când te privesc…

când te privesc Lumine drag,

paloarea atingerii de mare,

devine’o..umbră călătoare,

devine nor şi-n diafan,

aduce-n dar parfum de irişi

floare a ochilor cei dragi,

când te privesc revine roua

de dimineaţa lin dansând,

în paşi timptili, ascunşi de ceaţă

se-aşează picătura blândă,

suavă iasomie dragă,

de-o alinţi uşor cu raze vii,

Tu Soare drag, tu vei simţi

cum un surâs îţi joacă-n chip

căci vrea să redevină plin…

Cuvinte drag din ţărmuri calde,

deschide-ţi inima în albastru,

primeşte dorul cel cu viaţă

şi îmi zâmbeşte în neştire,

voi ştii când chipul-n somn închin,

că un Azur ţi-a zâmbit cald

şi-n colţul din cortina albastră,

acolo unde ochii-s somn,

voi regăsi lumina mea,

o blândă rouă de mătase…

Această prezentare necesită JavaScript.

Cuvinte dragi dansează acum,

în paşi de timp borgesian,

Suflete viu rămâi curat,

cutezător conquistador,

călătoreşte-n tine însuţi,

cascada inimii o trece

şi dincolo de ea, priveşte,

iartă-n îndoiala cea amară,

ce-aduse triste valuri’n ţărm,

meltemei gânduri să doboare…

Cuvinte drag, zâmbeşte larg,

din Infinit, Viitor arată,

culege pentru mine raze,

şi blânde adieri suave,

albe-atingeri, orhidee,

lin lunecă-ţi a ta privire,

pe-a lor culoare de mătase,

coboara catifeaua din privire

şopteşte-i unei vieţi unice,

urechea unei flori de inimi,

dorinţa ta de Soare bun,

Dorinţa ta de-albastră mare

şi poate ca-n oglinda din poveste,

parfum de frezii accolade,

tu vei simţi cândva înalt,

din primăvara unei inimi,

de vei dori cu’adevărat,

să mai simţi marea-nserat…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dragul meu vis de Paradis…

Îmi era dor să-ţi dărui gând

şi-o umbră de-o aveam cu mine,

a ta era şi şoapta mea

şi griul ceţei din ăst burg,

devenea fir curat pe un fuior,

povestea depăna-va blând,

cu acea speranţă ca un zbor,

e singura-mi aripă vie,

nefrântă cât mai cred în Sus,

şi-i singura care bate,

să zbată inimii cuvânt,

de dor curat, de infinit,

de tine, gândul meu nespus,

făr’de corvoadele lumeşti,

făr’de săgeţi sau de ursuzi,

Cu dor îţi scriu pe coala vieţii,

e albă ca speranţa mea,

Mi-e gândul dragul meu mereu,

la tine-n inimă, Alb-astre

Trăieşte plin şi te uimeşte,

iubeşte tot şi preţuieşte

clipirea lor cea neştituită

blândeţea, bunătatea lor,

efemeride le sunt traiuri,

dar vor fi vii în tine, suflet

de vei păstra şi de vei scrie

neantul deveni-va plin

şi blând şi plin de lecţii calde,

de nemurirea cea în paşi…

Trăieşte Viule deplinul

şi umple-ţi inima de-avânt,

entuziasta ta cătare

să aibă zbor, curaj şi ..Tu!!

Umple cuvântul c’armonie

să-mi depeni mai apoi cu drag,

te-aştept în visul cel de iarnă,

de primăvară ca-n poveşti,

să retrăiesc prin zarea ta,

prin ochii tăi voi retrăi

cum ai simţit tu, viaţa ta…

Umple cuvântul Contemplare

pentr-a ta inimă albastră

să ai curată pacea-n ea

să poţi să darui lumii stele,

mici licăriri de licurici,

culori de un frumos basmatic,

adună Suflete frumosul

şi vino apoi să mi-l destănui…

Alint de-mbrăţişare-ţi dărui…

căci te privesc când…

Să ai dor dragul meu...

Să ai dor dragul meu…

*cu drag avânt în viu, cu licăr de inimă-rouă şi dor frumos spre tine să zâmbeşti cutreierând timpul înaintea mea şi viul culorilor calde de priviri, suflete şi inimi simple şi magice…Fii viu zâmbet drag!!;)

** dintr-un cluj londonez pe care încă-l sper să devină parizian în primăvară, cu dor şi armonie de nimburi celeste, nespuse, pe acolo pe unde dor depărtărilor poartă sufletul să se poată ostoi din visul oglindirii, să vegheze somnul iubirii şi să zâmbească cu pace gândurală…3.27, miez dintr-o altă dimineaţă cu deja-zi …, 22 ianuarie, ziua lui Jupiter insularul, zeul tăcut al înţelepciunii din univers…cu drag, avânt şi entuziasm dintr-o îmbrăţişare cerească din fereastră…

***all my appreciation to the amazing photographers for their artworks that keep my soul to smile to write…may i don’t know all the names but i feel the beauty of each of them…thank you photos and colours!!

~quand je te regarde, miroir d’ame, je t’aime comme je ne m’aime pas…~

chemarea mării…

Te chem Lumine-n răsărit,

Te ştiu cu ochii la zenit,

vezi tu, atunci când doar priveşti

mă simt în braţele-ţi de raze,

cuvintele sunt pescăruşi

ce-mi vin agale de prin zări

să scriu în cântecul de tine,

să se întoarcă-n nemurire…

Frumos e cerul nu-i aşa,

răsare viaţa din culori,

şi parcă ochii i-am deschişi

prin irişii tăi înfloriţi, noi

privim…

Răsare un frumos din zbor

de cerul se-nconvoaie fin,

alint să-ţi deie în oglinzi

albastre valuri netezite,

în faţa mării să-mi …

zâmbeşti…

E nemurire ce priveşti

şi parc-ai vrea s-apropii pleoape

să vezi prin raze alte raze

şi o magie-nălţătoare

să lase-o şoaptă dintr-un val,

pe buzele-ţi, gingaşă floare

parfumul unui dor de mare,

privirea unui suflet viu

te mai aşteaptă încă-n zare,

te mai aştept, drag Infinit

Fi-mi viu din nou la malul meu,

să simt că pragul nu e gol,

fi-mi iar inimă caldă

strânsă-n braţele-ţi de zeu,

s-adorm albastru în visul meu…

Această prezentare necesită JavaScript.

Întinde razele-n albastru,

deschide-ţi iar Cuvinte drag,

Şi lasă-ţi sufletul să zboare

s-adune-n contemplarea lui

o armonie-n cer senin,

să scrie mai apoi cu stele,

în nopţile cu foc de iarnă,

când calzi ne vom ascunde-n noi,

vechi, blânde, visuri noi,

Şăgalnice şi maurii

să le topim din ochi’n ochi,

suave buzele dansează,

să le lăsăm să cânte liber,

visul celui dorit aproape,

în accolade de mătase,

cu versurile-n cer rămase,

ce cald surâde Dumnezeu,

acum de sus, de două astre,

ce ochii’ntind la orizont,

cu două suflete curate,

în zbor mereu să fie avântul

şi-mbrăţişarea regăsirii

ce mi-o doresc,

şi poate tu, gândeşti să simţi

la fel de mine,

Blânde Lumine drag de cer,

Priveşti cum sufletul îţi cântă,

în armonii din nenoroc,

spre contemplările din stâncă,

Priveşte Tot şi simte Tot

şi-nalţă sufletul pe culmi,

să simţi cum te iubeşte zarea

şi încă mai adie briza..

Meltem a ta, de peste timp,

ţi-aşteaptă oarbă’n ascultare,

cuvântul şi privirea dragă

şi calda, blânda’mbrăţişare

căci singură e marea acum,

şi strânge doar o umbră-n piept,

din valuri albe de-amintiri,

culeg dintr-un ecou un chip

ce-mi mai zâmbea şi-n galeşi ochi,

şăgalnic mă mai ocrotea

cu’acea simţire adevărată,

de visul devenea poveste

şi începea a crede viu,

că pot să zbor în astă lume,

că merită încă, să cred…

Unica clipă, atunci simţită,

precum atingerea de înger,

făcută ca să-nvie albastra

să fie vie, iar, măiastră

în ochii tăi de irişi plini,

să simtă că le-aduce rouă

şi-ţi înfloresc Seninul meu,

Îţi deschid sufletul din dor,

Iubire, blândă adiere

să simtă iar în atriul tău,

cum e să nu-ţi mai fie dor

ci doar o împlinire vie

atingere-n contemplare

şi armonie-n împăcare,

o pace-n braţe să ne fim,

Un somn în două vise-unit…

Si-n somn cuvintele'mi să scrie ce n-am curajul a trăi s-ajungă ele ca să zboare în pragul tău de amintiri şi dintre cărţi cu busuioc, să mai te pierzi cu mine-n dor să-mi mai zâmbeşti cândva, cumva din când în când şi numai mie Te mai opreşte în oglindă în neştiutul ei mister, ea marea chipul ţi-l va ţine când voi ajunge lângă ea, să-mi dea să strâng la piept... privirea ta... Iubirea mea...

Si-n somn cuvintele’mi să scrie
ce n-am curajul a trăi
s-ajungă ele ca să zboare
în pragul tău de amintiri
şi dintre cărţi cu busuioc,
să mai te pierzi cu mine-n dor
să-mi mai zâmbeşti cândva, cumva
din când în când
şi numai mie
Te mai opreşte în oglindă
în neştiutul ei mister,
ea marea chipul ţi-l va ţine
când voi ajunge lângă ea,
să-mi dea să strâng
la piept…
privirea ta…
Iubirea mea…

* cu drag şi dor nespus tot cuvintelor, spre zarea unde-i timpul lui Borges acum…ţie, suflete al meu, nevăzut, neştiut, cu suflet înlăcrimat în rouă, suavă chemare de artă, peste timp, din glasul cuvintelor unei oarbe meltem spre alintul zorilor ei…

** cluj, mansarda gândurilor mele, la timp de borges, la timp de zori aici, 1.55, 18 ianuarie, ziua Soarelui, acum…;)

*** my appreciation to the creators of the magic photographies, you make souls smile sometimes..thank you for inspiring art from your arts…chapeau bas!! _

nisipul alb…

închid ochii dinspre noapte

pe cei ai tăi îi prind în zbor,

răsai tu Soare, iar pe cer..

Răsai şi azi şi pentru mine?

Ţi-aduci aminte de frumos,

de gândul ce surâde aici,

dintr-o inimă topită,

sub o briză de zăpadă,

ce tot cerne din senin,

mici cuvinte cu sclipiri,

de adânc şi reverie,

dintr-un dor înspre iubire…

dintr-un dor surâde-un chip ~e ascuns prin infinit~ şi se face că nu vede~ se întoarce într-un suflet~ şi-ntr-un licăr de poveste~ îţi presară-n ochi, Lumine~ ce-ai în inimă nespus…

şi dintr-un adânc marin

iau culorile în braţe

ţi le dărui drag Solar

curcubeie să înalţi

în privirea cea de alb,

când în raze de atingeri,

tu vei cerne strălucire,

cu nisip în alb vei ninge,

o frumoasă nemurire…

ascult-o, cade-n dans din cer,

ea zăpada menestrel,

ca un vals peste un pian,

lin alunecă-n cuvinte,

cerne albul într-o ceaţă

dar eu văd ce n-am, Cuvinte

drag mi-e sufletul de tine,

şi îl iartă cu răbdare

de-al său freamăt plin de dor,

ce ascunde rose-obrajii

prin nisipul cu fiori,

alb nisip de cer-oglindă

se întoarce ţărmul mării

la picioarele de cer,

luminează Înaltul gând,

Ea, o mare albă, toată…

ninge afară dragul meu!!

E o boare de mătase

ce se-nchină din ceresc,

în paşi albi, cerniţi cu dor

ce-s cam cenuşii în zori,

când cu ceaţă îmi lipeşti

irişii pătrunzători…

Ninge afară, alb nisip,

îmi cobori din cer, Lumine

Şi-i minune cu senin

şi iertare în gând, feerie…

De-aş putea să cred ce cântă

într-o linişte burgundă,

biata-mi inimă de mare,

ce-şi alină dorul în piept,

de-aş putea atunci când Sus,

te privesc, la Răsărit

Drag Lumine ..

ai să mai vii,

dincolo de creste înalte,

să aduci buchet de raze

şi de vesele sclipiri..

Soare drag, tu când mai vii?

Razele-ţi aduc culoare

albului întins în timp,

şi o mare fi-v’atunci

curcubeu scăldat în soare…

Zâmbet dăruieşte clipei

la zenit îl voi culege,

strânge-voi nisipul alb,

într-o mână de albastru

ca monet să pot să scriu

cu lumină, o poveste

ce-i un dor, ascuns înalt

într-o ploaie albă-n iarnă,

mii surâsuri îţi preval

peste tine ca să cadă

şi în inimă să-ţi cânte,

dragul meu, din infinit,

într-o acoladă vie,

te sărută-o mare mică,

cu un fulg la pălărie

vals de alb în foişor,

darul ei dinspre viitor,

ţi-l doreşte ca un dor

a doi ochi povestitori…

*mi-e dor de seară, dragul meu…

*Bonjour du blanche et du reve, mon amour;* cu drag dintr-un alb înfinit, plin de ceaţă şi nisip ceresc, din mansarda plină de dor şi de nostalgii scriitoricesti, mansarda gândurilor noastre, clujul unei dimineţi de sfântă vineri, 7.49, aproape de ora lui borges, cu senin din feerie plină de dor..

 

 

in the mood for love…

ca dintr-un film cu Fred Astaire,

răsari ca o căldură-n prag,

Lumine drag, eşti infinit,

nu vrei tu oare să dansăm,

un charleston de peste vremi

eu să zâmbesc

tu să surâzi…

Aşa se-ntâmplă când dansezi,

cu ochii-nchişi de visul viu,

de visul dorul de noapte,

de-un vis unde te am în braţe…

Închide ochii dragul meu,

cu gândul tău îmbrăţişat,

şi-un saxofon se-aude lin în paşii drumului nocturn o umbră vie, surâzândă, cu străluciri de stele-n ochi priveşte-n coada ochiului.. la tine.. şi-aşa-i de ravisantă noaptea, privirile şoptesc iar ochii lunii cei închişi,  se lasă-n paşi dansanţi să mai strângă-n acolade o umbră a soarelui în alb... aşa-i o lună în rochia mării când se simte adorată de-un gând şarmant de-Albastru vals, când Soarele, Bogart de cer, zâmbeşte tainic din cortină, şi-o acoladă-n vals se înfiripă şi-al meu vis  se scrie lin... Broadway 1940..

şi-un saxofon se-aude lin
în paşii drumului nocturn
o umbră vie,
surâzândă,
cu străluciri de stele-n ochi
priveşte-n coada ochiului..
la tine..
şi-aşa-i de ravisantă noaptea,
privirile şoptesc
iar ochii lunii cei închişi,
se lasă-n paşi dansanţi
să mai strângă-n acolade
o umbră a soarelui în alb…
aşa-i o lună în rochia mării
când se simte adorată
de-un gând şarmant de-Albastru vals,
când Soarele, Bogart de cer,
zâmbeşte tainic din cortină,
şi-o acoladă-n vals
se înfiripă
şi-al meu vis
se scrie lin…
Broadway 1940..*

În paşi de valuri albăstrii,

o inimă de catifea,

stă trează şi surâde-n fereastră,

„ce-ar fi de ochii mi-aş închide

şi dintr-o dată într-un cer,

parfum de ambră şi zăpadă,

şi-o notă dragă, iasomie,

să se-nalţe în neant

ca din adâncul unui gând…

ce-ar fi de atunci când îi închid,

în picăturile de stele,

ce cad în fulgi de nea

topească-n inimă o mare,

şi-n caldul unui vis sublim,

să readucă în valuri vii,

cuvântul tău strălucitor,

Şarmantul zâmbet însorit

când mi-l doresc, parcă

înfloresc…

Aşa aş vrea să te visez,

cu raze blânde-n acolade,

un vals încet şi parfumat,

de gândul tău, pe al meu chip,

îmbrăţişând o catifea, un vis de cer

ce se aşterne-n zâmbetele-paşi

la dansul dorului albastru,

de peste vremi, de peste lumi,

ce cald e-n visu’mbrăţişat..

Dragul meu de-ai fi aici,

mai c-ai dansa şi tu

cu’acest gând de catifea,

albastru tot l-ai transforma

şi-ntr-un surâs simţit d’antan..

l-ai mai zâmbi, te-ai bucura..

şi-n Fred şi Rita ne-am dansa 😉

În simplul vesel vis de jive,

cu paşi pe cer am tot sălta,

e prea frumos apusul lor

să nu zâmbim cu drag şi dor,

şi-n inimi să îl tot dansăm,

eu ochii tăi la pieptul meu,

o umbră ce-şi îmbrăţişează visul

suav să-i strâng ca cerul-n stele

ce-n bolta le adună toate,

în corul zorilor şoptească,

ca un spectacol de’altădată,

din treptele pariziene,

şoptească ele-n chansonete,

„la vie en ciel…c’est tres rosee..”

şi parcă simt cum cerul tot,

sclipeşte cald şi blând şi viu

de acel suav Soare în Alb,

ce-n paşii săi coboară stele,

fulgi- amintiri din valul verii

Zâmbeşti drag suflete de cer,

ţi-aduci aminte, mon soleil? 😉

Această prezentare necesită JavaScript.

Şi parcă visul meu se-aşează

în mici cuvinte, fulgi de timp,

lumini-ascunse printre nori,

oglinzile încep să vadă,

din ochii mării, un dor de vis

şi parcă-n spate-ating văluri,

şi aripi cresc din trupul mării

înalţ eu sufletul la tine,

Dragul meu Soare răsărind,

zâmbeşte viu din Paradis,

şi trepte îmi aşează norii,

Eu mare le aduc în dar,

o strălucire-n curcubeu

şi fulgi de nea, sclipiri stelare,

ce-ascund în ochii noştri

…rândunici 😉

* cu drag şi vis de dans de paşi-oglindă, din mansarda vie a gândurilor noastre, cluj, 3.33, azi de frumos şi veşti de mercur, 19 noiembrie, cu surâs subânţeles…

**many thanks to all the beautiful photographers for the smile of a heart in inspiration..grazie& mulţumiri de inimă-aleasă celor ce-n fotografii aleg să scrie sentimente calde şi vii..thank you, dear photographers!

glasul Lunii…

Opreşte ochii-n pragul meu,

valurile mi le-am strans,

rămas-a timpul să re-vină,

să-mi mai aducă amintiri…

Opreşte ochii-n largul tău,

tu Soare drag cu’arzânde raze,

mai ştii de o blândă mare,

îţi mai aduci aminte, oare?

Această prezentare necesită JavaScript.

mă uit în paradox şi-mi pare

frumoas’a ta neţărmuire,

şi ce atingere în fin

gând trecut prin semizei,

lăsat-a ca o clipă doar,

o lună , Soarele s-atingă…

şi-n chip firav să simtă ea,

oglinda razelor aprinse,

ce încălzeau din ceruri marea,

şi de atunci, tot, amintirea…

şiroare-s razele acum,

în picuri coloraţi de frunze,

în mare-mi cad durerile,

în noapte, cad doar visele…

Mi-aduc din ţărmuri tot nisipul,

să-mi fac din el oglinda iar,

şi să-i mai scriu în dorul ” fain,

Iubire, unde-mi eşti tu, har?

Unde-i căldura inimii

şi bucuria razelor,

puteam atunci să simt iubi,

puteam în gând, sclipiri s-ating,

şi ce frumos avea să fie,

alintul tău, salut de-apus,

într-un burgund frumos pe cer,

pictat-ai cerul, plin de raze,

se atingeau cu-aprins de tine,

şi tuşele erau minuni,

ce colorau cu alb de val,

nocturna-mi lume de cuvânt…

N-aveam atunci cuvinte multe,

doream doar dor de ochii tăi*

şi-mi erau dragi şi-mi erau calzi,

şi vii şi veseli, amândoi…

priveam la ei cu tot nesaţul

şi culegeam din dorul lor,

lumină şi nectar zeiesc,

alean de inimă azură,

să-mi fie pentru toamna lungă,

cât să am licăr când zâmbesc.

Melancolia cădea ca un zid,

cărămizile-n praf se prefăceau,

iar braţele-mi erau de raze pline

şi ardoarea dorului încălzea trecutul

să lumineze cerul tot,

să nască zâmbete înalte

şi mii, surâsuri cristaline..

Şi n-am ştiut atunci multe,

şi n-am ştiut în glas să-ţi spui,

ce avea inima-n atrii,

ce-ascunse ea prin maci nocturni..

Doar te priveam ca o nălucă,

în valuri eu lăsasem marea,

să desfăşoare în tirade,

poveşti şi semne de-ntrebare,

dar eu priveam cu ochii-oglindă,

de parcă razele-mi vorbeau,

neostoite de prin vremuri,

căutătoare de alean…

O, de-aş fi ştiut să văd mai mult,

ca să-ţi vorbesc prin ochii mei,

ca-ntr-o oglindă ai fi văzut,

ce n-am cuvintelor să las,

sunt prea puţine, sunt prea mici,

cuvintele-mi mă ştiu, le ştiu,

ne-avem de-atâta timp în vers,

încât doar noi ne oblojim.

Cuvinte al meu, alean de Cer,

te uită sus în dorul Lunii,

şi vezi-mă în Dumnezeu

cum stau şi-ţi scriu

cu dor de tine.

Cuvinte drag, Aleanul meu,

închide ochii cei de toamnă,

deschide-i însă într-o vară,

când totu-i cald şi-apa-n prag,

la ţărm şopteşte paşilor nisipul,

scrieţi-i dorul sus pe cer,

lumina lui, lumina ei

sa-i fie stea, suras divin

sa-i fie lui, sa-i fie ei,

atingere în fir senin…

te uită-n ochii tăi, marine

şi simte aerul albastru,

asa-i că poţi zâmbi de mine,

aşa-i că simţi, atingeri-ape,

un clinchet de prin val cules,

e-un clopoţel de floare albă,

mai simţi un pic, mai ştii-un surâs?

e-un cântec viu,

e a ta Meltem 😉

 

‘scrisă astă seară cu senin dintr-o amintire magică şi plină de dor, şi-atunci şi-acum…c’est la vie…

* cu bibliografie obligatorie într-o privire amânunţită viitoare..

** mulţumiri cu drag lui atunci, atunci şi dor pentru cândva, curând, cumva…dintr-un cluj melancolic şi parcă prea uitat într-un ceaţă fără de trecut, într-o ceaţă transcendentală…mansarda gândurilor noastre, 6 noiembrie, intr-o seara în care jupiter e melancolic şi priveşte luna ca sa-i dea cuvant si inspiratie, curaj şi sansa de viata vie, si ostoire de dor, suava ostoire, 20.54, gândul serii-n paşii mărunţi ai sufletului de Lună..

din somnul marii…

m-asez la pianul noptii,

in marea lui alb-albastra

visez ca-ti scriu, cuvinte drag,

cuvinte-vise de alint…

si-atunci in valuri-ncep s-astern,

matasuri vine, cadentate,

si-un neted tril de unduiri,

precum o barca-n departare,

isi lasa-n V cuvantul sau,

asa si eu inchid din lume,

si trag oblonul diminetii,

ca sa nu vezi ca-i inca ceata,

sa-ti mai tii razele asternute,

blande si obosite,

pe-ntinsul marii albastrii,

drag Soare, mai poti sa-ntarzii,

lumina ta in toamna mare,

se mai topeste-n asteptare,

dar asta-i dorul ce-l poftesc,

ochii de oameni din povesti,

sa aiba zambet cateodata,

cand razele le cad pe fata

si-atunci isi iau motiv sa iasa

pana si ei din trista casa…

Această prezentare necesită JavaScript.

Lumine drag, cu cald acum se canta,

un tril de-alean cu inima,

ea s-a deschis, ‘naintea mea,

vezi ce-i cuvantul cand e Drag,

sa scrie singur, sufletul …

si doar de tine, vrea sa scrie,

si doar de tine, sa se-mbie

si din lumina sa mai guste,

cu irul si naframa-n chip,

in valuri mici pe gatu-i mic,

sa-nchida ochii mintii iar,

si in gand de luna sa-i rasai…

Această prezentare necesită JavaScript.

Photos by A.G. photography and Marco Charmassi

Asa viseaza marea-n prag,

cu Luna-n dor pe inima,

privind prin valul din fereastra

~de-ai mai dormi,

de-ai mai visa…

Lumine drag, m-ai mai vedea,

mai vrei sa rasaresti un peu,

sa mai alinti parfum de rose,

sa infloreasca in suras?

Cuvinte drag, ma mai visezi?~

Se-ntreaba Luna din Inima,

si sta si ea, cu mine-n prag,

caci ne-au trezit Colosii,

Un spirit Sabato-n Zenit,

venit la ora sase-n amintiri,

ca sa-l astepte pe nagual,

El Borges infinit de cer,

~de vrei lumina unui Soare,

adu-ti aminte de-ntamplare,

si doar surazi in chip de el,

vedea-vei ce-ti doresti nespus,

ca o atingere de cer,

o zbatere de aripi sus,

si-o mangaiere in oglinda,

pe obrajii tai de mare draga,

si nu uita de ora-alb-astra,

in care pleaopele se-nchid

sarutul lor la asfintit

pecetea sufletului vostru,

sa fie un suras de bland,

la rasarit…~

si uite ca in gandul meu tu ai patruns in raze blande si totu-i cald si armonie si-n valuri marea-i linistita si apa ei e ca o dulce simfonie ce-as da ca-n visul meu de zbor pe acolo, pe la orizont, printre cer si printre ape, si-n aerul din mijlocul lor eu mana sa-ti intind, cuvinte si sa valsam la infinit.. A.G. photography

si uite ca in gandul meu
tu ai patruns in raze blande
si totu-i cald si armonie
si-n valuri marea-i linistita
si apa ei e ca o dulce simfonie
ce-as da ca-n visul meu de zbor
pe acolo, pe la orizont,
printre cer si printre ape,
si-n aerul din mijlocul lor
eu mana sa-ti intind, cuvinte
si sa valsam la infinit..
A.G. photography

~*~

dar pana-atunci

un dar de cer ananian

gasit in prag de inserare

cu amintire si pastrare

pentru un somn cu vis senin

o frunte in albastrul fin

al noptii val suav si bland,

ce cade-n linuri de matase…

~*~

~Si-mprejur de lin alai

Alb alai cu dulce grai

Cantec Alb iti va canta

Cum si eu sub Alba stea

Cant la-rai, la-rai, la-rai,

Alb alai si lin alai..~

( Valeriu Anania, Cantec de leagan, volumul Anamnezie)

* dintre somn si dintre viata, dintre ganduri de matase, te iubesc cu drag pe ceata ;p

** cu drag de la cluj, m.gn., 8.53, unde coastele se canta in larg tremur de caldura, ce se lasa asteptata, doar cu muzica mai pica, cate-o oda de lumina, altfel frig si tot e ceata ;p))) dimineata paradoxal dar senina pe gand, zi de sabato trezire

** multumiri cu drag fotografilor unduitori de senin/many thanks  to all the photographers, known and unknown for the beauty sented to creation in new vision of art..grazie 😉

Armonie curata…

Privesc prin cerul tau, Lumine,

e-atata dor, sublim suav,

cu ochii-nchisi te mai zaresc

cum malul ai ajuns sa-l tragi,

si-n infinit acum sa mergi,

in selenarul marii tale,

Iubire sfanta de zenit,

in caldul inimii de sus,

eu dor albastru am sa-i las,

in urma ta s-adie usor,

si muritorilor frumos,

avant de bine si de drag,

sa le zambeasca-n suflete

si gheata lor s-o sparga cerul

cu armonia cea zenita…

Iubite drag, Lumine sfant,

un Soare cald astept in prag,

am pregatit eu marea-lbastra,

si toate florile de val,

s-au cumintit si-asteapta-n prag,

Intoarcerea un ape line,

A unui Astru de matase,

Ce cristalin esti cand tu vrei,

si ce frumos tu poti sa simti,

mai Armonie, mai de vara

ce-mi reintorci rosele ganduri,

ce le-as zbura prin infinit

in loc de fulgi si de lumina

sa fie stele-n noaptea lunga,

sa cada in petale blande,

pe fiecare chip de viata,

sa se topeasca orice trist,

sa lase-n schimb

un a de viata,

cuvantul sa-l intemeieze

in fiecare suflet, o curata,

o inima cu ochi de fata,

o inima, prea-blanda raza

Această prezentare necesită JavaScript.

Photos by A.G. photography and Chapeau~photo

Lumine drag,

asa-i pe cer?

Asa-i ca ai zambit nitel,

si de aceea-i cald in suflet,

ca ai drumul in zborul lor,

un tril de pasere maiastre,

un susur lin, ce-adanc viseaza,

acum, in pragul dintre nori,

dintre un val de mare-albastru

si-un fulg de nea, cam calator,

Un susur lin sopteste-ncet,

~ sa nu uitati sa va zambiti,

sa va aduce mai mereu,

aminte de un ..Paradis,

acolo, si nu-i prea departe,

acolo-i gandul cald de Cer,

Acolo-i singur Dumnezeu,

si rade, si mai tot Surade,

de oameni, veseli-menestreli,

ce ziua sunt uitati in ei

iar noaptea redevin lumini,

cand isi anina-n prag uitarea,

si se intorc in amintiri,

si-n inimile lor de dor,

acolo unde sunt cei vii,

acolo unde bate cald,

un chip de el,

un chip de ea,

suras~sarut~vis diafan…

~asa sa va simtiti mereu,

cu inima in Dumnezeu

si cu lumina-n Ochiul sau,

de cer deschis, ros la Apus,

de dor suav de Al meu Zeu…

Dar ce ramane dupa el,

Dupa Apusul Soarelui,

ai sa ma-ntrebi tu, dragul meu,

Ramane ..Amintirea ta,

si Calda lui atingere

in zorii noptii albastrie,

si un zambet fain,

drag la atingere..

o larga, veche-mbratisare

cu toate razele de soare,

ce le-a intors spre tine, iara

in pragul serii selenare,

imbratisare-n care Luna,

din apele cele maiastre

o astepta la orizont,

sa simta valsul~infinit…

ce mai ramane-n infinit,  de dincolo de asfintit?  dintr-un adanc de mare blanda eu m-am topit ca armonie, si ochii i-am deschis in apa si vad acum cum ceru-i vesel, surade bland si impacat, inca o zi s-a terminat intr-un abis plin de frumos un drum de suflet e duios... mai vad prin blanda mea oglinda, din apele-mi ce lin ma tin sa zbor cu ele in abisuri sa cautam culori de zei.. dar eu le zic, soptit.. s-astepte, inca-putin, sa fie umbre.. ca iata, vine sol de cer, bine-ai venit Soarele meu! ;) unknown photo

ce mai ramane-n infinit,
de dincolo de asfintit?
dintr-un adanc de mare blanda
eu m-am topit ca armonie,
si ochii i-am deschis in apa
si vad acum cum ceru-i vesel,
surade bland si impacat,
inca o zi s-a terminat
intr-un abis plin de frumos
un drum de suflet e duios…
mai vad prin blanda mea oglinda,
din apele-mi ce lin ma tin
sa zbor cu ele in abisuri
sa cautam culori de zei..
dar eu le zic, soptit..
s-astepte,
inca-putin, sa fie umbre..
ca iata, vine sol de cer,
bine-ai venit
Soarele meu! 😉
unknown photo

* cu drag si suras de inima marina intr-un atemporal de lumina, caldura, amintiri de tine, duioase ganduri din suflet culese, in dar spre aleanul noptii ancestrale, translucinda si orizanda in lumina albastra a-ntinsului marii netede…mangaie marea, apa marii pana la stralucirea de oglinda a lunii ce se reflecta-n lumina soarelui din adancurile visului acvatic.. je te merci …~

**cu multumiri fotografilor de suflet si de armonii surprinse diafan si rafisant cu caldura si emotie smerita..azi intr-un cluj atemporal , intre toamna si iarna, intr-un popas de ganduri nocturnii, m.g.n,28 octombrie, marti-zen,  18.30, in pas de brat sabatian, de amintire inzorita, ca-ntr-o oglinda a timpului unde un paradox se joaca-n vremuri, cu pasii ajucati de nori…un vals de vis cam minunat 😉

*** e frumos zenitul cand zambeste in oglinda la orizont! c’est tout…~