eu Arta

ce-o fi mai viu în astă clipă

să mă-mpresoare-n exaltare

şi cu mirare să contemplu

de ce zâmbesc cu sufletul

atunce când privesc eu cerul

ce-i oglindit în draga-mi mare…

Oare ce-ar vrea să îmi mai spună

de n-aş fi eu şi ar fi ..ea

Draga mea mare ravisantă ce minunat vă stă-n albastru şi cu o notă menuetă lăsaţi pe nori numai un zâmbet... *Drag domnul meu ceresc senin suave gânduri vă-mpresoară şi din oglinda mea lucie îmbujoraţi albastra mare... * A.G.photography of Florence

Draga mea mare ravisantă
ce minunat vă stă-n albastru
şi cu o notă menuetă
lăsaţi pe nori numai un zâmbet…
*Drag domnul meu ceresc senin
suave gânduri vă-mpresoară
şi din oglinda mea lucie
îmbujoraţi albastra mare…
* A.G.photography of Florence

Aşa aud parcă-n lumină,

cum tuşa blândă se răsfrânge

şi-mi susură istoric gândul

să-l schimb pe dată-n armonii..

mă las cu ele şi simţăsc,

cu inima pe pod iubesc,

contemplu cerul şi-a sa mare,

da vinci în culori dansează

şi parcă lunecă lin boarea

unui albastru ceruleum

şi-un michelangelo de geniu

ce-şi lasă-n urmă dorul Romei

şi se încântă în culoare…

dar parcă armonia-i goală,

lipseşte-o tuşă, esenţială

ca o Meltemă-n Vionnet,

aşează norii în oglindă,

un Caravaggio-amoreu…

şi lasă vie o fereastră

din care …se aude un pian…

* cu drag cules vis de armonie pentru o contemplare nocturnă, din frumuseţea viziunii tale…merci a toi, mon amour et…chapeau bas!!

** Magie inspirativă grazia a A.G.photography, cadrul unui contemporan viitor surâs rembrantian de pânze…2.40, când plouă afară norcurlin şi susură clapele lui chopin prin sufletul meu, într-un acasă interior al interiorului spiritual, în dimineaţa sabatiană a scrierilor în linişte artistică…

*Îţi mulţumesc încă o dată pentru privirea ochilor tăi din fotografie, pentru clipa când ai fotografiat cu ochii spre inspiraţie şi păstrare de frumos, în darul artelor viitoare…chapeau d’ame, mon ame..bravo cu surâs deplin 😉

În noaptea-n care Cerul…

În noaptea-n care Cerul vine,

din cei strămoşi până la mine

şi-n şoapte se transformă-n vis

Cuvântul vis plin de Iubire…

În noaptea sfântă, dorul vine

şi zboară el cu aripi albe

oglinzi de stele căzătoare

pe fulgi de nea dintr-al meu vis…

Această prezentare necesită JavaScript.

Şi acolo-n visul din Paris,

Din umbra unui drag sărut,

eu viul ţi-aş cuprinde iar

şi m-aş preface într-un fulg

de amintire dintr-o nea,

şi n-aş mai sta, căci …

n-aş uita

nicicând ce dragul dor

pogoară-n mica inimă a mea,

caldul dogoritor de foc,

melancolii de catifea,

Ai vrea tu, dragul meu din mine

să le prefaci în praf de stele

şi-n locul lor s-aşterni curat

pe a ta mare de’mpărat,

burgund Amor cu aripi-vii,

curate vise dintre inimi,

să lege ele o catedrală,

să nască viu Atingerea

şi-atunci din lupte diafane,

eu să iubesc mai mult din tine,

tu să-nfăşori în val albastru,

oglinda care ţi-este dragă,

Cuvinte drag din Infinit,

Îmi mai râmâi la Asfinţit…

Mai vrei tu oare să-nvălui

cu al tău dor, s-aşterni fioruri

de blânde vinovate zboruri,

surâsul meu din ţărm de ochi,

privirii tu îmi dai seninul…

şi inimii îi deschizi tu cerul,

şi-aşterni în ea, Aleanul tău,

Un gând de mine, călător

Mai eşti în dorul-sburător

mă mai iubeşti tu, domnul meu…?

şi şoapta mea e ca un susur, un murmur firav printre ape, ca picătura ce se cade să mângâie în dar un pian, şi să depună cu tăcere un dor al ei spre cerul viu,  un dor curat de-mbrăţişare când vei veni, culoare-n prag să-mbujorezi din nou din har, o ramură de blând cais, surâsul mării cel nestins... când vei veni tu dragul meu ? să ne uităm în Dumnezeu... rose of beauty of Dragisa Petrovici

şi şoapta mea e ca un susur,
un murmur firav printre ape,
ca picătura ce se cade
să mângâie în dar un pian,
şi să depună cu tăcere
un dor al ei spre cerul viu,
un dor curat de-mbrăţişare
când vei veni, culoare-n prag
să-mbujorezi din nou din har,
o ramură de blând cais,
surâsul mării cel nestins…
când vei veni tu dragul meu ?
să ne uităm în Dumnezeu…
rose of beauty of Dragisa Petrovici

Aşa visez cu ochii-n tine,

în noaptea-n care Cerul vine

şi sfânt deschide porţi celeste,

cărări de stele spre lumină,

o şoaptă-n dar am eu a-i spune,

„Iubire vină-n al meu prag!”

vină şi cântă-mi sufletul

să lase el doiniri albastre,

ca fulgii de alb pe curcubeu,

prefacă-se-n sclipiri de nea,

şi-n picături pe rose blânde,

calde-nfloriri de catifea,

să laşi tu din Lumina ta,

o mângâiere diafană,

o rază-n piept o să-mi răsară

şi-atunci miracolul va fi

căci voi putea din nou, albastru

să scriu cu dor aprins şi viu,

Cuvinte al meu, ce drag îmi eşti…

Un fulg de nea ca din poveşti,

Unic mereu şi curajos,

străbaţi tu lumea sus şi-n jos,

entuziast şi unic spirit,

eşti tu un vis din nemurire,

venit oglindă ca să-mi fie

să îmi arate că exist,

că pot să fiu cu arta-n mine

chemare vie pe pământ?

Lumine drag, surâzi de mine,

mi-eşti dor albastru, Fir de nea

şi de-ai tu vrea să te cobori

în rouă să mă împresori

atunce n-aş mai şti nimic,

nici dacă-n lacrimi roua-ţi simt

sau de-i atingere de fulg,

Lumine drag revino-n prag,

din amintire fi-mi iar Dor,

Viul meu Suflet Alb şi Astru,

Mai vino-n inimă, acasă,

Te-aşteaptă marea ta, cea dragă 😉

* cu drag din minunea unei nopţi magice de Crăciun, Bunul de Sus lăsat-a în dar, sub bradul meu, un dor de scris şi niţică inspiraţie pentru ca un suflet să îţi arate cât mai e de viu de tine, mereu…

** din provencale adieri şi doruri de alb şi chansonete şi trăiri unice, din dimineaţa lui Jupiter, ziua mea cu gândul tău în fiece rouă picăturată pe doi irişi, 3.09, 25 decembrie, ţie, dragul meu suflet albastru…;)

*** my appreciation to all unknown photographers for inspirational vibes for a little writer soul…many thanks dear artists!! chapeau bas!

avec de temp

avec de temp
je deviendra
un reve du vie,
un reve de toi
et cache jour,
cache fois de l’ame,
tu deviendra
mon reve en bleu…
ce sont les feuilles,
des blanche feuilles,
qui restent silence
dans bagues du mer,
ecoutes-les, ce sont des fleurs
beaucoup des rose ultramarine,
je cache la..
baise du moi,
pour toi, soleil qui brille
toujour, en moi..

image

*poem en francaise, a cote du sud, quand se couche le Ra dans le brille…pour une soiree roumaine, 15.41, 20 decembre, samedi

rouă pe o inimă albastră

când paşii vieţii vin, se duc,

râmâne-n viaţă doar atât…

un dor de cer şi infinit

un tril de pasere măiastră

ce încă cântă a la Seine,

cum e să simţi La vie en rose,

paradoxalul dor de artă,

într-un destin nescris de soartă,

ci doar cântat, încet cu note,

pe-un portativ de cer senin,

cu ochi mijiţi în ani d’enfant,

miracol sfânt cu glasul viu,

ce mai târziu zâmbea-n Paris,

pe lângă străduţe-n cafenele,

ascunse toate sans regrettes,

printre artişti, printre poeţi,

puse de pictori prin Montmartre

drept inspiraţii de iubire…

Când din lumină dăruia,

Sous le ciel de Paris, era..

Suflet aşezat pe chip,

şi un surâs ascuns în ochi,

de te privesc te fac să cânţi

cu a ta inimă curată, cu fiecare

gând ce seninul l-a ştiut,

când ochii mi i-a ridicat în Sus

atunci am început să cânt,

de-atunci iubesc şi rog mereu,

şi-n mulţumiri spre Cerul drag,

dansez eu viul dintr-un glas,

cu vocea joc mii de priviri

dar bucurie de oglindă

o simt atunce cânt,

în picuri de lumină

vă cad sufletele în scenă,

şi eu le văd, le simt,

cu glasul meu le adun,

la piept le strâng şi le încânt,

să ţineţi voi mereu seninul

şi Arta s-o tot iubiţi, să n-o uitaţi

ca în oglindă să priviţi

cu un surâs mereu ascuns

şi-un zâmbet viu, prins la rever,

Să-mi fiţi voi fiinţe dragi, un viu

ce nu l-am regretat nicicând…

* aşa mai cade o rouă vie,

dintr-o dragă inimă albastră,

spre un suflet-paradox,

cu viaţa-n coş, cu glasul dat

spre plânsul inimilor noastre

mă-nclin cu sufletul spre Cer,

Spre dragul tril al lui Piaf,

voi luneca cu al meu vers,

pe Sena muzicilor tale,

cu drag spre..iubirea mea…

* Hereux reve du ciel, Edith Piaf!!*

* suflete drag, să ne unim inimile în astă seară, poemul e un tril de armonie şi contemplare pentru un viu magic de frumos, din oglinda noastră oglindit.. merci mon amour ;* Cluj, mansarda gândurilor noastre, cu drag de cer, de tril de privighetoare, amintiri pariziene, din aripi zburate’n avion spre Sena unor amintiri, spre o altă viaţă în atemporal…, la ceas sabatian du 17.55, aujourd’hui, vendredi, cu drag şi l’ame…

**Pentru un paradox en rose ce bine-n cunoaştem şi simţim…să-l avem exemplu de viu în artă, unicitate, magie de creaţie şi inspiraţie, bucurie şi entuziasm nesfârşit…

~*~

Este nevoie de atat de multe lacrimi pentru a dobandi dreptul de a iubi.

Exista taceri care spun multe, asa cum exista cuvinte care nu inseamna nimic.

Atunci cand flacara iubirii se stinge, ori o aprinzi din nou, ori o lasi balta. Iubirea nu se pastreaza la gheata!

~Edith Piaf~

~19 decembre 1915~10 octobre 1963~