Armonie cu Chopin…

Aştern cărării viaţa mea

în paşi de cer pornesc eu Arta

ce-o fi mai viu în astă clipă

să mă-mpresoare-n exaltare

şi cu mirare să contemplu

de ce zâmbesc cu sufletul

atunce când privesc eu cerul

ce-i oglindit în draga-mi mare…

Oare ce-ar vrea să îmi mai spună

de n-aş fi eu şi ar fi ..ea

Draga mea mare ravisantă ce minunat vă stă-n albastru şi cu o notă menuetă lăsaţi pe nori numai un zâmbet... *Drag domnul meu ceresc senin suave gânduri vă-mpresoară şi din oglinda mea lucie îmbujoraţi albastra mare... * A.G.photography of Florence

Draga mea mare ravisantă
ce minunat vă stă-n albastru
şi cu o notă menuetă
lăsaţi pe nori numai un zâmbet…
*Drag domnul meu ceresc senin
suave gânduri vă-mpresoară
şi din oglinda mea lucie
îmbujoraţi albastra mare…
* A.G.photography of Florence

Aşa aud parcă-n lumină,

cum tuşa blândă se răsfrânge

şi-mi susură istoric gândul

să-l schimb pe dată-n armonii..

mă las cu ele şi simţăsc,

cu inima pe pod iubesc,

contemplu cerul şi-a sa mare,

da vinci în culori dansează

şi parcă lunecă lin boarea

unui albastru ceruleum

şi-un michelangelo de geniu

ce-şi lasă-n urmă dorul Romei

şi se încântă în culoare…

dar parcă armonia-i goală,

lipseşte-o tuşă, esenţială

ca o Meltemă-n Vionnet,

aşează norii în oglindă,

un Caravaggio-amoreu…

şi lasă vie o fereastră

din care …se aude un pian…

* cu drag cules vis de armonie pentru o contemplare nocturnă, din frumuseţea viziunii tale…merci a toi, mon amour et…chapeau bas!!

** Magie inspirativă grazia a A.G.photography, cadrul unui contemporan viitor surâs rembrantian de pânze…2.40, când plouă afară norcurlin şi susură clapele lui chopin prin sufletul meu, într-un acasă interior al interiorului spiritual, în dimineaţa sabatiană a scrierilor în linişte artistică…

*Îţi mulţumesc încă o dată pentru privirea ochilor tăi din fotografie, pentru clipa când ai fotografiat cu ochii spre inspiraţie şi păstrare de frumos, în darul artelor viitoare…chapeau d’ame, mon ame..bravo cu surâs deplin 😉

Armonie curata…

Privesc prin cerul tau, Lumine,

e-atata dor, sublim suav,

cu ochii-nchisi te mai zaresc

cum malul ai ajuns sa-l tragi,

si-n infinit acum sa mergi,

in selenarul marii tale,

Iubire sfanta de zenit,

in caldul inimii de sus,

eu dor albastru am sa-i las,

in urma ta s-adie usor,

si muritorilor frumos,

avant de bine si de drag,

sa le zambeasca-n suflete

si gheata lor s-o sparga cerul

cu armonia cea zenita…

Iubite drag, Lumine sfant,

un Soare cald astept in prag,

am pregatit eu marea-lbastra,

si toate florile de val,

s-au cumintit si-asteapta-n prag,

Intoarcerea un ape line,

A unui Astru de matase,

Ce cristalin esti cand tu vrei,

si ce frumos tu poti sa simti,

mai Armonie, mai de vara

ce-mi reintorci rosele ganduri,

ce le-as zbura prin infinit

in loc de fulgi si de lumina

sa fie stele-n noaptea lunga,

sa cada in petale blande,

pe fiecare chip de viata,

sa se topeasca orice trist,

sa lase-n schimb

un a de viata,

cuvantul sa-l intemeieze

in fiecare suflet, o curata,

o inima cu ochi de fata,

o inima, prea-blanda raza

Această prezentare necesită JavaScript.

Photos by A.G. photography and Chapeau~photo

Lumine drag,

asa-i pe cer?

Asa-i ca ai zambit nitel,

si de aceea-i cald in suflet,

ca ai drumul in zborul lor,

un tril de pasere maiastre,

un susur lin, ce-adanc viseaza,

acum, in pragul dintre nori,

dintre un val de mare-albastru

si-un fulg de nea, cam calator,

Un susur lin sopteste-ncet,

~ sa nu uitati sa va zambiti,

sa va aduce mai mereu,

aminte de un ..Paradis,

acolo, si nu-i prea departe,

acolo-i gandul cald de Cer,

Acolo-i singur Dumnezeu,

si rade, si mai tot Surade,

de oameni, veseli-menestreli,

ce ziua sunt uitati in ei

iar noaptea redevin lumini,

cand isi anina-n prag uitarea,

si se intorc in amintiri,

si-n inimile lor de dor,

acolo unde sunt cei vii,

acolo unde bate cald,

un chip de el,

un chip de ea,

suras~sarut~vis diafan…

~asa sa va simtiti mereu,

cu inima in Dumnezeu

si cu lumina-n Ochiul sau,

de cer deschis, ros la Apus,

de dor suav de Al meu Zeu…

Dar ce ramane dupa el,

Dupa Apusul Soarelui,

ai sa ma-ntrebi tu, dragul meu,

Ramane ..Amintirea ta,

si Calda lui atingere

in zorii noptii albastrie,

si un zambet fain,

drag la atingere..

o larga, veche-mbratisare

cu toate razele de soare,

ce le-a intors spre tine, iara

in pragul serii selenare,

imbratisare-n care Luna,

din apele cele maiastre

o astepta la orizont,

sa simta valsul~infinit…

ce mai ramane-n infinit,  de dincolo de asfintit?  dintr-un adanc de mare blanda eu m-am topit ca armonie, si ochii i-am deschis in apa si vad acum cum ceru-i vesel, surade bland si impacat, inca o zi s-a terminat intr-un abis plin de frumos un drum de suflet e duios... mai vad prin blanda mea oglinda, din apele-mi ce lin ma tin sa zbor cu ele in abisuri sa cautam culori de zei.. dar eu le zic, soptit.. s-astepte, inca-putin, sa fie umbre.. ca iata, vine sol de cer, bine-ai venit Soarele meu! ;) unknown photo

ce mai ramane-n infinit,
de dincolo de asfintit?
dintr-un adanc de mare blanda
eu m-am topit ca armonie,
si ochii i-am deschis in apa
si vad acum cum ceru-i vesel,
surade bland si impacat,
inca o zi s-a terminat
intr-un abis plin de frumos
un drum de suflet e duios…
mai vad prin blanda mea oglinda,
din apele-mi ce lin ma tin
sa zbor cu ele in abisuri
sa cautam culori de zei..
dar eu le zic, soptit..
s-astepte,
inca-putin, sa fie umbre..
ca iata, vine sol de cer,
bine-ai venit
Soarele meu! 😉
unknown photo

* cu drag si suras de inima marina intr-un atemporal de lumina, caldura, amintiri de tine, duioase ganduri din suflet culese, in dar spre aleanul noptii ancestrale, translucinda si orizanda in lumina albastra a-ntinsului marii netede…mangaie marea, apa marii pana la stralucirea de oglinda a lunii ce se reflecta-n lumina soarelui din adancurile visului acvatic.. je te merci …~

**cu multumiri fotografilor de suflet si de armonii surprinse diafan si rafisant cu caldura si emotie smerita..azi intr-un cluj atemporal , intre toamna si iarna, intr-un popas de ganduri nocturnii, m.g.n,28 octombrie, marti-zen,  18.30, in pas de brat sabatian, de amintire inzorita, ca-ntr-o oglinda a timpului unde un paradox se joaca-n vremuri, cu pasii ajucati de nori…un vals de vis cam minunat 😉

*** e frumos zenitul cand zambeste in oglinda la orizont! c’est tout…~

Poezia surâsului tău…

cântul ce-ţi scriu ţie, suflete sburător al mării, dincolo de nisipurile albe ale iernii, în căutarea brizei primavăratice a iubirii…te doresc a te lua de mână şi a te duce dincolo de amintirile în care-mi spuneai cu inima „ţie” 😉

nimeni nu ne spune că marea se ascunde albă în iarnă

nimeni nu se uită când ghioceii ies nevăzuţi noaptea
nici când licărul râsetelor lor e un clinchet stelar
nimeni nu se mai uită la o ramă cu inima
doar o aşează ca o usă deschisă spre speranţă…
doar doar un suflet se va aşeza
gentil calm şi tandru va surâde,
va opri mătasea gri de primăvară’arzândă
să-şi tot topească dorul în neant nocturn..
Îmi imaginez cum atinge uşor zăpada
cum ia din ea albul pur şi ideatic
şi-ntr-un sărut presărat cu praf de stele
lin aşează mângâieri de cer marin
într-un adânc tărâm albastru-străveziu
singurul univers magic de real
singurul care ne va primi mereu
să ne putem privi
hulpavi’n ochi
să tot atingem
dorul infinitului dorit
să-l tot trăim
să tot iubim…
                       
Fahrenheit by Bruno Dayan

Fahrenheit by Bruno Dayan

ce caldă şi uşoară-i adierea-n inimă
e un roze toscan de peste-o mare

 

surasul tău... fotografie de armir

surâsul tău…

 

briza ta într-un surâs
a colorat sublim mătasea

rochia mea-i albastră’acum …

Surâsul meu...
logosul sincron de peste timp...

logosul sincron de peste timp…

e acel susur magic şi antic
de care ne povesteam mereu
noi despre noi pe cărări de dor
singuri călători prin univers
subtili ochi răsăritori de sori
copii neştiutori de lume
surâzători de infinit
vom tot privi deasupra lor
pân’ rândunicile or zbura
din coada ochilor de stea
şi’atunci cu ochii’nchişi
Noi*

rodin din catedrala noastra

rodin din catedrala noastra

vom putea vedea
ceea ce muzica ştia…deja 😉

 

( Surâsul cuvintelor tale… aujord’hui du cluj, feb 2014, 20.56, la mansardă)

p.s. mulţumiri minunaţilor fotografi necunoscuţi cărora inima le-a găsit zbor prin a lor artă/many thanks to all great photographers for all these beautifull thoughts of art works…even if i don’t know your names, i really appreciate your art and i thank you all for having the chance to „write” with your art my poetry! Thank you! 🙂