inimă de mare-n soare

Când încă bate marea-n prag

şi dor de-o Inimă cu drag

ne-apare licărul de stea

în amândoi, iubirea-i Ea

 

She, the heart

She, the heart

 

E-un fir de viaţă cu frumos,

fost-a un tril de cer duios

cu drag şi calm ea ostoia

dintr-al ei suflet

toată Viaţa…

Cu drag o inimă de soare

să-i închinăm noi norocoşi

de cald cuvânt şi alean

de dor, omagiu-n spirit

şi gând blând

de „La mulţi ani!”

de pe Pământ…

Noi suntem norocoşi,

noi doi, avem onoare’avem

avânt şi-n astă lume făr’de

gând, putem trăi, putem

fii vii, de inimi cu alean şi vânt!

o floare-n gând

o floare-n gând

să-i închinăm

cu un surâs

dintr-ai tăi ochi

căci suntem suflete-oglindă

mereu surâdem sau zâmbim,

iar Ea, o inimă de stea

ne-ngăduie-n candoarea sa

o bucurie pe un gând

omagiu cald înspre ‘cel Sus!

hai să-i zâmbim frumos în soare

hai să-i zâmbim
frumos în soare

cu drag de noi,

cu dor de mare

căci din frumos,

frumos se naşte

şi-n bob de rouă

el răsare…

zâmbind de aici dintr-un neant

în care plouă roua-n ceaţă

trimitu-ţi ochilor seninul

din a mea inimă Alb-Astră

e caldă, veselă sourire

e caldă, veselă
sourire

i-ai pus tu leac din altă viaţă

de m-a făcut toat’o feerie

Din ea, din sticla-i de Murano

îţi dăruiesc de ieri seninul

ca să-ntârzie-n Alean

tot ce-i candid dor de adâncuri…

Surâde vesel, dragul meu

căci doar aşa se schimbă vremea

şi-apare o rază-n Al meu cer,

şi-i dulce dar, că-i dar de Dor

surâzi iubire ia-ne-n braţe

surâzi iubire
ia-ne-n braţe

suntem a tale umbre dragi

doar noi rămas-am lângă mare

să te păzim

să ne iubim

în braţe să tot stingem focul

ce ne-arde ochii în priviri…

Zâmbeşte dragul meu o-dor

căci doar aşa se ostoieşte

cuvântul meu de suflet plin

cuvânt de drag şi zbor velin…

( kim novak in persoana :p )

( kim novak in persoana :p )

eu îţi aşez mereu din zi

până-n certatele nopţi albe

senin de buze pe clipiri

ascunse-n cer, lăsate-n prag

de pe pervazul dimineţii

să te culeagă în obraz

de n-ai să ştii

de ce surâzi

şi-amarul ţi-e vânat de vânt,

topit de Soare-n prima-vară

şi-ascuns de mine-ntr-o

grădină de vesele magnolii fine

uite inima de mare roşie de sărbătoare

uite inima de mare
roşie de sărbătoare

cum în soare a ajuns

şi la tine

s-a ascuns! 😉

( cu drag, dintr-un turn ceţos şi matinal duminical, din mansarda gândurilor vii şi şugubeţe, clujul eterna cetate, 8.08, de ziua lui Audrey si-a iubirii de inimi calde si vesele, intr-o duminică cu prelungire sabato-iană)

 

 

Reclame

~harmonie de l’amour ~

 

 

~quand t'atteint un reve~

~quand t’attent un reve~

J’ai besoin de mon coeur,

mon coeur embrassée,

embrassée de tes ailes,

ailes de l’amour,

ailes roses pour sourire

ailes rouges du courage,

ailes bleu de la mer

notre vole à la realité

tu souris, je te sent…

c’est une ultramarine vole

avec ses ondes violettes,

baisers pour le seul ame,

fleurs de mes vagues

dans tes bras, accolade,

une mer- embrassade

tres forte et tres chaude

metamorphosis du titian  chris nash/ 2012

metamorphosis du titian
chris nash/ 2012

 

Il y a beaucoup d’été dans cette printemps

qu’est c’on peut faire ?

seulement une verité

l’amour de l’harmonie 😉

*cu revizuiri matinale,  aujourd’hui, chez ma mansarde en cluj, 1er avril, 7 heure

et il n’a pas une farce d’april :p )

 

 

Poezia surâsului tău…

cântul ce-ţi scriu ţie, suflete sburător al mării, dincolo de nisipurile albe ale iernii, în căutarea brizei primavăratice a iubirii…te doresc a te lua de mână şi a te duce dincolo de amintirile în care-mi spuneai cu inima „ţie” 😉

nimeni nu ne spune că marea se ascunde albă în iarnă

nimeni nu se uită când ghioceii ies nevăzuţi noaptea
nici când licărul râsetelor lor e un clinchet stelar
nimeni nu se mai uită la o ramă cu inima
doar o aşează ca o usă deschisă spre speranţă…
doar doar un suflet se va aşeza
gentil calm şi tandru va surâde,
va opri mătasea gri de primăvară’arzândă
să-şi tot topească dorul în neant nocturn..
Îmi imaginez cum atinge uşor zăpada
cum ia din ea albul pur şi ideatic
şi-ntr-un sărut presărat cu praf de stele
lin aşează mângâieri de cer marin
într-un adânc tărâm albastru-străveziu
singurul univers magic de real
singurul care ne va primi mereu
să ne putem privi
hulpavi’n ochi
să tot atingem
dorul infinitului dorit
să-l tot trăim
să tot iubim…
                       
Fahrenheit by Bruno Dayan

Fahrenheit by Bruno Dayan

ce caldă şi uşoară-i adierea-n inimă
e un roze toscan de peste-o mare

 

surasul tău... fotografie de armir

surâsul tău…

 

briza ta într-un surâs
a colorat sublim mătasea

rochia mea-i albastră’acum …

Surâsul meu...
logosul sincron de peste timp...

logosul sincron de peste timp…

e acel susur magic şi antic
de care ne povesteam mereu
noi despre noi pe cărări de dor
singuri călători prin univers
subtili ochi răsăritori de sori
copii neştiutori de lume
surâzători de infinit
vom tot privi deasupra lor
pân’ rândunicile or zbura
din coada ochilor de stea
şi’atunci cu ochii’nchişi
Noi*

rodin din catedrala noastra

rodin din catedrala noastra

vom putea vedea
ceea ce muzica ştia…deja 😉

 

( Surâsul cuvintelor tale… aujord’hui du cluj, feb 2014, 20.56, la mansardă)

p.s. mulţumiri minunaţilor fotografi necunoscuţi cărora inima le-a găsit zbor prin a lor artă/many thanks to all great photographers for all these beautifull thoughts of art works…even if i don’t know your names, i really appreciate your art and i thank you all for having the chance to „write” with your art my poetry! Thank you! 🙂