dorul din iubire…

Bine ai revenit Iubire,

Lumine drag din infinit,

speranta mea de nesfârşit,

cât l-am rugat pe Dumnezeu

ca licărul din cea oglindă,

albastră marea ta,

să-ţi fie alint dintr-o chemare,

ce am şoptit-o în noaptea sfântă,

când timpul locul lui mi-a dat

şi am putut privi neţărmuit,

neantul vieţii plin de alb

de armonie-n contemplare,

de dor şi drag de Al meu Soare,

dragul meu gând din asfinţit

oglinda mea din ţărmul lin

aşteaptă-mă mereu c-o stea,

te uită-n ea, Iubirea mea

aici ţi-am fost, aici îţi sunt

şi niciodată n-am plecat,

doar murmur nopţii i-am şoptit

ca altădată-n în amintiri,

cu mine îţi doreai dansa

pe o nouvelle vagă să păşim,

era atunci când doar visam

de tine cerul era-nalt

nici nu speram în asfinţit

la blânda mângâiere lină,

cu raze-oprite pe obraji,

le mai aştept în nesfârşire,

dragul meu dor neţărmuit

ce te credeam pierdut fără de mine,

credeam că zbori şi…m-ai uitat…

Această prezentare necesită JavaScript.

şi-acum în prag albului neant,

când ceru-i milostiv de mine

şi neaua-n culoarea nopţii

încearcă o mare s-oglindească

în bucuria armoniei

că inima ta de soare drag

se-ntoarce-n ape la apus,

aşa se simte, aici, acum…

rămasem gând ascuns în umbră şi-n amintiri m-am tot plimbat să te găsesc, să te aud mi-era o teamă că nu eşti, că te-am pierdut şi  lacrimi ochilor-mi voi da să ostoiesc un dor curat un dor de tine în neant... gândeam cu îndoiala mea vechi nostalgii familiare, că m-ai uitat, că vei pleca şi totul în boare se va stinge.. dar vezi tu, Lumine drag, Lumina ta pătruns-a adânc în licăriri mereu aprind o stea de mare-n urma ta în noaptea albă să ai far să poţi să-mi vii Acasă iar... speranţa mea albă din prag, ai nins luceferi pe-ai mei ochi să simt în zorii unei nopţi blânda chemare din neant, Privirea ta de Astru Galeş, ce ridicata-n znor de nea, cu dorul tău, iubirea mea...

rămasem gând ascuns în umbră
şi-n amintiri m-am tot plimbat
să te găsesc, să te aud
mi-era o teamă că nu eşti,
că te-am pierdut şi
lacrimi ochilor-mi voi da
să ostoiesc un dor curat
un dor de tine în neant…
gândeam cu îndoiala mea
vechi nostalgii familiare,
că m-ai uitat, că vei pleca
şi totul în boare se va stinge..
dar vezi tu, Lumine drag,
Lumina ta pătruns-a adânc
în licăriri mereu aprind
o stea de mare-n urma ta
în noaptea albă să ai far
să poţi să-mi vii Acasă iar…
speranţa mea albă din prag,
ai nins luceferi pe-ai mei ochi
să simt în zorii unei nopţi
blânda chemare din neant,
Privirea ta de Astru Galeş,
ce ridicata-n znor de nea,
cu dorul tău, iubirea mea…

*Îţi mulţumesc, chemarea mea!* La mulţi ani, Amour de moi…toujours! 😉

** cu drag, dor un pic ostoit, în pragul unei seri albe, luminate albastru de noaptea de iarnă ce aşterne amintiri, înserări dintr-o gară, îmbrăţişări de altădată şi dor nespus de-alte-n viitor…Îţi mulţumesc dragul meu!

Astă seară, cu dor, nesaţ al cuvintelor ce curg alături de lacrimi, şiroaie pentru luna de noapte hepburniană, plină şi suavă când îmi aduce în inimă, glasul tău…din aceeaşi mansardă a gândurilor noastre, dintr-un nou an, cu aceeaşi flacără, armonie, pasiune şi iubire vie, sinceră, 4 ianuarie, duminică magică cu speranţa vie a*prinsă de-al tău dor şi vis…21.04, înserare-n braţele zilei Soarelui…, acelaşi Cluj cu dor…

*** all my appreciation for the unknown photographers which reveals art for a writer-soul..many thanks, dear artists!!

Cuvânt din Marea Ta…

din dorul de senin,

ce bate-n valuri triste,

cuvintele-mi în mâine, regăsite,

te caut Vise drag,

cu mâinile întinse,

ca aburul de noapte,

prin nostalgia mea…

Cade cu mult o ploaie,

e greu de îndurat,

când nu ştiu dorul

de ţi-e curat de mine,

cade cu ochii-n lacrimi,

stinsul meu licăr viu

era mai ieri, Cuvinte

azi, unde-mi eşti prin mine?

Te caut în genune,

în Cer întind eu ochii,

ca braţele de raze

în accolada ta,

în trup, îmi caut coasta,

ce e din tine aleasă,

să-mi fie sprijin

şi gând din carnea ta,

ca o balanţă vie

a-nţelepciunii blânde

ce-n loc de talgeri aspri,

doi irişi tuaregi,

doi sori ce-albastru paradox

al mării tale dragi, îl limpezesc în zori…

din atriul stâng se simte,

când cu alint scriu nume,

cu firul unei umbre,

burgundul viu sărut,

aşează-l Vise drag

peste armonii de gene,

să-l simt în dimineaţă

când ochii-n orizont

deschid ca să-i îmbrac

cu raze-n accolade,

de tine, Soare drag…

de mi-ai fi spus aşa

surâsul meu din ea,

din amintirea-roză,

o picătură-n palma ta,

aştern cu drag un chip,

e’al tău, e marea ta

ce încă stă-ntr-un prag,

unde la piept te strâng

mai tare-n amintiri viitoare,

îmbrăţişarea cea de vis,

s-o pot cuprinde în prezent scris…

Această prezentare necesită JavaScript.

să pot să mi-te-aştern în braţe,

să mi te strâng cum îmi doream,

doi paşi, îmbrăţişaţi să fim,

un tango-vals în doi dansat…

Ah, de-aş putea să mi te strâng

cum viul meu suflet şopteşte

din inimă să tot te scriu,

ai fi tu oare Sor-poveste

să ne dansăm mereu, mereu

în Infinit să te privesc

şi viu, cu grai, să îţi şoptesc

ce spune inima când bate…

Aşa îţi sunt, aşa îmi eşti

cum oare-n cale să găsim

ce nu putem decât simţi

că putem merge-n val,

tu raza mea, eu marea ta,

cum să găsim ce ne găsim

doar când rodin ne ia, ne strânge

chipurile noastre-n mâini

ne pune-n paşi alăturaţi,

spre zare, orizont câlcăm,

în Infinit noi să trăim.

Calea -i a ta când cauţi drept

cu inima ce bate’n paşi

de-a mele lacrimi de zenit,

lăsate-s urme în adânc,

azure licăre de rouă,

să ştii să mergi pe drumul tău

cu a mea inimă la piept…

De-ar fi să ştiu cum este calea,

eu ţi-aş şopti mereu, mereu

ca dinainte tu să ştii

să n-ai obstacole-n cărare

şi irişii să-ţi înflorească,

şi-a mele roze de atingeri,

pe chipul blând, atingi oglinda

unei vechi, triste mări întinse

albastră-n largul ei prea mare,

aducând valuri de speranţă

frumosul viu spre muritori

să le dea glas, să le dea viaţă

mereu, mereu spre’avânt lor…

Îţi dărui ţie primul dor

şi gândul zării ţi-l scrutez

să ştii că n-ai pietre-n hotar,

ai drumul viu în zborul tău…

Caută adânc cu ochi de suflet

şi vei zâmbi cu aripi de artă,

iar eu voi ştii căci voi simţi,

cum bine simt de-o vară-ntreagă

cum e atingerea pe chip

când calde raze mă-mpresoară

şi-n gânduri visul nostru diafan,

subtil, astupă din cuvinte

cu-al tău şarm, a mea chemare,

hai s-o tăcem, Cuvinte drag

cu mii, suave astupări…;)

* cu drag şi dor nespus, ce depăşeşte zarea, timpul şi universala spaţiere, jumătate de suflet se cere-n zbor unit cu-al său odor, măcar în unic vis albastru…din ţinuturi cu lacrăme căzute, liniştite şi licărinde de-o speranţă vie de un Soare al meu, cumva, cândva, o atingere de umbră vie ce se perumblă prin amintiri căutând neuitarea şi eternizarea clipelor ce-mi aduseseră surâsul viu pe viaţa stătătoare…3.09, 29 decembrie, ziua lunii în dimineaţa pornirii spre munţi, fi-vei drag mereu, fără de teamă, timp sau spaţiu…devotamentul e curat ca visul inimii din Soare ;8 😉

** my recognition for these amasing photo-art-works of this inspiration..chapeau bas, mes amis photographes, chapeau et merci beaucoup!!

Seninul

Privesc în ochii mei de tine,

în vis, un dans se întrevede,

şi-aş vrea să-mi ţiu mereu,

doi irişi strânşi, la pieptul tău,

o armonie să simţim

surâs cu zâmbet s-o dansăm

şi-n paşi rodin să nu gândim,

doar freamătul cel albăstriu,

al nostru dor ce e senin,

să-l ţinem strâns în accolade,

îmbrăţişaţi la orizont,

să înflorească într-un suflet

întregul cer şi-ntreaga mare…

Această prezentare necesită JavaScript.

*photos by Christine Ellger

Cuvintele sunt nori şi valuri,

n-au în puteri magia noastră,

am să surâd,

ai să zâmbeşti

din visul unui dor de cer

în braţele de mare’ntinsă,

să strângem dorul, dragul meu,

Să îl prefacem în lumină,

şi aşa aproape, într-un zbor,

cu aripi-valuri de mătase

să strângă el phisalis-tot,

simbol de cer ultramarin,

simbol de gând din sublunar…

în şoapte vii, să bată toată,

întreagă, o inimă curată,

a noastră, fără de clipiri,

doar cu avânt din amintiri,

într-un viitor subânţeles,

atemporal în Univers,

Această prezentare necesită JavaScript.

Zenitul tot e-azurul nostru,

priveşte-n zare, ochii mei,

te uită în dorul de lumină,

din mare să te mai zăresc,

şi zâmbetul ce drag îmi este,

s-aducă alint în valuri albe,

blândă căldură unui suflet

ce-n ochii-n cer îi am mereu,

Lumine drag eşti infinit

şi când doar simt

un licăr-rază înălţătoare

dorul avânt îşi ia din tot albastrul

şi zboară viu, Seninul meu,

zboară curat prin Univers

s-adune stele pentru tine,

covor-petale de lumini

tu să păşeşti pe-un suflet-nor

ce infinit îţi este dor

şi-alean şi-alint de şoapte fine,

suave atingeri drag Lumine,

Te uită-n ochi printre-amintiri,

te uită-n tine, dragul mării,

ia-mă de mână, vis frumos

pe-aripi de somn, visăm…

dansăm…

* cu drag, dor şi frumos gând, suav cugetat de tine..merci mon Ame..pour nous, un danse des notres reves…mais ouis, dans cules din visele cele mai frumoase si suave, acolo unde cade pic de cer ce se transforma prin magie in fulgi albi si plini de zâmbet, de suras, de frumos impreuna, sublim vis trăit, netrăit dar suav visat cu albastru senin şi lumină magică solară, peste toate tuşele de gri..Îţi mulţumesc că mă mai laşi să te iubesc…

** cu drag din avântul unei mansarda a gândurilor noastre, unde zboară inspiraţii şi doruri caldurale printre amintiri, 14.09, 9 decembrie, ziua lui marte burgund şi pasional zeiesc, dintr-un cluj atemporal şi ploios…

*** my appreciation and gratitude for the photographers of this beautifull artworks who remains invisible but quite feel-able for the poets…chapeau du merci!;)

poemul unui print celest…

darko tt photo

eu ochii-ti caut printul meu

cu tril sfarsit in nesfarsire

un cant cu inima-infipta

intr-un roziu trandafiriu…

Blandul si tristul gand roziu,

ce-n primaveri se inalta

si-n veri de drag,

doar inflorea,

ajuns-acum sa strige dorul

caldura ca sa-i deie-n iarna

caci n-are vlaga pentru viu

si-are sa cada in abis

si-n nopti de zile

sa se stinga…

Te cheama el,

biet trandafir,

o rosa~cu ame de lalique

o rosa cam uitata-n alb,

ce si-a pierdut surasul fin

ce-i murmura mereu in timp

cuvante dulci si-naltatoare

blanda culoare ca sa-i deie…

Erau din razele-ti desprinse

din admiratia solara,

ea se’nalta mereu albastru

avant in viata cu’al tau gand

putea zbura in infinit!

Gandule~print

tu n-ai stiut

sau te-ai temut

de cautarea unui Rumi,

de armonia de nisip…

ea este vie si-mplinire

si al tau suflet poate merge

inspre ‘cea mare de matase

la orizontul infinit,

stiind insa atata doar

ca armonia e nisip

de n-ai o contemplare vie,

s-ajungi ca ochii sa-i inchizi

si lumii sa ii lasi din raze

cate curatii ei iti cer

dar viu tau pastreaza-l bland,

curat si cald in Dumnezeu

si-nalta gandule din ochi

privirea vie ce mi-e draga,

ca unei paseri calatoare

un chip ce a privit-odata

si trilul viu i-a ascultat

privighetoare m-a numit

si entuziasm mi-ai daruit…

Inalta-ti dragul meu ‘tai ochi

spre cautarea ta cea dorita,

si scutura-te de-alte lumi

si te priveste iar in mine!

Iti cant din inima-mi infipta

in bietul ghimpe de matase

culoare rosei ca sa-i las

sa-ti deie iar avant ceresc

sa-ncepi cu glasul sa-mi rasai,

cu mana atingand oglinda

cea de neant pus la zenit,

pe orizontul infinit,

ramai cu chipul tau solar

in contemplare si armonie

ramai tu suflete frumos

de cautare si iubire

caci vei simti ce ti-e menit

un tril ii va sopti mereu

Lui, Sufletului-Univers

Lui Dumnezeu cel bland firesc

ce ti-e menit, sa-ti implinesti…

Un tril mereu te va canta,

cu ghimpele ca o naluca,

frumoasa vie umbra ta

o voi avea mereu~inima,

cu ea te voi canta spre Cer,

ca nemuririi tu sa-i treci

un pas de dincolo de lumi,

prin stufarisul Univers,

Lumine drag de print ceresc,

tu zambet viu sa iti gasesti

si randunicile sa-ntoarca

iar primavara in priviri

si flacari vii si bucuroase

sa-ti joace atunce imbratisate,

frumosul unui zbor celest,

ce-are sa-ti scrie ca-n oglinda,

cu ir de mac si cu senin,

numele tau dumnezeiesc,

Cuvinte drag…

😉

Spectacolul adaptat dupa Oscar Wilde, din 2007

*poem inspirat dintr-o poveste draga mie si radiofonic tratata frumos,  de Zaharia Barsan si Printul si Privighetoarea de Oscar Wilde, cautatori de la capat de lume si dincolo de cortina sa, inspre alta arta, cea a inimii curate si vii…

**cluj, cu drag si licar de senin, pentru tine dragul meu cu arta si frumos!! Iti inca multumesc 😉

mansarda gandurilor noastre, 18.03, 1 dec 2014, zi de luna speciala, ziua Lunii subtile ce degusta umbra, de dincolo de cortina mereu, mereu …

Armonie curata…

Privesc prin cerul tau, Lumine,

e-atata dor, sublim suav,

cu ochii-nchisi te mai zaresc

cum malul ai ajuns sa-l tragi,

si-n infinit acum sa mergi,

in selenarul marii tale,

Iubire sfanta de zenit,

in caldul inimii de sus,

eu dor albastru am sa-i las,

in urma ta s-adie usor,

si muritorilor frumos,

avant de bine si de drag,

sa le zambeasca-n suflete

si gheata lor s-o sparga cerul

cu armonia cea zenita…

Iubite drag, Lumine sfant,

un Soare cald astept in prag,

am pregatit eu marea-lbastra,

si toate florile de val,

s-au cumintit si-asteapta-n prag,

Intoarcerea un ape line,

A unui Astru de matase,

Ce cristalin esti cand tu vrei,

si ce frumos tu poti sa simti,

mai Armonie, mai de vara

ce-mi reintorci rosele ganduri,

ce le-as zbura prin infinit

in loc de fulgi si de lumina

sa fie stele-n noaptea lunga,

sa cada in petale blande,

pe fiecare chip de viata,

sa se topeasca orice trist,

sa lase-n schimb

un a de viata,

cuvantul sa-l intemeieze

in fiecare suflet, o curata,

o inima cu ochi de fata,

o inima, prea-blanda raza

Această prezentare necesită JavaScript.

Photos by A.G. photography and Chapeau~photo

Lumine drag,

asa-i pe cer?

Asa-i ca ai zambit nitel,

si de aceea-i cald in suflet,

ca ai drumul in zborul lor,

un tril de pasere maiastre,

un susur lin, ce-adanc viseaza,

acum, in pragul dintre nori,

dintre un val de mare-albastru

si-un fulg de nea, cam calator,

Un susur lin sopteste-ncet,

~ sa nu uitati sa va zambiti,

sa va aduce mai mereu,

aminte de un ..Paradis,

acolo, si nu-i prea departe,

acolo-i gandul cald de Cer,

Acolo-i singur Dumnezeu,

si rade, si mai tot Surade,

de oameni, veseli-menestreli,

ce ziua sunt uitati in ei

iar noaptea redevin lumini,

cand isi anina-n prag uitarea,

si se intorc in amintiri,

si-n inimile lor de dor,

acolo unde sunt cei vii,

acolo unde bate cald,

un chip de el,

un chip de ea,

suras~sarut~vis diafan…

~asa sa va simtiti mereu,

cu inima in Dumnezeu

si cu lumina-n Ochiul sau,

de cer deschis, ros la Apus,

de dor suav de Al meu Zeu…

Dar ce ramane dupa el,

Dupa Apusul Soarelui,

ai sa ma-ntrebi tu, dragul meu,

Ramane ..Amintirea ta,

si Calda lui atingere

in zorii noptii albastrie,

si un zambet fain,

drag la atingere..

o larga, veche-mbratisare

cu toate razele de soare,

ce le-a intors spre tine, iara

in pragul serii selenare,

imbratisare-n care Luna,

din apele cele maiastre

o astepta la orizont,

sa simta valsul~infinit…

ce mai ramane-n infinit,  de dincolo de asfintit?  dintr-un adanc de mare blanda eu m-am topit ca armonie, si ochii i-am deschis in apa si vad acum cum ceru-i vesel, surade bland si impacat, inca o zi s-a terminat intr-un abis plin de frumos un drum de suflet e duios... mai vad prin blanda mea oglinda, din apele-mi ce lin ma tin sa zbor cu ele in abisuri sa cautam culori de zei.. dar eu le zic, soptit.. s-astepte, inca-putin, sa fie umbre.. ca iata, vine sol de cer, bine-ai venit Soarele meu! ;) unknown photo

ce mai ramane-n infinit,
de dincolo de asfintit?
dintr-un adanc de mare blanda
eu m-am topit ca armonie,
si ochii i-am deschis in apa
si vad acum cum ceru-i vesel,
surade bland si impacat,
inca o zi s-a terminat
intr-un abis plin de frumos
un drum de suflet e duios…
mai vad prin blanda mea oglinda,
din apele-mi ce lin ma tin
sa zbor cu ele in abisuri
sa cautam culori de zei..
dar eu le zic, soptit..
s-astepte,
inca-putin, sa fie umbre..
ca iata, vine sol de cer,
bine-ai venit
Soarele meu! 😉
unknown photo

* cu drag si suras de inima marina intr-un atemporal de lumina, caldura, amintiri de tine, duioase ganduri din suflet culese, in dar spre aleanul noptii ancestrale, translucinda si orizanda in lumina albastra a-ntinsului marii netede…mangaie marea, apa marii pana la stralucirea de oglinda a lunii ce se reflecta-n lumina soarelui din adancurile visului acvatic.. je te merci …~

**cu multumiri fotografilor de suflet si de armonii surprinse diafan si rafisant cu caldura si emotie smerita..azi intr-un cluj atemporal , intre toamna si iarna, intr-un popas de ganduri nocturnii, m.g.n,28 octombrie, marti-zen,  18.30, in pas de brat sabatian, de amintire inzorita, ca-ntr-o oglinda a timpului unde un paradox se joaca-n vremuri, cu pasii ajucati de nori…un vals de vis cam minunat 😉

*** e frumos zenitul cand zambeste in oglinda la orizont! c’est tout…~

mi-am revazut azi marea…

181046_450548388296745_27675654_n

am inca nisip pe ghete,

intr-un compartiment de tren

ma-ntorc c-o mana de scoici

si-un saculet de nisip

ca un ostas necunoscut

murit-am azi pe mal de mare

intr-un biet sfarsit de iarna

cu valurile liturghie

si-ntr-o lijanie de pescarus..

29794_126277064193231_393426180_n

acasa bunica arunca din prag

praful ultimului an

iar eu nu stiam inca nimic despre viitor

si totusi..

in fata sinelor de timp

Cineva de Sus a dat o pagina-napoi..

si-asa ajuns-am ca sa-mi vad

propria-mi moarte ca Oedip

in marea verde-albastrie,

ca un smarald spalat de lacrimi

si-ascuns etern de trecatori..

Ti-am dat tributul iernii mele

si , Mare, dorul meu ti-am dat

sa-l regasesti acum cand plec

departe iar, prin munti, neant…

si-o lacrima alba de luna

am revarsat in valul tau

ca-ntr-un argint nisip prefaca

a mea iubire, al meu dor..

mi te-am lasat iar gaj pe lume

pe mine in lacrima de luna

ce numai tu cu mine-o stim

vedea in nopti de toamna indiana

din dincolo de lumi si stele

de lumea mea, de lumea ta

ea singura, o luna, ea

ne leaga si ne va lega

in nod marinaresc de dor

pastrat in cufar de comori

pe fundul marii , alba-astra

unde zapada ajunge a fi

nisipul unui viu argint,

sarut al fulgului de nea

ce-a inrosit cu a sa viata

buzele pamantului ~Nu ~

doream cu ardoare si nesat

sa plang, la mal de mare sa imi las

durerea drept tribut si dar

si un trecut pentru un an

dar Doamne, lacrima-mi fu gheata

ea se opri si planse in gand

si ochii briza mea albastra

mi-i sterse in suflet dupa plans

si-mi darui ca talisman

curajul si rabdarea sa

ascunse-n vorbele de val

si puse la pastrat ca dar

intr-un sidef alb ca de nea

o lacrima in scoica sa…

si-acum si in viitor mereu

voi coase rana dupa rana

pe cord deschis

fir de nisip

si ciobul ac de sticla vie;

in nod pun scoica drept zalog

sa tina leacul marii albastre

eternul viu pe rau de sange

cu care si Baudelaire scria

de omul liber, el  iubeste

Marea in Intotdeauna…

                                                                                      marea, rana sufletului meu..  
marea, rana sufletului meu..

..măcar eu pe mine să m-aud…

Pensiero ~ eva antonioni

Pensiero ~ eva antonioni

de obicei sfârşesc aşa

vorbind singură mereu

defapt cu mine-n separeu

e mai util, e mai etern

420785_119837298141429_1206262140_n

ziceai că faci ca bumerangul

asta-i soluţia de eu-ri

te-arunci reflecţie-n alt sine

te plimbi, te vezi, te *pleci* mereu

reîntorcându-te-neştirea

vidului eu pământesc..

391907_271199682927685_153949587986029_726855_1028430379_n

dar nu-in cinstit şi nu-i întreg

ăst vis şi joc de înţeles

căci tu perete întâlneşti

şi-o săritură doar jonglezi

cu eu la eu tot la fileu

un meci de tenis încordat

între un tine şi un alt eu

un efemer şi .. Dumnezeu

Iacob's fight- Delacroix

Iacob’s fight- Delacroix

Ce paradox frumos e, Doamne

ce vis cu ceasul la veston

monoclul l-a uitat în pripă

lângă un fum de veche pipă,

lăsată să mai scrie iar

un vers şi-un gând pe -un singur val

ce doar se duce,

se tot duce

ne mai spărgându-se de mal in

                       Niciodată!

asi suena el mar- mauricio silerio

asi suena el mar- mauricio silerio

Eu însă ştiu

şi cred că simt

mai abitir decât jongla,

cum e să crezi

în asfinţit,

să vezi iubirea ca un Ra,

şi să nu crezi decât atât

că-ntotdeauna ea, fiinţa

şi  fiinda ta  fi-va mereu

o umbră-mbrăţişând lumina

de  timp arzând în felinar

ce-ascunsă ea va fi de-o Lună

într-o cortină vişinie

cu iz de toamnă arămie..

cât timp şi cât străfulger omenesc?

şi câte chinuri de răbdare

îi da-vei tu din tine.. oare ?

182318_355484444523069_1792561435_n

atâta timp cât voi fi tu

atâta timp vei crede *eu*

  si-n visul cu  întotdeauna

vei fi doar tu..

acelaşi eu din-ntotdeauna..

Tango lesson ~close up fight from Delacroix~

Tango lesson
~close up fight from Delacroix~

epilog la eu

căci ştiu ca tu nu crezi deloc

în niciodată şi un loc

în nici un vid şi nici un eu

ci doar cu spaima lupţi mereu

cu îngerul lui Dumnezeu,

luptând cu tine-n vidul tău

te-nfrunţi pe-un fir de viaţă viu

ce-i făr de tine, făr de eu

acolo, în paradoxul cel târziu

Tu nu vei crede-n niciodată

şi niciodată nu vei crede

că-n vid afla-vei nemurirea

eternei reîntoarceri fine

în lumi cu tine, făr’de tine,

în lumi unde sunt gânduri,

fluturi cu singure aripi

zbughesc mereu spre găuri negre

se plictisesc de-un singur ceas

ce cade dintr-o veche poză

lăsând s-atârne doar..idei..

curăţă ceasul, vechiule om

ca pe-un vechi revolver,

readu prezentul timp cadou

la o valoare ca de vis

la logica din Paradis.

Te-aştept să mai ridici iar timpul

şi la fileu, un univers

s-arunci în găuri negre doar

cu amintiri, idei , triunghiuri

şi să renaşti apoteotic

ca scribul antic din trecut

scriind cu pana dintr-un phoenix

neîncetat de inimi, gând!

                                        ( 15 decembrie 2012, la mansarda)

fotografie de Bogdan Panait

~viata pe un peron de lume~
fotografie de Bogdan Panait