Amour de Paris

vraiment, acolo sta…

inima mea, si-a ta, si-a altuia,

ce a simtit macar o dat

cum e iubirea adevarata…

Dragul meu gand de PARadIS*

iubeste viu, mereu cu drag,

suavul vis de langa Sena,

sub cerul liber si senin,

acolo unde un dor frumos

se intrupa din crisalida,

din doua inimi de’asta vara,

ce-ascunsera caldura ei

un dor albastru de-a sa mare,

un dor de dorul nostru’Azure…

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai stii tu dragul meu Paris,

presque de toi eram mereu,

cu ochii-n Sacre Coeur toujours

priveam la tine zi si noapte

la visul cand ma voi intoarce,

dragul meu dor din Infinit,

avantul liber spre’al meu zeu

al nostru Rege Soare magnifique

T’es beau tu sais, je sais…

Dragul vis din cer senin,

cand ochii-i las in miaza noptii

te vad mereu ca si atunci,

plin tot de albii fulgi,

lasandu-ma in incantare

spre cel Eiffel din dreapta zare,

si tot priveam cu doar doi ochi,

dar razele infloreau in irisi,

oglinda feerica si’eiffelica

spre viu’avantul unei inimi

ce licarea facand cu mana

parca din albul cel roze

dintr-un mic colt de Sacre Coeur…

Parisul meu, mi-erai frumos

si mi-ai ramas si-mi vei tot fi,

acum din visul atemporal,

cand dintr-un suflet adiere

de noi-suav, soapte-n Montmartre

Parisul meu, imi esti al nostru

c-ai dat iubire unor inimi,

suavul gand de peste timp,

suava zbatere in inimi,

un zbor din ancestralul dor

s-aduci mereu ca-ntr-o oglinda

rodin sa ne inchine-n maini,

Amour de nous en Paris*reve

Notre mirroir, vrai Paradis…

Această prezentare necesită JavaScript.

Oui, c’est vrai, mon reve de toi

Paris d’amour, Parisul meu,

cand ai ajuns sa-mi fi un noi

mi-ai licarit din Sena vii,

doi licurici pe ai mei obraji

s-au asezat si am ramas,

cu ei mereu pe amintire

paznici de vis, atingeri-ingeri

Lumine drag din cerul liber

albastru e mereu acolo,

si noaptea-n zi e ca o zana

mereu zanatica, naluca

cu zambete si veselii,

Follies Bergere si Amelie,

surasul plin pe l’escaliers

sus in Montmartre te astept,

visez eu viu, Cuvinte drag,

frumosul nostru Paradis

ce-n pagini de accordeon

isi are murmurul pastrat

si-ntr-o flasneta dor suav

de lacrimi calde, blande, vii

in accolade sa-mi le tii,

tu, dragul meu vis ceresc,

Alint al norilor zeiesti

curajul inimii de arta

ce stralucesti cand doar clipesti

si viul sufletesc reversi

in raul Lunii ca-n oglinda

sa vad mereu privirea ta,

ca o atinge pe a mea,

o inima de mare vie,

cu valuri-ganduri albastrii

tuse-n tabloul lui Monet

sa le privim in rasarit

cu inima de noi zburand

inspre Parisul nostru liber,

inspre Armonia cu Lumini…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar ai fost trist Lumine drag,

Parisul meu, te-ai stins curat

in viul gand ceresc si liber

curajul miilor cuvinte

avantul artei plin de inimi

inchis-ai ochii pentr-o clipa

de nemurire, ea va fi

altfel de’acum in orice gand

o lacrima-n amarul 7

te-mbratisez din departare,

Dorul meu de liber vis

Tu, suflete de Amour-Paris

sa iti revii ca sa mai credem

ca-n suflet arta poate mai fi

vie si libera, curata

si-n armonie sa tii pacea

gandule trist de-ngaduinta

pastreaza blanda ‘cea oglinda

ca arta-n viata sa mai fie….

* cu drag, tristete si nostalgie, omagiu unui vis-Paris

** cu dor inspre al meu amour de mon coeur …

*** dintr-un cluj ce plange in miez de iarna, ora unei dimineti ce-a trecut focuri si dreptati trist-asumate…, 2.41, 10 ianuarie 2015, dimineata lui sabato, cu acelasi dor plimbat printre caldaramuri de realitati si ganduri si cu ochii prinsi in idealul frumosului liber al artei…dinspre mine inspre acolo, al tau, al nostru, al fiecarui om ce crede in valori adevarate, arta, onoare, libertate, ingaduinta, intelepciune, frumos, armonie, unitate, cultura universala…in noi…

Multumiri tuturor fotografilor cu suflet de arta pentru minunatiile amintirilor lor/ Je mercie a tous les photographes pour leurs art et leurs memoires…Mes vraies ommages…

În noaptea-n care Cerul…

În noaptea-n care Cerul vine,

din cei strămoşi până la mine

şi-n şoapte se transformă-n vis

Cuvântul vis plin de Iubire…

În noaptea sfântă, dorul vine

şi zboară el cu aripi albe

oglinzi de stele căzătoare

pe fulgi de nea dintr-al meu vis…

Această prezentare necesită JavaScript.

Şi acolo-n visul din Paris,

Din umbra unui drag sărut,

eu viul ţi-aş cuprinde iar

şi m-aş preface într-un fulg

de amintire dintr-o nea,

şi n-aş mai sta, căci …

n-aş uita

nicicând ce dragul dor

pogoară-n mica inimă a mea,

caldul dogoritor de foc,

melancolii de catifea,

Ai vrea tu, dragul meu din mine

să le prefaci în praf de stele

şi-n locul lor s-aşterni curat

pe a ta mare de’mpărat,

burgund Amor cu aripi-vii,

curate vise dintre inimi,

să lege ele o catedrală,

să nască viu Atingerea

şi-atunci din lupte diafane,

eu să iubesc mai mult din tine,

tu să-nfăşori în val albastru,

oglinda care ţi-este dragă,

Cuvinte drag din Infinit,

Îmi mai râmâi la Asfinţit…

Mai vrei tu oare să-nvălui

cu al tău dor, s-aşterni fioruri

de blânde vinovate zboruri,

surâsul meu din ţărm de ochi,

privirii tu îmi dai seninul…

şi inimii îi deschizi tu cerul,

şi-aşterni în ea, Aleanul tău,

Un gând de mine, călător

Mai eşti în dorul-sburător

mă mai iubeşti tu, domnul meu…?

şi şoapta mea e ca un susur, un murmur firav printre ape, ca picătura ce se cade să mângâie în dar un pian, şi să depună cu tăcere un dor al ei spre cerul viu,  un dor curat de-mbrăţişare când vei veni, culoare-n prag să-mbujorezi din nou din har, o ramură de blând cais, surâsul mării cel nestins... când vei veni tu dragul meu ? să ne uităm în Dumnezeu... rose of beauty of Dragisa Petrovici

şi şoapta mea e ca un susur,
un murmur firav printre ape,
ca picătura ce se cade
să mângâie în dar un pian,
şi să depună cu tăcere
un dor al ei spre cerul viu,
un dor curat de-mbrăţişare
când vei veni, culoare-n prag
să-mbujorezi din nou din har,
o ramură de blând cais,
surâsul mării cel nestins…
când vei veni tu dragul meu ?
să ne uităm în Dumnezeu…
rose of beauty of Dragisa Petrovici

Aşa visez cu ochii-n tine,

în noaptea-n care Cerul vine

şi sfânt deschide porţi celeste,

cărări de stele spre lumină,

o şoaptă-n dar am eu a-i spune,

„Iubire vină-n al meu prag!”

vină şi cântă-mi sufletul

să lase el doiniri albastre,

ca fulgii de alb pe curcubeu,

prefacă-se-n sclipiri de nea,

şi-n picături pe rose blânde,

calde-nfloriri de catifea,

să laşi tu din Lumina ta,

o mângâiere diafană,

o rază-n piept o să-mi răsară

şi-atunci miracolul va fi

căci voi putea din nou, albastru

să scriu cu dor aprins şi viu,

Cuvinte al meu, ce drag îmi eşti…

Un fulg de nea ca din poveşti,

Unic mereu şi curajos,

străbaţi tu lumea sus şi-n jos,

entuziast şi unic spirit,

eşti tu un vis din nemurire,

venit oglindă ca să-mi fie

să îmi arate că exist,

că pot să fiu cu arta-n mine

chemare vie pe pământ?

Lumine drag, surâzi de mine,

mi-eşti dor albastru, Fir de nea

şi de-ai tu vrea să te cobori

în rouă să mă împresori

atunce n-aş mai şti nimic,

nici dacă-n lacrimi roua-ţi simt

sau de-i atingere de fulg,

Lumine drag revino-n prag,

din amintire fi-mi iar Dor,

Viul meu Suflet Alb şi Astru,

Mai vino-n inimă, acasă,

Te-aşteaptă marea ta, cea dragă 😉

* cu drag din minunea unei nopţi magice de Crăciun, Bunul de Sus lăsat-a în dar, sub bradul meu, un dor de scris şi niţică inspiraţie pentru ca un suflet să îţi arate cât mai e de viu de tine, mereu…

** din provencale adieri şi doruri de alb şi chansonete şi trăiri unice, din dimineaţa lui Jupiter, ziua mea cu gândul tău în fiece rouă picăturată pe doi irişi, 3.09, 25 decembrie, ţie, dragul meu suflet albastru…;)

*** my appreciation to all unknown photographers for inspirational vibes for a little writer soul…many thanks dear artists!! chapeau bas!