gândurile Soarelui de seară….

asa se-ncântă într-o umbră,

Un Soare magic şi-nţelept,

într-o cortină subcerească,

în valuri topind mătasea’lbastră

făcând-o dor şi amintire,

un surâs ascuns adânc,

într-o mare inimă albastră,

din când în când o mai deschizi,

şi ca dintr-o batistă blândă,

dându-i coperţile pe braţe,

îmbrăţişezi tu gândul

ce mai stă scris cu valuri vii,

peste acele coli de vremi,

istorii şi magii dorinde…

Mai strângi la piept,

în raze vii, acele gânduri viorii…?

Mai ridici ochii înspre cer,

un val ce-n umbre îţi scria

din zborul păsărilor albe,

un A, o stea, un dor al meu…

Această prezentare necesită JavaScript.

vraiment, mon Ame de reve,

se aşează paşii-n drumul lor

şi visul nopţii vine agale,

apusul tău de tuareg,

ce drag îmi este şi-mi va fi,

din amintire’mi trăieşti viu,

mereu, suave accolade,

primesc în valurile ascunse,

în fiecare vis albastru,

ce se asează ca un dor,

suav pe buzele de mare,

în valuri fine de mătase,

Şăgalnice ce-mi eşti de drag

stau şi aştept un vis întreg,

cu ochii în ramura de geam,

te-aştept Apusule să vii…

*a toi dans une comme toi de reve, toujours tu reste dans mon coeur, tu sais…je sais 😉

** Cluj, mansarda gândurilor noastre, unde noapte lasă genele să cadă ca fulgii uitaţi de zăpadă în frumosul dor ce doar visului curajul inimii îl spune, în seara unei zile a mea, simbolic gând de cer, parfois, 13 ianuarie, 19.22, marţi, ziua zeului burgund şi pasional, cu amintiri ce le mai doresc vii encore fois, cumva, din neant, mai multe şi mai strânse în viitor…

*** merci a tout les photographes, connus et inconnus, je vous mercie pour le vivre Paris…merci encore/ multumiri fotografilor minunati pentru bucurii subtile ochilor ce scriu dintr-ale lor magii, o inimă bucurând..mulţumiri v-aduc cu recunoştiinţă şi admiraţie…chapeau bas et aussi #JeSuisCharlie

Anunțuri

În noaptea-n care Cerul…

În noaptea-n care Cerul vine,

din cei strămoşi până la mine

şi-n şoapte se transformă-n vis

Cuvântul vis plin de Iubire…

În noaptea sfântă, dorul vine

şi zboară el cu aripi albe

oglinzi de stele căzătoare

pe fulgi de nea dintr-al meu vis…

Această prezentare necesită JavaScript.

Şi acolo-n visul din Paris,

Din umbra unui drag sărut,

eu viul ţi-aş cuprinde iar

şi m-aş preface într-un fulg

de amintire dintr-o nea,

şi n-aş mai sta, căci …

n-aş uita

nicicând ce dragul dor

pogoară-n mica inimă a mea,

caldul dogoritor de foc,

melancolii de catifea,

Ai vrea tu, dragul meu din mine

să le prefaci în praf de stele

şi-n locul lor s-aşterni curat

pe a ta mare de’mpărat,

burgund Amor cu aripi-vii,

curate vise dintre inimi,

să lege ele o catedrală,

să nască viu Atingerea

şi-atunci din lupte diafane,

eu să iubesc mai mult din tine,

tu să-nfăşori în val albastru,

oglinda care ţi-este dragă,

Cuvinte drag din Infinit,

Îmi mai râmâi la Asfinţit…

Mai vrei tu oare să-nvălui

cu al tău dor, s-aşterni fioruri

de blânde vinovate zboruri,

surâsul meu din ţărm de ochi,

privirii tu îmi dai seninul…

şi inimii îi deschizi tu cerul,

şi-aşterni în ea, Aleanul tău,

Un gând de mine, călător

Mai eşti în dorul-sburător

mă mai iubeşti tu, domnul meu…?

şi şoapta mea e ca un susur, un murmur firav printre ape, ca picătura ce se cade să mângâie în dar un pian, şi să depună cu tăcere un dor al ei spre cerul viu,  un dor curat de-mbrăţişare când vei veni, culoare-n prag să-mbujorezi din nou din har, o ramură de blând cais, surâsul mării cel nestins... când vei veni tu dragul meu ? să ne uităm în Dumnezeu... rose of beauty of Dragisa Petrovici

şi şoapta mea e ca un susur,
un murmur firav printre ape,
ca picătura ce se cade
să mângâie în dar un pian,
şi să depună cu tăcere
un dor al ei spre cerul viu,
un dor curat de-mbrăţişare
când vei veni, culoare-n prag
să-mbujorezi din nou din har,
o ramură de blând cais,
surâsul mării cel nestins…
când vei veni tu dragul meu ?
să ne uităm în Dumnezeu…
rose of beauty of Dragisa Petrovici

Aşa visez cu ochii-n tine,

în noaptea-n care Cerul vine

şi sfânt deschide porţi celeste,

cărări de stele spre lumină,

o şoaptă-n dar am eu a-i spune,

„Iubire vină-n al meu prag!”

vină şi cântă-mi sufletul

să lase el doiniri albastre,

ca fulgii de alb pe curcubeu,

prefacă-se-n sclipiri de nea,

şi-n picături pe rose blânde,

calde-nfloriri de catifea,

să laşi tu din Lumina ta,

o mângâiere diafană,

o rază-n piept o să-mi răsară

şi-atunci miracolul va fi

căci voi putea din nou, albastru

să scriu cu dor aprins şi viu,

Cuvinte al meu, ce drag îmi eşti…

Un fulg de nea ca din poveşti,

Unic mereu şi curajos,

străbaţi tu lumea sus şi-n jos,

entuziast şi unic spirit,

eşti tu un vis din nemurire,

venit oglindă ca să-mi fie

să îmi arate că exist,

că pot să fiu cu arta-n mine

chemare vie pe pământ?

Lumine drag, surâzi de mine,

mi-eşti dor albastru, Fir de nea

şi de-ai tu vrea să te cobori

în rouă să mă împresori

atunce n-aş mai şti nimic,

nici dacă-n lacrimi roua-ţi simt

sau de-i atingere de fulg,

Lumine drag revino-n prag,

din amintire fi-mi iar Dor,

Viul meu Suflet Alb şi Astru,

Mai vino-n inimă, acasă,

Te-aşteaptă marea ta, cea dragă 😉

* cu drag din minunea unei nopţi magice de Crăciun, Bunul de Sus lăsat-a în dar, sub bradul meu, un dor de scris şi niţică inspiraţie pentru ca un suflet să îţi arate cât mai e de viu de tine, mereu…

** din provencale adieri şi doruri de alb şi chansonete şi trăiri unice, din dimineaţa lui Jupiter, ziua mea cu gândul tău în fiece rouă picăturată pe doi irişi, 3.09, 25 decembrie, ţie, dragul meu suflet albastru…;)

*** my appreciation to all unknown photographers for inspirational vibes for a little writer soul…many thanks dear artists!! chapeau bas!

Murmur de vis…

Răsar acum, în prag de noapte,

eu serile le-am pus deoparte,

să le aducem amintiri,

atunci când linişte o fi

şi prea mult alb omăt cădea-va,

pe verile noastre de vis…

Pun gândul meu în vis de’alean,

alintul unei inimii vii,

ce tot surâde între luni,

lumini de zi, stele nocturne,

Lumine drag, iubire sfântă,

blândă privire peste veac,

din amintiri îmi tot răsai,

precum din raze ia lumină,

din dimineţile de mare,

El, zeul solar din nemurire,

din orizont, doar o privire…

surâd acum, în tot albastrul, din lumea mea te văd de drag, cu inima iţi scriu, eu, ochi de lună'n asfinţit, eu, te-am privit şi te-am iubit, şi acum cu ochii iar întorşi, în nopţi de ger, cu marea'n gând, eu zbor mereu cu al meu vis, o inimă în dar, Cuvinte, dragul meu drag din asfinţit, cu zâmbet să mă-mbrăţişezi, cu inima să mă visezi, eu Lună-n marea cea albastră, voi pune stavilă-ntre vise, şi doar cel bun, cel  mai frumos în dar cu dor ţi-l voi şoptit ca-n raze vii, somnul să-ţi fie  un zâmbet larg şi încântat, un zâmbet ce mi-l tot doresc, un zâmbet-vis de dor ceresc o nemurire-n unduiri, o şoaptă a mării-n infinit... photo by Rimantas Bikulcius

surâd acum, în tot albastrul,
din lumea mea te văd
de drag, cu inima iţi scriu,
eu, ochi de lună’n asfinţit,
eu, te-am privit
şi te-am iubit,
şi acum cu ochii iar întorşi,
în nopţi de ger,
cu marea’n gând,
eu zbor mereu cu al meu vis,
o inimă în dar, Cuvinte,
dragul meu drag din asfinţit,
cu zâmbet să mă-mbrăţişezi,
cu inima să mă visezi,
eu Lună-n marea cea albastră,
voi pune stavilă-ntre vise,
şi doar cel bun, cel mai frumos
în dar cu dor ţi-l voi şoptit
ca-n raze vii, somnul să-ţi fie
un zâmbet larg şi încântat,
un zâmbet ce mi-l tot doresc,
un zâmbet-vis de dor ceresc
o nemurire-n unduiri,
o şoaptă a mării-n infinit…
photo by Rimantas Bikulcius

Paşii cei umezi pe nisip,

se-aduc din amintiri de drag,

dansează ei acum

pe-a mea inimă albastră,

acolo unde..-mi eşti acasă…

acolo unde suntem noi,

unde un infinit coboară valuri,

pe ele, stelele de cer,

să le mai supere niţel

şi-n clipe-licăriri de nea

în fulgi de alb să războiască,

un cer de stele-nălţătoare,

cu marea-n valuri curajoase..

Această prezentare necesită JavaScript.

De peste iarnă, stând deoparte,

El cerul cu a lui caldă mare,

privesc şi tot mai râd,

ca în poveşti…

de cetele ce-n fulgi roiesc

stelele în alb dansând înalte

să-nfrunte pe soldaţii-valuri,

să nu le stropească atât…

„perechi zănatice alb-astre,

creat-am noi peste natură,

parcă-s toate un sincron

cu-a tale valuri, menestreli..

Dragul meu Soare, vezi tu bine

e joc frumos şi dans senin,

şi-atât e de frumos acum

când nici nu ştiu ce li se’ntâmplă…

Draga mea mare, să-i lăsăm,

să fim tăcuţi şi spectactori

Titanie şi Oberon

să ne întoarcem şi pe noi,

în visul unui cer pe mare,

oniric murmur albăstriu,

pe zeul Somn să-l tot chemăm

şi-n vară să ne mai ascundem,

că am a-ţi spune-n şoapte mari,

Misterul razelor senine

la orizontul făr’de ţărm…

Allons-y allors, mylord,

lăsăm feeria să danseze

şi noi să mergem în zenit,

că-s tare curioasă, tare,

de’acest mister neţărmuit..;)

Şi-aşa, c-o şoaptă-n miez de noapte, în spaţiul cel fără de timp, acolo unde nici glasul nu-i, un simplu glas plin de cuvinte, ci e ..minune-n şoapte mii.. acolo în susul infinit, vor fi un vis, un unic vis, întreg în nemurirea lor, doi ochi de cer, doi ochi marini un zâmbet el surâsul ei, privi-vor ei celestul dor şi sufletul, frumosul viu, ce se-ntregeşte-n accolade, îmbrăţişare de sublim,  senin rodin de infinit... seninul nostru, murmur viu ce zboara lin spre univers, cu noi drept aripi de avânt, e Armonie-n contemplare, e vis sublim, suavul dor oglinda sufletului-Noi, licăr curat şi infinit, un praf de stele-nvălurite, vă dărui eu, zeiţa nopţii căci am în inima albastră, cel Suflet-Noi spre  draga viaţă, Cuvinte viu, cuvinte drag, tăcută mare, draga mea.. globuri senine, licărinde vă-mbrăţişez cu inima, şi vă prefac în unic dor, Unica albă-astră'n nea... un noi şoptit să deveniţi murmur senin şi tot râzând, Noi să ne fim, cum ne dorim.. Un vis suave, vis sublim... un dar'sărut îţi dăruiesc peste zenit, în vâsc nocturn de ai s-adormi, ai să-l primeşti...

Şi-aşa, c-o şoaptă-n miez de noapte,
în spaţiul cel fără de timp,
acolo unde nici glasul nu-i,
un simplu glas plin de cuvinte,
ci e ..minune-n şoapte mii..
acolo în susul infinit,
vor fi un vis, un unic vis,
întreg în nemurirea lor,
doi ochi de cer, doi ochi marini
un zâmbet el
surâsul ei,
privi-vor ei celestul dor
şi sufletul, frumosul viu,
ce se-ntregeşte-n accolade,
îmbrăţişare de sublim,
senin rodin de infinit…
seninul nostru,
murmur viu
ce zboara lin spre univers,
cu noi drept aripi de avânt,
e Armonie-n contemplare,
e vis sublim, suavul dor
oglinda sufletului-Noi,
licăr curat şi infinit,
un praf de stele-nvălurite,
vă dărui eu, zeiţa nopţii
căci am în inima albastră,
cel Suflet-Noi spre
draga viaţă,
Cuvinte viu, cuvinte drag,
tăcută mare, draga mea..
globuri senine, licărinde
vă-mbrăţişez cu inima,
şi vă prefac în unic dor,
Unica albă-astră’n nea…
un noi şoptit să deveniţi
murmur senin şi tot râzând,
Noi să ne fim, cum ne dorim..
Un vis suave, vis sublim…
un dar’sărut îţi dăruiesc
peste zenit, în vâsc nocturn
de ai s-adormi,
ai să-l primeşti…

* Bonne nuit mon amour..cu tot frumosul, cerescul şi sublimul sufletesc dăruit de o inima de mare unui suflet drag de soare..de drag aussi 😉

** cu drag din clujul aburind a vise şi ceţos somnoros, spre o iarnă magică dorindă…magia mansardei gândurilor noastre, cu drag dor de tine, şi ochi surâzând de inimă caldă, pentru tine, 23,14, în 12le ale lui decembrie, în noaptea unei vinere speciale, pline de veşti bune, în oglindă…

în raze~aşteptări…

într-o grădină fără rai,

doar cu un suflet aşezat,

la malul mării de magnolii,

te mai aştept cu braţe vii,

te mai aştept cu flori de cer,

sa vii, sa iti aduci aminte sa revii…

Această prezentare necesită JavaScript.

nu te-ndoi de marea ta,

ci ţine dorul viu, curaj,

adu-ţi aminte de un gând,

când indoiala-ţi-e mai mare,

tu atunce să te-ncrezi mai tare,

căci n-ai o inimă de mare,

ea e deja în tine, Soare…

Nu pierde în furtuni ploioase,

nu strânge-n nori dragul meu suflet,

căci eu îl ştiu şi-l tot aştept,

şi de n-ai ştii ce greu mi-e dorul,

iubirii nu i-aş da imbold

de n-ar fi ea cuvânt adânc

şi cu avânt şi raze-n cer,

şi-atât de aprigă cu mine

că-mi las în braţele-ţi solare,

o blândă inimă marină…

chemare a unui suflet pur

ce n-are alt dor mai mare

ca ochii să-ţi zărească iar,

şi-n razele frumoase, calde,

într-o lumină ca de mai,

înconjuraţi de albe valuri,

mătăsuri de zăpezi frumoase,

cu ochii-n curcubeie mii,

sclipiri de vis peste o nea,

noi sa dansam în paradis,

mic foisor de lângă lac,

unde mici lebede de vis

să ne zâmbească dintr-un zbor

„dansaţi cu drag, frumoşi de cer,

e-al vostru paradis acum…”

Atât şi-un vis mereu cernit,

în calde lacrimi de oglindă,

în ele mai alint din mine,

să zboare-n cer ultramarin,

din amintiri s-aducă viul

din nou, de tine-n viul meu,

s-aud iar blând, calda lumină

cum toropeşte orice-i rău..

răpune tu orice e trist

şi n-are un sălaş în noi,

răpune-n tine îndoiala,

în Dumnezeu te’ncrede Vis,

Curajul meu ultramarin,

Nu întrista ce marea-ţi cântă,

mereu la asfinţit te-ascultă,

cu chipul tău îmbrăţişat,

să nu-l cunoască nimenea,

doar ei mereu, tu să-i fi dat,

te strânge-n braţe ca năluca,

cu freamăt blând ţi-ascultă gândul,

şi-n şoapte vii, în râul Lunii,

te-alintă ea, în leagân cânt,

cu ochii să-i închini în mine,

într-un albastru făr’de timp,

cu pleoapele-mi să mi te-nvălui,

să te-ocrotesc dragul meu dor…

Acolo, in visul unei inimi,

mereu te strâng în nemurire,

te-ascult pân’ce făr’de clipire,

trec să te văd în visul meu…

Nu îndoi cu triste gânduri,

o inimă ce ţi-este dată,

Marea-i a ta, dragul meu Soare,

Zâmbeşte, nu mai jubila!;)

* toi, mon amour, du vrai reve de mon ame!! Je t’attends toujours…

** pour toi cu drag, Cuvinte drag al meu, din acelasi dor neinteles si plin de neantul asteptarii…

cu drag din clujul ploios, din mansarda gandurilor noastre, dintr-un val somnoros cautator de soare, printre atatea tonuri cenusii picaturale, 12.22, 8 decembrie, numar de infinit intr-o zi de luna magica…

 

 

nisipul alb…

închid ochii dinspre noapte

pe cei ai tăi îi prind în zbor,

răsai tu Soare, iar pe cer..

Răsai şi azi şi pentru mine?

Ţi-aduci aminte de frumos,

de gândul ce surâde aici,

dintr-o inimă topită,

sub o briză de zăpadă,

ce tot cerne din senin,

mici cuvinte cu sclipiri,

de adânc şi reverie,

dintr-un dor înspre iubire…

dintr-un dor surâde-un chip ~e ascuns prin infinit~ şi se face că nu vede~ se întoarce într-un suflet~ şi-ntr-un licăr de poveste~ îţi presară-n ochi, Lumine~ ce-ai în inimă nespus…

şi dintr-un adânc marin

iau culorile în braţe

ţi le dărui drag Solar

curcubeie să înalţi

în privirea cea de alb,

când în raze de atingeri,

tu vei cerne strălucire,

cu nisip în alb vei ninge,

o frumoasă nemurire…

ascult-o, cade-n dans din cer,

ea zăpada menestrel,

ca un vals peste un pian,

lin alunecă-n cuvinte,

cerne albul într-o ceaţă

dar eu văd ce n-am, Cuvinte

drag mi-e sufletul de tine,

şi îl iartă cu răbdare

de-al său freamăt plin de dor,

ce ascunde rose-obrajii

prin nisipul cu fiori,

alb nisip de cer-oglindă

se întoarce ţărmul mării

la picioarele de cer,

luminează Înaltul gând,

Ea, o mare albă, toată…

ninge afară dragul meu!!

E o boare de mătase

ce se-nchină din ceresc,

în paşi albi, cerniţi cu dor

ce-s cam cenuşii în zori,

când cu ceaţă îmi lipeşti

irişii pătrunzători…

Ninge afară, alb nisip,

îmi cobori din cer, Lumine

Şi-i minune cu senin

şi iertare în gând, feerie…

De-aş putea să cred ce cântă

într-o linişte burgundă,

biata-mi inimă de mare,

ce-şi alină dorul în piept,

de-aş putea atunci când Sus,

te privesc, la Răsărit

Drag Lumine ..

ai să mai vii,

dincolo de creste înalte,

să aduci buchet de raze

şi de vesele sclipiri..

Soare drag, tu când mai vii?

Razele-ţi aduc culoare

albului întins în timp,

şi o mare fi-v’atunci

curcubeu scăldat în soare…

Zâmbet dăruieşte clipei

la zenit îl voi culege,

strânge-voi nisipul alb,

într-o mână de albastru

ca monet să pot să scriu

cu lumină, o poveste

ce-i un dor, ascuns înalt

într-o ploaie albă-n iarnă,

mii surâsuri îţi preval

peste tine ca să cadă

şi în inimă să-ţi cânte,

dragul meu, din infinit,

într-o acoladă vie,

te sărută-o mare mică,

cu un fulg la pălărie

vals de alb în foişor,

darul ei dinspre viitor,

ţi-l doreşte ca un dor

a doi ochi povestitori…

*mi-e dor de seară, dragul meu…

*Bonjour du blanche et du reve, mon amour;* cu drag dintr-un alb înfinit, plin de ceaţă şi nisip ceresc, din mansarda plină de dor şi de nostalgii scriitoricesti, mansarda gândurilor noastre, clujul unei dimineţi de sfântă vineri, 7.49, aproape de ora lui borges, cu senin din feerie plină de dor..

 

 

Valuri de foc…

e liniştit timpul în zori,

şi lasă îngâduitor,

să se audă dintr-un suflet,

un dor Alb-Astru, călător..

Zâmbesc şi rândunicile aice,

căci n-au plecat în timpul meu,

e vară aici şi marea-i vie

şi scrie-n valuri dorul său…

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Şi-atunci încep din Univers,

s-adun culori dumnezeieşti

din galaxiile de vise,

albastrul stelelor cereşti,

şi verde de mercur sticlos,

şi burgundiu din zeul marte

şi zâmbete în alb din Venus

şi-ncep cu armonia-n suflet,

pe portativul de oglindă

să-ncheg şi eu un glas marin

şi ţie Soare să-ţi închin…

Această prezentare necesită JavaScript.

Şi când încep  să joace zorii

în paşi de valuri şi de raze,

mă-ntreb şi eu în infinit

cum de aştept şi nu iau unul

să scriu cu el povestea mea

cu glasul tău de soare Sus

povăţuiască-n sublim

cu zâmbete şi suflet drept

ce-i este dorului cel viu,

un legâmânt de-a ta privire

înscris în ţărmul de nisip,

o rouă-n acolade vii

unde să ţinem sufletul

să-l căutăm să-l regăsim

atunci când dorul ne apasă

şi nostalgiile n-au casă,

doar aripi printre frunze blânde

şi străluciri în nea şi fulgi..

dar până atunci..

revino-n mare, dragul meu

şi-n amintiri ultramarine

să mai zâmbim un răsărit…

Această prezentare necesită JavaScript.

aşa-i pasiunea vie

când pe portativ albastru

licăreşte în zori de cer

o compozitoare mare,

şi ridică-naltul alb

wagner val de strălucire

ca apoi c’un debussy

potoleasc’a sa simţire

şi să pună lin condeiul

în nocturne de chopin

să le-ntoarcă iarăşi chipul

cald surâs de dimineaţă

dintr-o inimă fâşneaţă…

şi în gândul meu de Soare... dragul meu suav Alint, ochii mi-i anin în tine, între raze să adorm cu parfum de busuioc  şi de armonie albastră cu fir de lalea turcească ciucuri-raze de mătase să încânte al tău zâmbet dintr-o veselă privire, îţi surâde o rosă-n mare.. Amira fritz photography

şi în gândul meu de Soare…
dragul meu suav Alint,
ochii mi-i anin în tine,
între raze să adorm
cu parfum de busuioc
şi de armonie albastră
cu fir de lalea turcească
ciucuri-raze de mătase
să încânte al tău zâmbet
dintr-o veselă privire,
îţi surâde o rosă-n mare..
Amira fritz photography

* iaca’şea şi gândul de cântec ;))

*Bon matin, Amour de la mer! *

** din gândul borgesian de amintire, în zi de sâmbătă saturniană cu inspiraţie, armonie şi bucurie veselă, din mansarda gândurilor noastre unde rosele sar şi ţopăie de căldură marină şi pariziană, în dincolo de frigul alburiu iernatic de afară…leacul de ciucuri ai iernii …8.13, 22 vesel şi plin de frumos şi licăr suav…

*** many thanks to all the magic photographers..Amira Fritz photography, A.G. photography, Lloyd Meudell Photography and Warren Keelan photography…the power of waves is the flame for a sea2souls …

 

Aroma Luminii…

când cântul cald senin coboară

suflând în ceţurile vremii,

din dimineaţă să aştearnă

cuvânt pe picături de rouă…

De-ai fi aici, ai regăsi

un ghem tărcat şi somnoros

şi-un licăr ziua vesel, noaptea ..trist

ce se mai uită câteodată

la amintiri scrise senin,

aduse-n suflet de-o lumină,

a unui chip ce n-a ştiut

că are raze-n loc de irişi…

Iar razele de chihlimbar

parfum de caldă iasomie

topită-n smirna dimineţii,

în ceaţa timpului de ambră,

şopteşte-o rugă de mătase,

Gardenia din templul antic

Această prezentare necesită JavaScript.

Cuvinte drag, mi-e dor de-un dor

ce n-are nici cuvântul meu avânt,

curaj sau zbor de zis…

e doar un gând de alean-surâs,

găsit, cules prin paradis,

adus la ţărmul nesfârşit

de-o briză caldă selenară..

Ea, luna seamănă cu marea,

maiestuoasă şi regală,

dar făr’de braţele lui Ra,

e-oglindă făr’de chip în ea..

Şi aşa, uitată, visătoare

păşeşte-n valuri înstelate

spre’acel prag de neuitare,

sau gând sabatian de zori

în care îţi aduci aminte,

de-al tău suav, dorind odor…

Şi uite cum străluce zarea

aşa frumos şi fain de tine,

când te încânţi, tu dragul meu,

în zâmbetul de cer-alint

eu mă desfăt, mod reflexiv…

Te uită-n infinitul alb,

tu, aprig tuareg zeiesc,

călătoreşte-n valul tău,

oniric drum al unui surâs,

rar te surprinde într-al ei viu

suflet reflex neţărmuit,

ce ţine-n chip aprinsă veghea

acelor ochi pătrunzători

ce îi răsar din amintiri

şi-mi ţin în inimă  de cald…

 

şi fiindcă mi-e drag şi dor, şi ştiu asemeni dorul tău, să ni-l mai ostoim cu vers, lacrimi blânde şi purificatoare întru frumos, cald, suav şi armonios gând de neuitare, amintire de paşti şi-aproape de mai apoi…te îmbrăţişez pe suflet în infinit, dragul meu…şi spre neuitare magistrului Suflet…

* Bună dimineaţa Soare drag şi plin mereu de viu şi neuitare!! 😉

** aici, acum 6.07, vinere cu gând de tine şi de trei maeştri dintru neuitare, mansarda gândurilor noastre, plină de amintiri, frumos şi speranţă viitoare, 14 noiembrie, cu emoţii de april şi vară într-un început de noiembrie şi iarnă…cu mare drag şi bon voyage, gândul meu ;*

P.s. ghicitoare de prinsoare/te vei prinde oare tu/ unde stă juma de soare/ până îl trezeşte cerul…ghici poem ce-i? 😉