aripi de mătase…

Ţi-aduci aminte, mai ştii tu oare?

Cândva marea prin valuri te iubea,

cândva prin sunet ea tăcea,

lăsa doar o lumină să vegheze,

să spuie ea, ce sta-n oglindă,

privirea ta din amintire,

Un zâmbet cald, suav destin,

mi-aduc iar stelele în ochi,

Lumine drag, ce nostalgie…

rămasu-mi-au şi-azi în suflet,

Lumine drag, cuvintele mele…

Credeam c’am reuşit un vis,

să ţi las drept dăruire,

şi numai tu să mi le ai

şi-n larg de mări sau nostalgii,

să le tot strângi, mereu în braţe,

însufleţindu-le surâsul

cu-al tău curaj, plin de neant…

Cu licărul din amintiri,

cu el rămas-am pe un ţărm,

şi eu din mine, nu mai sunt,

plecat mi-e sufletul …acolo…

10348539_692530470862241_8469402689048640989_n

Pe malul albului nisip,

de atâta vreme-i tot cernit,

trec clipe-n paşi şi oameni repezi,

mai veseli sau mereu, mai trişti,

ce nu-nţeleg şi nu vor ştii

ce-i vraja mării cu nisip,

Merg des, aleargă şi se-ntreabă

de ce-i atât frumos în zi

şi-n noapte redevine frig,

şi singuratic paradis

se-aşterne ca un dionis,

sărman gând sters, mereu nescris

lăsat să cânte pe pustii

să plângă lumea ce tot trece,

să-i cânte alinând uitarea,

şi-n Ceruri Sus s-ajungă ruga,

să ierte Bunul ce-a rămas,

din moştenirea lui din vremi,

cărări şi paşi pierduţi de vis…

serg piltnik

De-am fi din nou doar suflete,

şi ne-am aduce’n amintire

entuziasmul născător,

acea nerăbdătoare fire,

ce pe Pământ mai repejor,

vroia s-ajungă din neştire…

Pierdut-am timpul şi cu el,

şi acel gând de nerăbdare,

din când în când mai bate’un licăr,

sunt valurile-mi de mătase,

bietele flori ce se-nfloresc

se-arată unei oarbe lumi,

ce-atunci când se opreşte-n loc

zâmbeşte dar , fără parfum…

Rămas-am încă prin uitare,

bezmeticind sufletu’n loc,

cu lacrimi care cad şi ..care

nu-şi mai au rostul pe pământ…

Se dor şi se vor duce toate,

de ce-am trăit nici că mai ştiu,

tot aşteptam să treacă viaţa,

să văd ce are la sfârşit

dar parcă văd că şi atunci,

o uşă-n urmă se va-nchide

şi-n loc de liniştea-mi promisă

prea multul timp va fi lumină.

Poate-oi ajunge atunci un licăr

aşa cum pe aici doream

s-ajut, să schimb să aduc zâmbet

să fie versul gând curat

şi cârjă pentru împrăştiaţi,

suflete vii îngreunate,

de praful zilnic al uitării…

doream aici să fiu de-acolo

şi versu-mi să ajute doar

dar a fost praf, prea mult şi poate

uitarea asta-i boală grea,

ne lasă noi, biete gânduri,

o amintire pe obraz…

de-alintul unui dor senin...

de-alintul unui dor senin…

Ce dragă mi-e

atingerea-ţi,

şi-acum o simt

şi o resimt

şi-aduce gândul de alean

ca barca-n ţărmul oglindit,

Păşească Soarele din ea

în blânde raze de lumină,

nisipul mării se înclină,

spre a te onora Senine

şi-ntr-un surâs albastru,

Ea, marea-n falduri te primeşte

cu coada ochiului priveşte

şi-n cadru aduce-un asfinţit,

cuvintele rămân bieţi martori,

le şterg cu scoicile din val

rămână-n mine acel simţ,

al amintirilor cu suflet,

ce’aduc alint şi-alean uitării

ce-o poartă timpul printre noi…

De-am fi un licăr peste lume,

în aripi zborul l-am simţi

şi-n calea lui ne-am regăsi,

entuziasmul din poveste,

zâmbetul tău de Alizeu,

cuvântul drag cu al său sunet…,

surâsul mării îmbrăţişat,

şi ochii plini de rândunici…

De-aş fi o clipă acel licăr,

n-aş mai ascunde inima

şi pe cerul cel albastru,

din noapte s-a desprins o stea,

şi-n loc să cad, aş tot zbura

lumină chipului să-ţi dau

şi-un zâmbet să te fac să-mi dai

şi-atunci privind acea privire,

ochii tăi dragi din infinit,

dragul meu dor din asfinţit,

voi ştii că tu vei răsări din nou…

Şi când din clipa oglindirii

voi prinde timpul să se-oprească

te voi privi fără nesaţ,

şi chipul ţi-l voi mângâia

şi râuri de lumini vor curge

va plânge atunci o simplă stea

ce-a vrut să se desprindă odat

să simtă chipul cum ţi-era

şi caldul ochilor să vadă

că sunt la fel ca înstelarea

bolţii întregi din noaptea’nchisă…

Albastrul gândului de dor

aduce mai mereu cu drag,

din amintiri ‘cele simţiri

şi-n retrăiri voi mai trăi

căci îmi fac bine să le ştiu,

şi sprijin sufletului meu

să-mi steie ele, biete cârje,

raze cu dor şi cu alean…

Şi singură doar ruga Sus

să ţină-o rugăminte a mea,

să nu ajung în niciodată,

şi să vă uit, pe aici pe toate

Fără de voi, dragi amintiri,

trăiri curate şi de-atunci,

ce cine ştie de-ţi mai fi,

şi retrăite într-o zi…

s-aduceţi tot acea simţire…

Să-mi fiţi mereu clipele mele

oricât de repede ar veni

timpul din lume peste noi,

vremea să şteargă tot ce-i om

Să nu-mi plecaţi din bietu-mi suflet

Să-mi fiţi mereu „al meu alean”…

Această prezentare necesită JavaScript.

Cu amintire şi cu dor spre o speranţă…dintr-o seară de primăvară când timpul e mereu acelaşi.

Dintr-un cluj uitat, spre un gând de Soare al mării, 21.46, 22 martie, duminică de seară şi nostalgii ce îmbracă sufletul şi ajută viaţa să ia parte la viul unui suflet, din neant spre neant, din seara unei mări spre noaptea unui soare, cu drag….

*multumţiri fotografilor de gânduri, tuturor, căci nu vă ştiu numele doar arta! Multumiri vouă şi unui proiect vizual special de care sufletul se bucură pentru a sa descoperire…special thanks to all photographers full of thoughts and ideas; i may not know your names but i’m glad that i know your art! Thank you all and to a special and dear discovery from a visionary mind! Thank you all! 😉

Anunțuri

acorduri de mare…

Cu Armonie mă-npresor,

un Suflet viu devin înalt,

când ochii mi-i ridic la Tine,

Minune-n surâs deschizi,

într-al meu suflet o portiţă,

făgaş de rost un râu curat,

îşi face drum să izvorască,

şi ai mei irişi să renască…

Cu o lumină oglindesc,

din suflet pun pe cer o tuşă,

oglinda unei bolţi de inimi,

acolo-mi stă fără de glas,

o inimă în prea înalt,

celestul rai pictat cu viu,

Entuziasmul plin de tuşe,

sudoarea doar culorile o simt,

dar ce rămâne e avântul

spirit nebun dar avântat,

în zborul lui cel icaresc,

zorit-a arta să devină,

zeiţă, muza nemuririi

şi ochii să ni-i lase Sus

din Hipersfera cea dandescă,

să coborâm în ochi de boltă,

oglinzi albastre de lumină,

luciul de ape îngereşti…

A.G. florence blue joy

A.G.photography of Florence artwork*

Din mine-nalţ sufletu’n ochi

privească el o Armonie

Seninul tău e scris curat

Ceruri ferice se-ntrevăd,

şi Horace parcă mă aşteaptă

acolo sus să-mi dea surâsul

de Beatrice în oglindă…

Frumos e cerul şi nespus

cuvintele îmi joacă feste,

şi nici n-am tuşe ca să spun,

în albe pânze, a lui poveste…

Rămân cu ea, o amintire,

clipirea mea străfulgerată,

de-un antic tremur săgetat

când vezi beatic, se îmbată,

el spiritul din ăst lumesc,

şi-s doar atingere de cer

oglindă a ochilor în viu,

Veghează Albastru Artă dragă,

Veghează-mi firea în Nemurire

cuprins de teama contemplară,

Doi irişi las să înflorească,

îmbrăţişez cu ei Neantul

E preafrumosul în albastru!!

Şi-s suflet viu şi-n braţe înalţ

către Înaltul cel Ceresc,

Lasă din zborul cel stelar

avânt cu artă plin de aripi,

deschiz eu inima-mi să văd,

cerescul artei să-l resimt

mereu cum bate ca un puls

atunci când ochii mei zăresc

curat avântul nebunesc

al firii artei minunate,

‘cea armonie’n contemplare

avântul creator, fir unic,

surprinzător şi diafan …

sublimul Har în Infinit!

*Minune de cupolă-n albastrul ceresc fotografic scris!! Chapeau bas cu admiraţie, inspiraţie, exaltaţie şi bucurie!! Excelenţă maiestuozitate a artei într-un simbol a contemplării şi preumplerii de artă, frumos şi universalitate atotcuprinzătoare!! Magie pentru inspirativii scriitori, căutători de stele…mii de mulţumiri A.G. photography!!

** cu minunea contemplării încă în alb-astrul vizionar lăsată spre visare, din ţinuturi provencale, din dimineaţa sfântă a lui Crăciun, cu Rachmaninoff şi Mendelssohn în murmur de pian nocturnal, în zori pregătitori de dimineţi, 4.17, 25 decembrie, zi de jupiter văratec şi neacademic, doar viu, cu mulţumiri nespuse, doar scrise.. merci beaucoup, e minunat! 😉

Dor de inimă albastră…

 

Doare o inimă albastră,

când n-o laşi

să mai trăiască

i-ai uitat, o ai din fire,

e a ta melancolie,

sunteţi una, n-ai ce-i face,

o accepţi, metamorfoză

eşti ovidă, tu efebă,

eşti ovidă după Borges…

 

under a tuscan sun... -photo enconue

under a tuscan sun…
-unknown photo

 

Ce-ai trăit e zâmbet dulce,

ce-i iubirea’n tine, scoică?

E o calmă oboseală,

o lumină şi-i adâncă…

te-ai născut melaine chole,

te-ai născut scoică în mare

waiting for the sun to come... unknown photo

waiting for the sun
to come…
unknown photo

 

Tu eşti doar, te ştii, te vezi

dar în suflet, unde eşti?

Unde ţi’este a ta fiinţă,

unde, fiinţând, eşti tristă?

Iartă-te, eşti doar cuvânt,

fiind mai mult n-ai cum să fii,

iartă-i sorţii ocolişul,

rătăcind, ţi-o fost urcuşul,

da-i spre bine, vei vedea,

doar în-cântă-n viaţa ta

doar ce inima-ţi vorbeşte,

căci ea simte, ea topeşte

dintr-a lumii nebunie,

dintr-a timpului leşie.

Luminează-n tine harul,

cu melaine scrie darul,

darul hărăzit în tine

dintr-al Gândului menire,

spre lumină profeţie,

spre ăst viu al tău din tine…

with "triumph" i write with you i perfume my life.... -unknown photo

with”triumph” i write
with you i perfume
my life in royal sea 😉
-unknown photo

Nu-ţi lăsa lumina’n drum,

Fii al sufletului fum,

Izul sorţii’ntr-un destin

ţi-l asumă că-i al tău,

fii doar tu, altfel n-ai cum

a te exista pe tine,

făr-de suflet în ăst trup!

Fii doar tu cu tot albastrul,

fii cuvânt şi fii şi astru,

acest drum îţi e sortit,

trece-ţi paşii pe destin,

îi dansează, cunoşti ritmul,

muzica ţi-a dat născare,

sufla briza ta de mare

într-al vieţii cer senin!

Fii tu fiinţa und dasein,

Fii cuvând, inimă, zeu!

Fii suflet din Dumnezeu!

tumblr_n1s0s5F2wZ1rv8yqgo1_500

Prolog melancolic de poem, 18 aprilie 2014, 22.13.

O ars poetica scrisă la cluj, în mansarda gândurilor, în Vinerea Mare, cu dor, omagiu şi-o nebunie avântată inspirativ în această ardere plângătoare, dedicată şi ruptă ca fragment dintr-o melancolie marqueziană cu lacrimi de ploaie marină ce topeşte alt omagiu liric sufletesc adus din marea sufletului meu Ninei Cassian…. Dumnezeu să-i ocrotească pe amândoi şi să le dea Neuitarea, vorba unui suflet drag mie…

Închei cu un alt gând inspirativ avântat înspre un neant „Mare” în care voi putea cu adevărat a le scrie pe măsură două omagii de cuvinte acestor două suflete magice si multor altora, asemeni lui Borges într-a sa admiraţie contemplativă ca o îmbrăţişare universală de destin a tuturor „nebunilor” frumoşi în geniu şi suflet…

a tres bientot, mes amis 😉

 

 

De ziua poeziei…un rondel de cafea

promenada poeziei Chris~M. photo

promenada poeziei
Chris~M. photo

* Poezia nu e numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.* spunea Nichita Stănescu cândva şi avea mare dreptate. Atunci când cauţi în căuşul sufletului tău ce-i mai frumos şi mai de preţ şi-ţi iei povara adevărului pentru un portret a la Dorian Gray, un portret-oglindă al adevăratului tău vis interior, făr’de oprelişti sau cenzuri biografico-literare, şi îţi aşezi sufletul la scris, nu mai rămâne decât un drum, acela de a merge înainte, mereu înainte spre ceea ce singur deschis-ai ca spirit din „cutia pandorei” artistice.  Şi câteodată pariul pus de artistul-demiurg e câştigat de sinele delăsat de eu-ri orgolioase şi ambiţii fade. Câteodată câştigi bucuria din efemerul clipei şi pot spune că aşa mi-a păţit şi mie sufletul, de mi-e permis labriul scriitoricesc.

Într-un tete-a-tete virtualo-facebookist cu o prietenă poetesă, Sonia Alexandra Ichim, scris-am în avans întru ideea celebrării zilei internaţionale a poeziei, 21 martie, un tandem lirico-inspirativ straşnic de fain. Parcă ne pusese Motanov de la Revista de Povestiri la un antrenament inspirativ suplimentar, de amiază duminicală, aşa fost-am noi două, iele jucăuşe-n idei, imaginaţie şi poveste. Şi-atunci m-a lovit, nu trăznetul că era amiază dintr-acelea specifice optimiştilor primăverii, plină de soare şi parfum al înfloriţilor copaci…m-a pălit ca pe un newton neaoş ideea unui poem-maraton într-o singură zi, pornind şi bifând totodată şi campania cafelelor Julius Mein de a strânge peste 15000 de poezii. Aşa că, am verificat cafenelele partenere, ne-am trasat circuitul poemului şi ne-am dat întâlnire în frumosul nostru Cluj, pentru vineri, 21 martie 2014, la Flacăra lui Mihai alias ” Flacăra veşnică”, monument dedicat oştaşilor lui Mihai Bravul. Şi-am avut baftă de-un Soare mândru, pus pe şotii ca şi noi, bucuros să mai dezvăluie oameni frumoşi şi să cureţe pentru ei, inspirativ, oraşul de griuri şi cotidian obscen de obositor… Aşa că iată-mă în aşteptare de al doilea om frumos, ca un făcut, cunoscut doar pe facebook dar cu mare încântare realo-entuziastă pentru artă, scriere şi poezie.  După ce bineînţeles, lăsat-a spiritul fotografic să-şi facă mendrele în câteva cadre pân’ să pornim la vânătoare de inspiraţie şi poezii, ne-am cunoscut şi noi feţele ;p Dacă e să dau vreun plus facebookului, aici e cazul; e cu adevărat o bucurie şi-o îmbucurare totodată să ajungi să-ţi cunoşti din virtualii prieteni şi să poţi sta la o cafea şi-o dezbatere culturală cu ei. Mare mi-a fost bucuria să pot concretiza acest mic pas intern-out printr-această întrevedere cu un om minunat! Chapeau bas allors pour facebook!;)

cu umbra asteptând inspiratia Chris-M. photo

cu umbra asteptând inspiratia
Chris-M. photo

Dar să revenim la micul nostru proiect, maratonul poeziilor de cafea. Ne-am pornit/ oprit în prima cafea chez Cafe Noir. Afişul trona la intrare, semn că nu eram chiar spirite zănatice şi ne puteam jongla ideea poemului lăsând în loc de mărunţiş două şerveţele lirice, fără nici un afront aluziv spre o Emily Bronte cu spiritul răcit.  Ideea noastră era să legăm un singur poem prin toate cafenelele ce-au fost curajoase şi s-au avântat în acest proiect. Aşa că stratagema de luptă era următoarea: în fiecare cafenea,  am negociat noi cu Euterpe, muza poeziei, să o ajute mai întâi pe Sonia, şi-apoi pe mine. Bucuria o fost şi mai mare când în prima cafenea ni s-o mai alăturat un şerveţel liric din partea unei dragi prietene de suflet, spirit-soră cu poezia de multă vreme.

Sonia la aparatul scriitoricesc Chris-M. photo

Sonia la aparatul scriitoricesc
Chris-M. photo

20-21 martie 053 20-21 martie 055 20-21 martie 059 20-21 martie 063 20-21 martie 07020-21 martie 074 Ne-am bucurat de soare, de inspiraţie, de un trio amical, fără scoruri de retur, ci doar plinătatea unui armonii din spirite vesele culese, ne-am plătit precum Florin Zanfirescu în „Poetul Gării de Nord”, dar dintr-ale noastre scrieri, cafelele şi ne-am dus mai departe…

http://www.trilulilu.ro/video-divertisment/poetul-garii-de-nord-integral – că veni vorba ;p

Următoarea oprire, Bricks Cafe, fost Rolland Garros, local al pieselor de teatru studenţesc şi al concertelor de jazz de nişă de pe vremuri.. Acum, în haine elegante de bistro, rafinat, cu o muzică inspirativă am zice noi, brigada poeziei mobile, după ce ne-au fost servite două cafele blanche, adicătelea cu lapte şi un mic aport dulşe.

Brigada lirică în Bricks chris-m. photo

Brigada lirică în Bricks chris-m. photo

Interesant ne-o fost parcursul scriitoricesco-contemplativ şi printr-o jovială contrapondere de argumente şi idei lisabonice le-aş putea denumi..poate că terasa de afară şi soarele şarmant ne provoca inspiraţia să lunece spre alte tărâmuri iară jazz-ul Ellei Fitzgerald nu făcea decât să ne deschidă fereastra spre o mare portugală şi caldă, coborând cu un fado-iz spre maure lambriuri şi stucaturi alhambriene înspre fierbintele nisip de dincolo de Gibraltar…puteai ţine un jurnal de bord al unei astfel de croazieră imaginaro-inspirativă numai plecând de la câteva idei şi un fluviu muzical…Stăteam şi mă gândeam, în timp ce normalmente fotografiam la greu razele îndrăzneţe de soare prin mica citadelă citadină iar Sonia nota în „jurnalul de bord”-liric, poeziile poemului-maraton, ca un cartograf sârguincios în drumul vernian spre insula misterioasă a paradoxalului vers de final…mă gândeam că poţi trece şi simţi poezia în cel mai efemer val posibi…îţi poţi „promena” sufletul prin multele locuri, cafenele, parfumuri de epoci apuse sau doar adormite câteva veacuri, şi poţi scrie cu tăcerea într-un gând pe care-l laşi mesaj efemer aripilor unui porumbel ce tocmai decola de pe balustrada unei terase însorite, sau unui pescăruş al visurilor noastre, pescăruşului acelui cehovian în spirit dar mereu liber, mereu paradoxal de viu şi cutezător, netemător de lumi reale şi chiar imaginare…acel pescăruş al sufletelor creatoare, curat şi sincer, oarecum naiv, armonizate cu spiritul universal, legându-se mai mereu la acel fir unic pan-creator de infinit..întradevăr când linişte-i în tine, tu cu tine nu mai exişti, eşti doar fir de iasomie contemplativ al sublimei armonii în Univers…

pragul razelor chris-m. photo

pragul razelor
chris-m. photo

două poezii pe notă chris-m. photo

două poezii pe notă
chris-m. photo

Ne-am scris versurile şi-ntr-un tandem de gânduri, fiecare cu a sa poveste de viaţă, entuziasm creator şi artistic, cu năzuinţe şi vise de îmbunătăţit şi întârziat lumea un pic în tumultul vertijului ei, ne-am luat şi ne-am dus în următoarea cafenea ce pentru mine avea multe şi adunate amintiri. De la cel mai medieval nivel la care am săpat  şi scos-am scheleţi de prin cimitirul spitalului de secol XVI  şi până la nopţile cu discuţii teatralo-cronicăreşti cu o actriţă dragă mie,  Andrea Papp, colegă de suferinţă culturală, din acelaşi sistem culeasă,  în bătrânul Irish Music Pub, obişnuiam să ne facem veacul culturalo-cronicăresc plin de speranţe şi vise cu aripi entuziaste, înmuiate-n cafele nocturne şi cu evidamente, o pizza straşnică ca pentru două spirite a la  Gargantua et Pantagruel, de dimensiuni studenţeşti dar înfrăţite întru idee şi arome ;)…Revenind pe meleagurile prezentului, las şi eu aici dovada poemelor  lacustre din Irish, unde şi inspiraţia ne-o fost în tandem, crenelică…

20-21 martie 145 20-21 martie 161 20-21 martie 162

20-21 martie 174 Dintr-această  ” tenebroasă pivniţă medievală”, de unde parcă singura închisă pare a fi cafeaua cu tarboos-a’lac-kilim, fesul turcesc mai pe româneşte, din această temniţă paradoxală, ne-am plătit eliberarea cu două „firmane” lirice şi-am tulit-o, vorba vine în cea din urmă cafenea, cu un veac două mai avansată şi emancipată. Bulgakov Cafe ne-o primit cu „scrinul” gata pregătit, că doar vorba ceea, intram oarecum în casa şi lumea lui Bulgakov şi bineînţeles..nu era acasă..aşa că ne-am instalat la o masă scriitoricească, ne-am savurat ultimele două cafele lirice, având în preajmă o companie de papanaşi savuroşi şi galant prezentaţi „la costum” scrobit de smântână cu papion de dulceaţă de afine, ce-o zburat prima, ca-ntr-o întâlnire romantică, de pe reverul celor trei corifei papanaşi…Dealtfel sunt cel mai renumit „trio” din cetate şi la rându-mi, vi-i recomand spre „audiere palatină”, sunt cei mai seducători don juani vanilaţi posibil! Iar acest lucru vi-l spune un maare spirit dulceag :p

ultimele licăriri de cafeino-inspiratie

ultimele licăriri de cafeino-inspiratie

Şi cum vorba lui Emil Brumaru, amantă-i poezia, vine când vrea şi te lasă când vrea, aşa ne-am simţit şi noi două, după un maraton lirico-cafeistic prin tot Clujul, de la amiaza înjumătăţită a orei trei şi până la lăsatul serii, când dincolo de ora saşe, îl laşi pe „bună ziua” în prag de „bună seara”, aşa ne-o eliberat şi muza Euterpe, după ultimele gînduri răsfirat-adunate şi oarecum concluzionate de-un spaţiu având oarecum iz teatral..îmbătrânisem parcă, deşi energia ne era la cote maxime, dar versurile se aşezau mai calm ca frunzele lui septembrie într-o pală de vânt cald, amintind de-o trecută vară nostalgic înrămată-n gânduri ultramarine…Ultimele versuri s-au alinat pe gândurile noastre, depus-au omagiul lor în încheierea liricului rondel al cafelelor nebun-de-frumoase şi le aştern şi eu aici pe toate în ce-a mai rămas din ele..cuvinte, simboluri şi instantanee de emoţie curat-entuziastă, blând obosită spre final, dar împăcată, asumată şi surâzând savurată în cel mai ravisant sentiment de armonie posibil şi real simţit. Vă invit să descoperiţi Rondelul de cafea

20-21 martie 065

* Loveşte masa şi bate ritmul

Sorbi cafeaua şi o savurezi

simţi beat-ul şi creezi

apoi termini, pleci şi…gândeşti.

 

ceea ce crezi

dorit-ai mai mereu 20-21 martie 069

din viul vieţii împlinire

pe drumul tău

Trăieşte!!!

 

Sejur colorat

în umbre, penumbre 20-21 martie 074

De unde ai plecat

Carte deschisă,

Închide-te

în tine.

 

Cuvinte ce mor când le atingi

încerci să zbori, nu poţi să le ajungi

parfumul lor îl simţi, în cer20-21 martie 117

plutind mereu, la nesfârşit

de ce un dor ?

de ce mereu acel fior ?

 

fior unde lumina e înceată

iar inima bate firav

puternic e doar dorul meu20-21 martie 119

de un lambriu

alhambrian…

Mă aflu într-o cramă ?

Ba nu, e subterană- şi totuşi,

nu-i o cramă? Văd vinul

curgând pe pereţi 20-21 martie 168

morminte sfinte, scăldate

cântăreţi? E jazz, e

muzică? Muzica sferelor

Căderea catrenelor.

şi iar, şi iar,

din muzică în blues-ică stare

cafeaua tronează20-21 martie 173

Irish calmează

din Snow Patrol

aripile-mi zboară iar

spre viaţă…

Creionul e pe masă, cafeaua e în cană

Tu rumegi o ţigară, de timp nici că-ţi pasă

Să „fac” o poezie ?* N-am chef*,20-21 martie 203

îmi zici râzând. *E-o

seară minunată*, îţi

trântesc, „ironiind”.

*Deci, pleci?* Te-ntreb,

nu zici nimic.

O mare tăcere se lasă..* Tu,

ce crezi? *  20-21 martie 211

Îmi trânteşti.

*Ok, cum vrei, nu-mi pasă…*

stau cu cafeaua mea, e linişte, e pace.

e ora şapte, e vineri, îmi place

şi contemplez la viaţă, la film,

muzică şi iubire…

eu mor, arzând de dor, de bucurie.20-21 martie 219

E -o seară minunată. Ce-mi mai trebe mie ?

doar un iz de frezie

destupat din Klimt

Sinaie a gândurilor noastre

lumină-n efemer

*ce-nseamnă povestea..*20-21 martie 232

*Aşa-i?* îmi spui surâzând

*c’est la vie! *

                                         ~ Fin~

 20-21 martie 226

 * Sonia Alexandra Ichim, Flori şi Scaramouche vă mulţumesc pentru atenţia lirico-fotografică*

copyright chris-m. photo in Nikon-shoots 😉

..pe „aripi de sticlă” cu Ioana-Cristina Teodorescu

Sâmbătă seara,  ceainăria La Port ne-a readus poezia ca prim-solistă în cadrul unui eveniment  tomnatic şi cuprinzător artistic. Am asistat la lansarea volumului de debut într-ale poeziei, al Ioanei-Cristina Teodorescu. Pe ea o ştim cu toţii din prisma jurnalistului cultural ce scrie articole peste articole pentru revista Art Act Magazin. Dar rămâi surprins uneori când tragi cortina unui astfel de curajos tânăr jurnalist şi vezi un suflet. Un suflet frumos ce a încercat să-şi folosească curajul sincerităţii şi pentru a se reliefa pe sine într-un volum de poezie, un volum plin de multe turnuri lăuntrice în lupte cotidiene pentru şi cu iubiri, împlinite sau ba, poveşti cu şi despre dureri, înfrângeri, romantism tranşat la rece, nu de acela siropos şi rozaliu, cum bine a precizat şi distinsul invitat şi amfitrion al lumii culturale clujene, domnul Mircea Sabin Rus ce-a ţinut să prezinte cartea într-un mod foarte elegant şi încurajator pentru tinerii scriitori.

            Aşa cum a prezentat-o şi domnia sa,  cartea „Aripi de sticlă” este o carte-atelier, o carte de versuri pline de sinceritate şi avânt scriitoricesc superb, o carte în care fragilitatea ideii de sticlă şi simbolul aripilor avântătoare ale inimii se îmbină superb cu talentul autoarei, ducându-ne în înalturi, spre cerul poeziei pline de tumult şi zbucium sufletesc.. căci da, se poate vorbi de un motto al volumului si chiar al serii lansării, un gand care transcede spre ideea  de zburător..”pentru a scrie poezie, trebuie să fii zburător, trebuie să ai aripi vii cu tine mai mereu” . Mircea Sabin Rus ne-a prezentat pe Ioana-Cristina Teodorescu ca fiind dincolo de ceea ce se cheama  astăzi postmodernism în poezie, dincolo de romanţioasele simple analogii de la o primă vedere a titlului şi volumului în sine, şi dincolo chiar şi de masca jurnalistului de cultură care se întrevede uneori în stilul curat, dur, acid al curajului sincerităţii trăirilor tinereţii şi iubirii.

„Prefer să fiu slabă şi să nu mă ascund în Faţa Tăriei!Cred în vulnerabilitate şi-n iubirea în care încetăm să mai punem ziduri, să mai fim!”

Această prezentare necesită JavaScript.

Acestea au fost cuvintele autoarei, cuvinte ce n-au făcut decât să confirme versurile şi evenimentele succedate mai apoi în lansare. Căci am avut astfel norocul s-o reauzim pe poeta noastră dragă, obişnuita gazdă a evenimentelor de poezie din La Port, am fost părtaşi astfel unui recital poetic excepţional, urmat apoi de cântări de folk cu Claudia Ciobanu, Mirona Pascu şi Ioan Onişor, legate superb de intervenţiile domnului Mircea Rus care spre final ne-a recitat şi din poeziile domniei sale, acompaniat fiind de câteva acorduri perfect improvizate şi inspirate muzical cu chitara lui Onişor.

            M-am bucurat să iau parte la un astfel de eveniment căci mi-a arătat un alt om frumos, tânăr şi curajos în a-şi deschide sufletul pentru şi spre ceilalţi. M-am regăsit în scrierile ei, în rânduri vii şi pline de avânt, pasiune, înţelegere, iertare, durere şi iubire neizbândită sau trăită ca un fum, în rânduri în care viselor nu le e teamă să apară şi să trăiască inspiraţia alături şi prin cerneala poetei.. A fost un eveniment cultural frumos, micuţ, restrâns dar cu oameni speciali şi cu poezia, solistă şi cântec spre armonizarea unei seri melancolice de toamnă. Am mai zburat un pic pot spune, datorită versurilor Ioanei Teodorescu şi am mai prins avânt la rându-mi, avânt şi curaj scriitoricesc dezvăluitor de sine.

            La începutul volumului, autoarea ne invita simplu să ne căutăm prin versurile ei şi să ne luăm fiecare pansamentul ideatic de care avem nevoie.. aşa că închei acest periplu al amintirilor din acea seară cu o idee regăsită şi drag revăzută în poeziile „învelite de aceste aripi de sticlă”, ca un mic omagiu adus Ioanei, tânără poetă „admisă în republica literelor”; un omagiu prin două poeme ce ajută la zbor întru artă prin iubire..

 Shoegaze

„Aş vrea să ne acordăm mai mult timp să privim în sus.

Mai mult decât în jos.

Să privim cerul.

Să-i învăţăm culorile, să ni-l însuşim

ca pe o parte frumoasă, constantă, a vieţii noastre,

care va rămâne mereu acolo, independent de singurătăţi.

Aş vrea să ne acordăm mai mult timp să privim în faţă.

Mai mult decât în spate.

Să ne privim scopul, nu greutăţile,

Capacităţile, nu frustrările.

Să ne dăm seama că nu trebuie sa ne uităm trecutul

Pentru a merge mai departe,

Ci doar să învăţăm să trăim cu el.

Aş vrea să ne acordăm mai mult timp să privim în jur.

Mai mult decât la noi înşine.

Să ne uităm la oamenii pe care îi iubim şi care ne iubesc,

La oamenii care au nevoie de noi şi la cei pe care

Ne-am obişnuit să îi ignorăm.

Să ne dăm seama că de la ei

Avem cele mai multe lucruri de învăţat

Şi că tristeţile şi bucuriile noastre

Nu se trag din nimic altceva.

Aş vrea să ne acordăm mai mult timp să privim lângă noi.

Mai mult decât lângă ceilalţi.

Să învăţăm să facem distincţia între ceea ce vrem şi ceea

Ce avem nevoie.

Niciodată nu vom avea nevoie de lucrurile celorlalţi

Cât avem

De cele care au fost suficient de mult timp lângă noi

Încât am uitat să le mai vedem.

Dar înainte de orice,

mi-aş dori să ne acordăm timpul să deschidem ochii

şi să ..privim..”

-Species –

„ Mi-ar plăcea să te cunosc de dinăuntru spre afară.

Să te descopăr, aşa cum arăţi pe dedesubt.

Ce culoare are carnea ta şi sângele, pulsând,

Ce melodie-ţi poartă liniştea interioară.

Să ştiu cum arăţi dincolo de toate.

De pielea pe care o ating,

De buzele în care îmi topesc răsuflarea,

De palma pe care mă sting,

De ochii ce-mi citesc oricare noapte.

De degetele lungi, de părul tău frumos,

De pasul purtat anevoios,

De braţele fierbinţi, de gândurile surde,

De fapte mari şi vorbele mărunte.

Să te întorc pe dos, să te privesc aşa,

Cum bolnav aş zice că e altul de-ar vrea să te privească.

Dar noi să ştim, că-n nebunia mea,

Inima-mi n-are formă-n care să nu te recunoască.”

~despre libertate..

désir d’humanité- extrait de „les ailes du désir” Wim Wenders

~Libertatea este o posesiune de o valoare inestimabilă.~

Cicero

~Libertatea este sănătatea sufletului.~

Voltaire

~O libertate fără limite ucide libertatea.~

Balzac

~Geniul poate respira liber doar într-o atmosferă de libertate.~

John Stuart Mill

~Libertatea mea nu este decât absenţa fricii, ignorarea sau uitarea ei!~

Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal ( si tin sa-i dau dreptate)

~Libertatea este disciplina liber asumată.~

Jose Ortega y Gasset

~Mai întâi fii liber; apoi cere libertatea!~

Fernando Pessoa

~Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea.~

George Bernard Shaw

~Omul este condamnat să fie liber.~

Jean-Paul Sartre

~Eu cred că sunt mai degrabă un om preocupat de spirit. Asta e singura zonă liberă şi, dacă vreţi, e o dublă libertate: libertatea de a medita la asta şi libertatea dobândită prin puterea exemplului.~

Marcel Iures

~~ a se prefera audierea, vizualizarea si lectuarea de fata alaturi de o cafea simpla cu zahar si lapte, doua sandwichuri cu cascaval toropitor si-o chesea de dulceata de trandafiri rosii si proaspeti de-o vara, totul in detrimentul unor icre pe valuri spumante dar inlantuitoare de maluri terestre si ostoite de atata molcomitate.~~

Nota. citate culese cu multumirile de rigoare, de pe site-ul http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=libertate