dorul din iubire…

Bine ai revenit Iubire,

Lumine drag din infinit,

speranta mea de nesfârşit,

cât l-am rugat pe Dumnezeu

ca licărul din cea oglindă,

albastră marea ta,

să-ţi fie alint dintr-o chemare,

ce am şoptit-o în noaptea sfântă,

când timpul locul lui mi-a dat

şi am putut privi neţărmuit,

neantul vieţii plin de alb

de armonie-n contemplare,

de dor şi drag de Al meu Soare,

dragul meu gând din asfinţit

oglinda mea din ţărmul lin

aşteaptă-mă mereu c-o stea,

te uită-n ea, Iubirea mea

aici ţi-am fost, aici îţi sunt

şi niciodată n-am plecat,

doar murmur nopţii i-am şoptit

ca altădată-n în amintiri,

cu mine îţi doreai dansa

pe o nouvelle vagă să păşim,

era atunci când doar visam

de tine cerul era-nalt

nici nu speram în asfinţit

la blânda mângâiere lină,

cu raze-oprite pe obraji,

le mai aştept în nesfârşire,

dragul meu dor neţărmuit

ce te credeam pierdut fără de mine,

credeam că zbori şi…m-ai uitat…

Această prezentare necesită JavaScript.

şi-acum în prag albului neant,

când ceru-i milostiv de mine

şi neaua-n culoarea nopţii

încearcă o mare s-oglindească

în bucuria armoniei

că inima ta de soare drag

se-ntoarce-n ape la apus,

aşa se simte, aici, acum…

rămasem gând ascuns în umbră şi-n amintiri m-am tot plimbat să te găsesc, să te aud mi-era o teamă că nu eşti, că te-am pierdut şi  lacrimi ochilor-mi voi da să ostoiesc un dor curat un dor de tine în neant... gândeam cu îndoiala mea vechi nostalgii familiare, că m-ai uitat, că vei pleca şi totul în boare se va stinge.. dar vezi tu, Lumine drag, Lumina ta pătruns-a adânc în licăriri mereu aprind o stea de mare-n urma ta în noaptea albă să ai far să poţi să-mi vii Acasă iar... speranţa mea albă din prag, ai nins luceferi pe-ai mei ochi să simt în zorii unei nopţi blânda chemare din neant, Privirea ta de Astru Galeş, ce ridicata-n znor de nea, cu dorul tău, iubirea mea...

rămasem gând ascuns în umbră
şi-n amintiri m-am tot plimbat
să te găsesc, să te aud
mi-era o teamă că nu eşti,
că te-am pierdut şi
lacrimi ochilor-mi voi da
să ostoiesc un dor curat
un dor de tine în neant…
gândeam cu îndoiala mea
vechi nostalgii familiare,
că m-ai uitat, că vei pleca
şi totul în boare se va stinge..
dar vezi tu, Lumine drag,
Lumina ta pătruns-a adânc
în licăriri mereu aprind
o stea de mare-n urma ta
în noaptea albă să ai far
să poţi să-mi vii Acasă iar…
speranţa mea albă din prag,
ai nins luceferi pe-ai mei ochi
să simt în zorii unei nopţi
blânda chemare din neant,
Privirea ta de Astru Galeş,
ce ridicata-n znor de nea,
cu dorul tău, iubirea mea…

*Îţi mulţumesc, chemarea mea!* La mulţi ani, Amour de moi…toujours! 😉

** cu drag, dor un pic ostoit, în pragul unei seri albe, luminate albastru de noaptea de iarnă ce aşterne amintiri, înserări dintr-o gară, îmbrăţişări de altădată şi dor nespus de-alte-n viitor…Îţi mulţumesc dragul meu!

Astă seară, cu dor, nesaţ al cuvintelor ce curg alături de lacrimi, şiroaie pentru luna de noapte hepburniană, plină şi suavă când îmi aduce în inimă, glasul tău…din aceeaşi mansardă a gândurilor noastre, dintr-un nou an, cu aceeaşi flacără, armonie, pasiune şi iubire vie, sinceră, 4 ianuarie, duminică magică cu speranţa vie a*prinsă de-al tău dor şi vis…21.04, înserare-n braţele zilei Soarelui…, acelaşi Cluj cu dor…

*** all my appreciation for the unknown photographers which reveals art for a writer-soul..many thanks, dear artists!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s