13 rituals..

thirteen number of faith and luck     psi-13

thirteen, me in other’s name

thirteen, empty space in universe

the single road for finding us

and two black cats to cross

those two chess games

i still play

for the road of my life

thirteen crocks of blue glass

guarded by the triangle

totem for the future me

with 13 memories in it

forgoten masks, forgoten lives

but same two eyes of mine

smarald sad in a blue sea

empty courage with a smile

thirteen days for missin earth

to could be live in stars again

13 hours of tomorrow

one in plus for the each day

thirteen glasses for the wine

that white blood who pass through me

to reheat and to re-heal

the smal heart who’s full of fear

13 minutes to run fast

in your time to put a stop

and to leave that  sad apart

you to rise from ways behind

lucky13  g

13 seconds in your eyes

to see smiles to captures stars

13 spring ideas time

polish them to reach alive

13 words to spell those hands

magic joy to reach your heart

to type shut down to fears all,

for reconecting with your soul

and 13 feelings and emotions

to swallow dive deep waters

transcending universes by holes black

jumping stars at your  bike spokes

wake up and ride that life again!

~riders on the storm~ the doors

cu multumiri celor din  orasul gandurilor

..pe „aripi de sticlă” cu Ioana-Cristina Teodorescu

Sâmbătă seara,  ceainăria La Port ne-a readus poezia ca prim-solistă în cadrul unui eveniment  tomnatic şi cuprinzător artistic. Am asistat la lansarea volumului de debut într-ale poeziei, al Ioanei-Cristina Teodorescu. Pe ea o ştim cu toţii din prisma jurnalistului cultural ce scrie articole peste articole pentru revista Art Act Magazin. Dar rămâi surprins uneori când tragi cortina unui astfel de curajos tânăr jurnalist şi vezi un suflet. Un suflet frumos ce a încercat să-şi folosească curajul sincerităţii şi pentru a se reliefa pe sine într-un volum de poezie, un volum plin de multe turnuri lăuntrice în lupte cotidiene pentru şi cu iubiri, împlinite sau ba, poveşti cu şi despre dureri, înfrângeri, romantism tranşat la rece, nu de acela siropos şi rozaliu, cum bine a precizat şi distinsul invitat şi amfitrion al lumii culturale clujene, domnul Mircea Sabin Rus ce-a ţinut să prezinte cartea într-un mod foarte elegant şi încurajator pentru tinerii scriitori.

            Aşa cum a prezentat-o şi domnia sa,  cartea „Aripi de sticlă” este o carte-atelier, o carte de versuri pline de sinceritate şi avânt scriitoricesc superb, o carte în care fragilitatea ideii de sticlă şi simbolul aripilor avântătoare ale inimii se îmbină superb cu talentul autoarei, ducându-ne în înalturi, spre cerul poeziei pline de tumult şi zbucium sufletesc.. căci da, se poate vorbi de un motto al volumului si chiar al serii lansării, un gand care transcede spre ideea  de zburător..”pentru a scrie poezie, trebuie să fii zburător, trebuie să ai aripi vii cu tine mai mereu” . Mircea Sabin Rus ne-a prezentat pe Ioana-Cristina Teodorescu ca fiind dincolo de ceea ce se cheama  astăzi postmodernism în poezie, dincolo de romanţioasele simple analogii de la o primă vedere a titlului şi volumului în sine, şi dincolo chiar şi de masca jurnalistului de cultură care se întrevede uneori în stilul curat, dur, acid al curajului sincerităţii trăirilor tinereţii şi iubirii.

„Prefer să fiu slabă şi să nu mă ascund în Faţa Tăriei!Cred în vulnerabilitate şi-n iubirea în care încetăm să mai punem ziduri, să mai fim!”

Această prezentare necesită JavaScript.

Acestea au fost cuvintele autoarei, cuvinte ce n-au făcut decât să confirme versurile şi evenimentele succedate mai apoi în lansare. Căci am avut astfel norocul s-o reauzim pe poeta noastră dragă, obişnuita gazdă a evenimentelor de poezie din La Port, am fost părtaşi astfel unui recital poetic excepţional, urmat apoi de cântări de folk cu Claudia Ciobanu, Mirona Pascu şi Ioan Onişor, legate superb de intervenţiile domnului Mircea Rus care spre final ne-a recitat şi din poeziile domniei sale, acompaniat fiind de câteva acorduri perfect improvizate şi inspirate muzical cu chitara lui Onişor.

            M-am bucurat să iau parte la un astfel de eveniment căci mi-a arătat un alt om frumos, tânăr şi curajos în a-şi deschide sufletul pentru şi spre ceilalţi. M-am regăsit în scrierile ei, în rânduri vii şi pline de avânt, pasiune, înţelegere, iertare, durere şi iubire neizbândită sau trăită ca un fum, în rânduri în care viselor nu le e teamă să apară şi să trăiască inspiraţia alături şi prin cerneala poetei.. A fost un eveniment cultural frumos, micuţ, restrâns dar cu oameni speciali şi cu poezia, solistă şi cântec spre armonizarea unei seri melancolice de toamnă. Am mai zburat un pic pot spune, datorită versurilor Ioanei Teodorescu şi am mai prins avânt la rându-mi, avânt şi curaj scriitoricesc dezvăluitor de sine.

            La începutul volumului, autoarea ne invita simplu să ne căutăm prin versurile ei şi să ne luăm fiecare pansamentul ideatic de care avem nevoie.. aşa că închei acest periplu al amintirilor din acea seară cu o idee regăsită şi drag revăzută în poeziile „învelite de aceste aripi de sticlă”, ca un mic omagiu adus Ioanei, tânără poetă „admisă în republica literelor”; un omagiu prin două poeme ce ajută la zbor întru artă prin iubire..

 Shoegaze

„Aş vrea să ne acordăm mai mult timp să privim în sus.

Mai mult decât în jos.

Să privim cerul.

Să-i învăţăm culorile, să ni-l însuşim

ca pe o parte frumoasă, constantă, a vieţii noastre,

care va rămâne mereu acolo, independent de singurătăţi.

Aş vrea să ne acordăm mai mult timp să privim în faţă.

Mai mult decât în spate.

Să ne privim scopul, nu greutăţile,

Capacităţile, nu frustrările.

Să ne dăm seama că nu trebuie sa ne uităm trecutul

Pentru a merge mai departe,

Ci doar să învăţăm să trăim cu el.

Aş vrea să ne acordăm mai mult timp să privim în jur.

Mai mult decât la noi înşine.

Să ne uităm la oamenii pe care îi iubim şi care ne iubesc,

La oamenii care au nevoie de noi şi la cei pe care

Ne-am obişnuit să îi ignorăm.

Să ne dăm seama că de la ei

Avem cele mai multe lucruri de învăţat

Şi că tristeţile şi bucuriile noastre

Nu se trag din nimic altceva.

Aş vrea să ne acordăm mai mult timp să privim lângă noi.

Mai mult decât lângă ceilalţi.

Să învăţăm să facem distincţia între ceea ce vrem şi ceea

Ce avem nevoie.

Niciodată nu vom avea nevoie de lucrurile celorlalţi

Cât avem

De cele care au fost suficient de mult timp lângă noi

Încât am uitat să le mai vedem.

Dar înainte de orice,

mi-aş dori să ne acordăm timpul să deschidem ochii

şi să ..privim..”

-Species –

„ Mi-ar plăcea să te cunosc de dinăuntru spre afară.

Să te descopăr, aşa cum arăţi pe dedesubt.

Ce culoare are carnea ta şi sângele, pulsând,

Ce melodie-ţi poartă liniştea interioară.

Să ştiu cum arăţi dincolo de toate.

De pielea pe care o ating,

De buzele în care îmi topesc răsuflarea,

De palma pe care mă sting,

De ochii ce-mi citesc oricare noapte.

De degetele lungi, de părul tău frumos,

De pasul purtat anevoios,

De braţele fierbinţi, de gândurile surde,

De fapte mari şi vorbele mărunte.

Să te întorc pe dos, să te privesc aşa,

Cum bolnav aş zice că e altul de-ar vrea să te privească.

Dar noi să ştim, că-n nebunia mea,

Inima-mi n-are formă-n care să nu te recunoască.”

Scrisoare de ramas bun pentru un cameleon de film ..

Draga cameleonule, o sa-ti ducem dorul cu totii!

Da da,  cu tine i’m talking si despre tine e vorba..ne-ai dat culoare in aceasta toamna friguroasa si fada in evenimente culturale.. ne-ai dat zambete si ne-ai facut sa te-ntelegem mai bine.. cum e viata unui cameleon de film, cu satira si umor, cu un zambet pe-un ochi si-o lacrima ascunsa pe celalalt..ne-ai adus raze de soare de bucurie si frumos prin multe filme bune si idei zburatoare simbolistic

festivalul international de film Comedy Cluj

plutitoare prin multe povesti de film…Ne-ai dus pana si cu tramvaiul numit teatru fain prin cluj..e ceva sa-l aduci de la sibiu..ne-ai implinit unora o dorinta nestinsa cu acest spectacol superb…Dar n-ai fost singur, ai avut in spate o echipa excelenta de oameni frumosi, organizatori si voluntari strasnici care te-au ubit pan’la final si au fost tot timpul vigilenti cu fiecare proiectie, invitat, eveniment, cinefili veniti la festival..Felicitari tuturor pentru un festival fain, care ne-a mai adus un pic izul entuziasmului de vara tiff-iana clujeana.. mi-am readus aminte de tiff si de nebunia de atunci cu toate alergaturile de la un cinema la altul cu aperitiff-ul in brate.. acum am avut ceva mai frumos si colorat; de fiecare data cu cameleonul zilnic la purtator si cu recomandarile semnate turam viteze prin oras sa prindem cat mai multe filme faine..Iubire iraniana, izvorul femeilor, in ochii ei, ozn, bono, noaptea spoturilor publicitare, eveniment ce ne-a readus amintiri de devoratori temuti.. toate aceastea si mai multe au fost in festival si au bucurat si incantat publicul cinefil.. Ne va fi dor de tine drag cameleon galben cinefilm!
Te asteptam la anul cu mare nerabdare si filme si mai si! :)p.s. Multumiri echipei organizatoare pentru un excelent festival de film de comedie de toamna! Chapeau bas! 😉

si-un blog cu amintiri si interviuri ce merita rememorate din festival.. vi-l recomand cu caldura in frigul evenimentelor de film ce va urma.. comedy  ~ blog~

De la faţa inimii de folk you…

Jurnal de festival– retrospectiva primei părţi

Servus prieteni dragi,

V-am promis ca voi transmite din festival pentru cei care n-au putut ajunge.. Asa că no,  iata-mă în direct de la faţa inimii de folk, după două zile de festival si cu mari speranţe de bucurie şi emoţie pentru diseară! Stau la Bibi pe terasă în Vamă, aştept prietenii faini să vină la poveste şi vă scriu cu libertate pe adieri de vânt şi  Alb de Poesis în urechile inimii…

Ce vă spun, au fost două zile frumoase cu oameni şi prieteni noi dar vechi din „dincolo de timp” , cu muzici faine, reîntâlniri cu amintiri de prin versuri culese şi voci şoptite sau eliberate precum strigătele unui Poenix cam răguşit  dar cu acelaşi ecou încă-n public.. Două zile în care ne-au bucurat cu vocile, versurile şi gândurile „Poze cu foşnet” din Constanţa, o trupă cu un feeling tropical destul de frumos croşetat pe linia melodică, Cristi Dumitraşcu şi Andreas Aron ce au trezit primii spiritul de folk you; a urmat Adrian Ivaniţchi, Magda Puşcaş cu un show fain  ce m-a readus la cântările ei din piaţa lui Matei din Cluj.. Andrei Păunescu şi Jelena, o mare supriză cel puţin pentru mine( nu-i mai auzisem până atunci)  şi încă una frumoasă,” Iobag la stat” încheiind un recital destul de tare. A urmat un regal cu Doru Stănculescu, care a ales să vină totuşi şi să cânte pentru cei ce şi l-au dorit în ” Folk you”, după ce , cu o zi înainte suferise o pierdere în familie.. Ne-a mângâiat inimile alinându-şi sufletul în aceleaşi acorduri cu noi, publicul lui. După o lacrimă astfel depusă pe nisip, ofrandă mării, a urmat un Compact făinuţ ce putea fi „tare fain” dacă nu aveau aceleeaşi probleme de sonorizare ca-n  fiecare an, dar care s-au simţit foarte „acustic” în urechile noastre la ei(  cel puţin atunci ne-au zbârnăit mai tare). Bere Gratis a reuşit  să ne readucă pe linia de plutire cu un quite a show fain de tot, ridicând toată plaja în picioare şi reconectând foarte fain publicul. A urmat Desperado într-o cursivitate frumoasă , după care a venit..IRIS! Da, magnfici, faini, vii, titani, campioni cum bine le-a cântat omagiul la final, pe o scenografie parcă de dinainte fixată de Mama Gaia.. Tunete şi fulgere înconjurau scena, Iris pe scenă, începeau să picure şi primele lacrimi de ploaie în acelaşi sincron sufletesc cu noi.. în spatele nostru Luna, plină, stătea maiestuoasă şi privea spectacolul desăvârşit, pe un cer încă senin..  A fost sublim, o amintire de inimă şi suflet etern.. După ei au urmat Celelalte cuvinte, dar din păcate frâiele umane n-au mai rezistat şi mulţi ne-am retras poate prea devreme…

Vineri, a doua zi de festival a început destul de târzior dar s-a recuperat pe drumul lăutăresc cu Tudor Gheorghe de mai târziu care a incercat câteva trucuri şi ironii muzicale cu publicul.. S-au mai perindat mai multe nume printre care amintesc numa Zoia Alecu, minunată revedere şi revenire pe scena Folk you, Adrian Sărmăşan, Maria Gheorghiu, Alina Manole, Emeric Set cu aceleaşi nebunii de alb şi ,melodii de-ale noastre faine;)  Taxi a fost minunat ca de obicei, ne-au reparat feng shuiu după câteva disonanţe obişnuite de festival…Au „luat”  publicul la dans cum s-ar spune de s-au ales cu un bis binemeritat şi bine-simţit şi trăit de noi pe mal de mare vamaiotă. Marius Mihalache şi Zdob şi Zdub  au fost absenţii serii, solistului celor din urmă fiindu-i foarte greu să mai menţină o cântare cu un deces în familie. Seara a încheiat-o Poenix cu câteva melodii reverberante istoriei  lor faine. Din păcate problemele de sunet s-au ţinut scai şi de ei dar am speranţa ca măcar astăzi când se anunţă  o seară superbă, plină de recitaluri mângăietoare de suflet… Strada Mare, Proiectul Tivodar, Fox Studis, … Alexandru Andrieş, preferatul şi aşteptarea serii mele dacă pot spune aşa.. Ada Milea , asemeni.. Dinu Olăraşu de la 21.00, Adrian Naidin,  Poesis, o altă minunată surpriză aşteptată, Florin Chilian,  Sarmalele Reci de la 23.00, Nicu Alifantis, plânset cald de inimi, Mircea Baniciu şi de la 00.30 Vama.

Nimic mai mult , doar şi dor de folk you.. haidem 😉

 

TIFF- jurnal de festival ~ ultima zi, a 10a ~

Ziua a 10-a.. 10 iunie 2012

No, a sosit din pacate si ultima zi de festival…dupa o gala faina cu premii ajunse unde trebuie si pe care le gasiti aici ..

premii

si chiar merita felicitat Oslo, 31 august, chapeau bas!

Oslo, 31 august

cu invitati minunati , cu o proiectie de zile mari, sau in cazul de fata putem spune, de noapte faina- Et si on vivait tous ensemble cu o Geraldine Chaplin magnifica la finalul proiectiei, cu prieteni si oameni faini.. Iata ca a sosit si ultima zi de festival ;( Festivitatea de inchidere oficiala a festivalului va avea loc in Ursus Open Air cu comedia cea mai .. „Starbuck” de la 21.45..

Recomandarile de diminici~

..sa nu ne gandim inca la inchidere, mai aveti timp, mai avem, mai sunt filme de vazut revazut bucurat.. expozitii faine la muzeul de arta ce vor ramane si dupa festival sa ne mai oblojeasca dorul si amintirile emotiilor de TIFF.. Back to tiff-life cu cateva recomandari: Praga de la 10.00 la Victoria, urmat apoi de Privirea ed la 12.30 si de … Surprizaa de la 15.00 la cinema victoria si de la 16.00 la Piersic Cinema vor fi proiectate doua surprize, nu de acelea brumate de emisiuni …”, ci chiar faine, Filme ? surpriza ;p Suna ciudat dar va recomand necunoscutul, mergeti, luati un bilet de surpriza, nu de la papagalul norocos din parc, nu de la fortune cookies, ci doar de la o casa de tiff… buy the ticket and come, you’ll see just like me.. a film…Nu stim, vor aparea in aperitiff-ul de azi, pentru cine chiar vrea sa stie ca „degusta” cultural dar pana atunci merita si asa… just enjoy the film-ride ;p apoi pentru cine vrea sa vada Clip, film premiat la TIFF-2012, va rula in Odeon cineplex de la 12.15. .. de la 16.00 Maraton Drieleben, proiectie speciala

dreileben 1

si da.. Oslo, 31 august va rula la Odeon Cineplex sala 1- go for tickets fast pentru cine nu l-a vazut inca! 😉 din 2 iunie cand a rulat prima data in victoria cinema si pana astazi, a facut furori, a placut, a incantat si suscitat mult interes si ..s-a ales cu za trophy 😉 Felicitari din toata inima! 😉 De joi pana duminica also ruleaza la Odeon de la 14.45 si de Chapiteau show de la 17.30..

chapiteau show

asa ca veti avea ocazia sa le revedeti sau sa le vedeti cu alti ochi ;p by the way.. Teddy bear also, de la 21.00 inainte de oslo, la cinema odeon!

teddy bear trailer

Pentru cine totusi, doreste si altceva.. there is the cat, nu cea a rabinului( motanul cela sper ca si-a tras bar-mitvar-ul dorit;) The cat, film din categoria umbre ca nu putea fi altfel, productie Coreea de Sud, de la 19.30 la Cinema Arta,

the cat trailer

dupa care de la 22.00 tot acolo filmul Absenta, categoria umbre asa cum va fi si TIFF-ul si Casa TIFF, si Big Bear in Open Air, si invitatii si povestile lor si filmarile, pozele, sapanta brand-ul.. si cinema Arta also… din absenta in umbre cu dor.. asa vom fi dupa aceasta zi.. greu sa iesi din sevrajul artei, al peliculei, al fumului de libertate pe strazi in numele TIFF, in numele artei..

the absence

o sa-mi fie dor sa-mi iau aperitiff-ul la purtator, pix-elat de la atatea adnotari, comentarii si recomandari, o sa-mi fie dor sa mai run to the tiff cu sperieturi de intarzieri si panici culturale( yep, apologizeuri to a great friend, Ruxy, God knows cata rabdare trebe cu mine ;p).. o sa-mi fie dor de proiectiile faine si de feelingul de festival.. asta de nu.. TIFF sibiu?! cine stie…;p Pana atunci allez chez cinema! Oricare si bucurati-va de o zi splendida encore fois, de soare, de filme bune cu surprize si cu emotii! 😉 pentru ultima zi de festival.. cheers cu cafea! 😉

TIFF- jurnal de festival ziua a 6-a ( 4)

Ziua a 6-a, 6 iunie 2012

Noapte buna noapte, buna dimineata ziua si soare si Venus 😉

Dupa o a cincea zi foarte speciala, revin astazi cu recomandarile si frumusetile unei noi zile de festival!;)

Recomandarile de dimineata

Va recomand cu drag de la 10.00 la cinema Victoria, filmul romanesc „Crulic- Drumul spre dincolo”, coproductie Romania-Polonia, de Anca Damian

Apoi merita de la 12.00 tot acolo, de-o fi cu ploaie si azi, „Salcamii”, Argentina-Spania.Pe la 14.30 jonglati cu Pe urmele trecutului la cinema Arta si Pisica rabinului( foarte simpatic si fain) la Odeon Cineplex. Si daca tot sunteti in Cineplexuri,  in Odeon Cineplex merita sa vedeti daca ” Si caii sunt verzi pe pereti”, ultimul film al lui Dan Chisu,merita in sensul de experiment, de la 14.45, apoi documentarul din sectiunea „Oameni si zei”, pentru cine nu l-a prins sambata trecuta, „Lumina in ochii ei” destul de interesant, david de la 20.0o si Killing time, ultimul film al Piersic Junior  la Odeon Cineplex, de la 22.30.

Pentru cine isi doreste ceva mai pe aproape recomand cu mare caldura filmul de la 16.45, Iubire , made in Ungaria, un film in care veti avea ocazia s-o vedeti jucand pe Mari Torocsik, una dintre cele mai admirate si iubite actrite din Ungaria, personalitate invitata anul acesta pentru a primi premiul TIFF pentru intreaga cariera. Apoi pentru cine mai doreste, cine mai poveste un documentar  la 19.00 ni se spune basmul „a fost o data o portocala mecanica” si cred ca nu trebuie sa va mai dau detalii;p La Piersic cinema va rula unul dintre capodoperele lui Claude Lelouche, un film de prin anii 66, „un homme et un femme”, de la 20.30 si cred ca o sa ne placa multora nu numai lui Chirilov;)

Big bear in open air va pregateste de la 21.45 „Cerul de fier”, o coproductie Finlanda, Germania, Australia ce cred ca o sa placa mult 😉

Cinema Marasti jongleaza astazi cu Dansatorul pentru cine l-a pierdut zilele trecute, are ocazia revederii unor momente din viata unui altfel de artist, al pasilor coregrafici;),de la 18.00, apoi de la 20.30 Spartacus cu logic, Kirk Douglas!

cine mai vrea o portie de documentar, Institutul Cultural Francez pregateste de la 22.00 proiectia  Stanley Kubrick: o viata in filme. Promenada cinematografica placuta! Ne auzim mai tarziu cu detalii si cronici de filme;)

( informatii oferite de siteul oficial al festivalului TIFF- http://tiff.ro/)

TIFF- jurnal de festival ~ziua a 5 a~ focus amintire (3)

Intradevar, focus pe amintiri caci aceasta a cincea zi de festival m-a readus in pragul revederii cu un vechi prieten cald, bun, batran si intelept cu o memorie cat o cinemateca, deschis si viu si vesel once more.. m-am reintalnit azi cu mon vieux Arta, cinema-ul studentiei, timpului, artei mele.. cinema-ul libertatii, in care ori de cate ori ai merge singur sa vezi un film nu te poti simti stingher cu tine insuti ca in imensele cinematografe Piersic, Victoria, sau multiplexurile vietii ce nu-ti ofera intimitatea trairii unui film asa cum reusesc cele trei de prin centrul clujului. Dar revenind la Arta, la cinema-ul meu drag, ce datorita TIFF-ului s-a redeschis dupa povesti cu sori si birocratii retrocedabile si promisiuni inspre pastrarea evenimentelor culturale si continuarea functionarii cinema-ului.. dupa atatea tergiversari, l-am revazut azi, la proiectia „A man’s story”, o poveste despre 12 ani din viata unui mare si elegant designer vestimentar, o privire retrospectiva asupra reusitelor si succeselor unui mare artist intr-ale valurilor si stofelor lumi… Azi m-am intalnit cu amintirile, am retrait retrospectiv nu numai viata lui Oswald Boateng ci si propria-mi retrospectiva a anilor cu filme vazute solo sau cu diversi prieteni, cu amintiri nastrusnice de prin anul I de facultate, cu multe bucurii si nostalgii placute la atingerea sufleteasca… Pot spune ca am vizualizat doua filme deodata, unul ce a inceput scurt dar a continuat pana spre sfarsitul zilei de festival, dupa iesirea de la cinema cand inca si parca nu as vrut sa plec, resimtind emotia acelor alte finaluri de filme petrecute acolo… am vazut propria-mi retrospectiva si apoi ca o manusa s-a infiltrat in poveste povestea lui, a artistului Oswald Boateng… caci dupa ce am intrat in cinema, dupa multimea forfotanda la casa si la masa cu aperitiff-uri, luand biletul si fluturasul de votat in mana si simtindu-ma iar inside entuziasmul nebun de festival, trecand totodata pragul perdelelor albastre am revazut ceea ce pierdusem din tactilul meu artistic de om indragostit de arta.. am regasit aroma si acelasi frumos loc cald, micut, confortabil, avid de cinefili rafinati si cunoscatori, avid de a sta la taclale cu tine ca spectator chair si dupa sfarsitul peliculei rulate…am resimtit un parfum dulceag de vechi, un iz bland de mucegai asemeni celui al vinurilor cu pecete.. Ca si cum ai regasi intr-o mie de arome, oameni, chipuri, pe cel al sufletului drag, asa pot spune si eu la randu-mi in indragostirea mea de arta, ca am regasit iubirea artei, parfumul creativ al amintirilor frumoase si pline de verva tinereasca si curaj entuziast si fraged… In acest cinema am sarbatorit 1 decembrie in primul an de facultate, cu o proiectie romaneasca „Femeia visurilor” , film ce-l avea in rol principal pe Dan Condurache si multi alti actori romani. Da, dimineata lui 1 decembrie a acelui an ma gasea pe strazi, iesind bulversata de atata construct si concept piramidal-catharhic al filmului  axat pe nebunia creatoare a unui regizor, e drept mai slabut acum cand stau sa ma gandesc, mai mediu in nebunie decat All that jazz dar tot impozant si tarkovskian ca meserie. Tin minte ca atunci, in acea duminica am umblat prin tot orasul sa pot sa gasesc si sa iau afisul drept amintire al acelei trairi. Si dreptu-i ca am reusit si si acum am acasa un foarte mare afis ce sta impaturit si-asteapta praful…. Tot in Arta am vazut Labirintul lui Pan de am sarit ca un copil din scaun si cand am iesit afara credeam ca am gresit planeta, desi il vazusem in amiaza mare; tot aici am vazut Fantana , un film la fel de subtil si plin de simboluri si imagini superbe.. Aici am vazut TIFF-uri ani la rand, aici a trecut pe langa mine caci se nimerise sa fiu in asteptare la intrare si sa am norocul sa-l „astept” pe marele actor Mircea Albulescu care, desi imbatranit vadit, a venit zambind si binevoitor la adresa voluntarilor tiff si a fost la fel de emotionat dupa proiectiile filmelor sale ca la propriile premiere.. aici am vazut Biutiful anul trecut, dupa tiff ca-l pierdusem in festival si-mi puneam cenusa-n cap de suparare ca il ratasem, si tot atunci am constatat ca after tiff, acalmia si monotonia reveneau cu pasi repezi in cinematografe- vazusem atunci 8 oameni filmul incat ma miram ca nu ne-au zburat afara la o ora destul de tarzie intr-o seara de vara.. Oameni frumosi, un loc mirific, amintiri si mai mult decat imi vin acum in calea scrisului, dar cred ca fiecare poate regasi din acea emotie in cele scrise aici, fiecare dintre cei ce au iubit vreodata cinema-ul nostrul de arta- Arta… Cert e ca mi-a facut tare bine sa planga in mine bucuria revederii cu locasul singuratatii acceptate si a melancoliei calme si creatoare de arta si inspiratie in eul interior.. Azi mi-am imbratisat un prieten vechi cu o emotie de care nu mai stiam ca mai sunt in posesia ei si tare m-a bucurat s-o resimt si s-o revad in mine, nostalgia!

Revenind sau continuand povestea acestei seri ravisante a amintirilor, memoriilor si jurnalelor de vieti si trairi, tin sa va zic cateva cuvinte despre filmul vizionat, „manusa”cum il denumeam mai la inceput. „A man’s story” e un documentar filmat de-a lungul a 12 ani din viata designerului Oswald Boateng, un om si un artist asemeni cinema-ului meu, elegant, frumos, curajos, cu idee artistica novatoare, promotor al calitatii si noului cu iz de vechi in ceea ce inseamna pastrarea unei traiectorii a standardelor frumusetii, eleganta clasica combinand-o cu culoare, energetica, nebuna, vivace dar perfect contrastanta. Oswald Boateng , un designer de origine africana a reusit sa-i calce pe urme maestrului sau Giorgio Armani in creearea unui stil frumos, unui stil in care masculinul sa se simta perfect, elegant si seducator. Bine spunea in film despre americani, cand a reusit sa cucereasca Hollywood-ul cu arta sa, prin creatii pentru Will Smith si multi altii, bine spunea cand afirma ca „americanii se imbraca ca niste copii! Trebuie sa devina barbati! Sa se imbrace ca niste barbati adevarati!” Nu degeaba cand vezi un artist pus la patru ace cum se spune pe la noi, si mai ales intr-un costum asa perfect, elegant, seducator si cu o tusa de culoare -camasa sau cravata, ceva pentru contrast- nu degeaba innebunesc femeile 😉

Filmul in sine il prezinta pe designer intr-o perioada in care s-a regasit, a luptat si a ajuns undeva” pe val” sau cel putin aproape de culmile lui; capteaza viata si arta sa de la prima casatorie ce n-a prea fost un succes si pana la incheierea celei de-a doua, din care au ramas totusi amintiri si doua copii minunati. Documentarul jongleaza foarte bine cu traseul viata personala- probleme si fericiri – cu creatiile artistice, show-urile de fashion organizate dupa multa multa munca si inspiratie de prin zone ca America de Sud, Rusia, India, China, etc. Pot spune sincer ca nu m-a plictisit chiar deloc, a reusit o montare foarte faina cu o muzica pe masura, cu cadre fain aranjate si cu elementele vietii si filmarilor cotidiene destul de bine amplasate. N-a obosit publicul, ba dimpotriva aveam senzatia unui focus-alert datorat muzicii, multiplelor evenimente din viata lui Oswald, ritmului acestuia de viata nebun-angrenanta in a face si a crea si a nu stagna deloc!  A fost un documentar reusit si o proiectie destul de captivanta mai ales ca la final s-a lasat cu discutii si cu surpriza… question session cu quess what, dar n-o sa va prindeti… exactly himself 😉 Regizorul Varon Bonicos l-a sunat dupa proiectie si am avut ocazia sa-i punem intrebari personajului principal. Ne spusese Bonicos ca e exact asa cum e si-n realitate si-n film, ceea ce tocmai il atrasese si pe el in a face un film despre designer, mirandu-l prea mult increderea, ambitia si curajul si simplitatea firii acestui artist; i se parea de neconceput sa nu fie ceva obscur dincolo, si iata ca n-a gasit si ca Oswald Boateng a fost de acord sa-i filmeze viata timp de 12 ani, 12 ani in care s-au ajutat reciproc mult mai mult ca propria-i casnicie,sau paote chiar o casnicie intru arta ca doi camarazi de lupta artistica, Bonicos fiind la randu-i si cel care a mai filmat proiecte pentru prezentarile lui si care l-a  mai ajutat de-a lungul proiectelor sale pe designerul nostru. Ei dar revenind la „Vocea ” filmului, telefonul si reactia publicului l-a bucurat nespus si a fost deschis la intrebarile noastre. A promis publicului clujean ca va veni in Romania si ca va crea poate ceva cu influente traditionale; eu sustin ideea, sincer chiar mi-ar placea sa vad un adevarat show de fashion masculin cu that elegance, caci  la cum croia costumele in care se vede eleganta britanica in tandem perfect cu coloristicul curajos african, mai ca-ti vine sa-l asociezi cu Coco Chanel pe contemporan si masculin. Dar cred ca cel mai bine se incadreaza asa cum si singur se descrie , ca un designer tributar intru totul lui Armani;)  Un documentar fain, un om simplu care a raspuns unei sali intregi cu o franchete foarte faina si normala si un regizor traznit, simpatic si totally open to the audience, cu un spirit de Hollywood perfect! Ne-a spus ca acum lucreaza in continuare la cateva proiecte si ca acest film spera sa-i aduca un elogiu,un  avant daca vreti, si mai mare acestui tanar si exceptional designer, Oswald Boateng sau mai pe scurt cum se descria si singur cu umor,  „only black in the room” . Pot spune ca a fost un experiment reusit si pentru ei ca echipa si pentru noi ca spectatori a unui documentar de fashion.

Si ca sa inchei rafinat seara, va mai spun doar cateva cuvinte despre urmatorul film vazut, si ultimul din aceasta a cincea zi de festival, ancorat pentru mine la Arta,  „Pianul din fabrica”. Un film chinezesc cu maare iz de Kusturita dar cu feelingul lipsa al balcanismului, chiar de muzica ruseasca era prezenta si interpretata cu haz de actori. In schimb ideea filmului a fost foarte faina, construind visul propriu pentru singuru-i copil, un pian  de metal, nepermitandu-si ca parinte, cantator pe ici pe colo cu o mica orchestra, nepermitandu-si banii necesari in cumpararea unuia veritabil. Tot experimentul lor e frumos, comic, plin de sacrificii si devotamente prietenesti dar lipseste feelingul de haz eliberator iar actorii sunt cam rigizi, asemeni unor marionete..La partea de feeling mai trebuia nitel, in schimb ideea simbolului constructiv al filmului, visele si credinta in ele, in muzica „care nu se aude decat cu sufletul si cu inima” acolo s-au creat pasaje minunate ca si cel care a incheiat seara, filmul si amintirea pentru mine pot zice,…momentul in care fetita lui canta la pianul de metal doar cele cateva acorduri pe care le stia dar peste se suprapune ca o melodie a sufletului comun, al nostru si al lor,Fur Elise… Noapte frumoasa dragii mei prieteni si ne vedem dimineata intr-o noua zi de festival cu alte noi amintiri de creat si simtit! 😉