~ sadly happiness ~

66483_598308576864041_1194807256_n

where  will you be,happiness ?

inside my universe

where do i have to search

to still refind you ?

two eyes are wispering

follow the green sun

wake your spirit up to see

and hear the shadow’s voice

among the tears..

where do i find you, smile

in my melancholy und galaxy?

zachar rise

~cross  the universe, you said

take right among the milky way

transcend those three black howls

and when that blue star will fall

drive purple on the sky-way

among the dust of magic dreams

you’ll see the planets ambush

cross them by, don’t fall with them

they are still rocks hanged like the shells

among the sea, over the sand,

are rocks as blind and people heads..

389863_517840614934013_264646214_n

cross over it and pass the sky

you will go there in yellow sky

where blue will  be the smoke you’ll breath

231053_10151408416095816_953609218_n

and purple seas will have red sands

and green will be the stars on sky

as open eyes who allways smile

549976_485718434822307_152011908_n

go there, in the next life

the galaxy in velvet blue

still waits for you

go there and find the rain

how sparkle orange pearls will fall

who magic tears will create

in your hands, in stars becomed

 

happiness  by glen hansard& Marketa Irglova

 

sadly happiness

you’ll be

all over there, blue galaxy

or here, in this witty earth

you’ll still be sad, you’ll still be free

with missing part about your dream

who can’t beat fast, who can’t complete

the destiny in eyes of Ra,

only by Osiris‘s Kha

you will be blind crossing your way

accept it you,  Oedip in me,

accept myself inside you-dip

and sadless wings you will receive

to fly this universe this time

to go to end and there to life.

arvind kolapkar

arvind kolapkar

 

Take that, the missing sun

and two green stars from yellow sky

and try to live till you’ll find me

to going home, last tree to see

last universe to dream

the last of all

the  last of white of the black howls

 

you, soul will be and love will drive

to there in less and empty spaces,

white velvets who waits you to

create them colours, create them true

 

 

 

150753_394320273998410_1747286213_n

only in there you will be free

to paint with love in sadly oils

your soul, your feather’s smile

to write your life from the last one

with words of velvet blue from galaxies

on silky earth in ink of milky way.

hossein zare

you will find there

this sadly hapiness of life

in which to watch like in the sea

your eyes in glass

the honest mirror

who doesn’t mix the right und left

you’ll see yourself

just like you are

a smile siddhartha, yellow scarf

an orange river of silk dreams

among your body soul

will creep…

you will become

( cluj, la mansarda, 04.36, 13/03/2013, mercredi du matin)

 

 

Poezii de prin biblioteca

Femeie…

ţie, dragă Bogus…

Femeie, pisică elegantă
Singurătate ţi-e numele.
E frig afară şi te ghemuieşti
Lângă un suflet iubitor,
Dar de îndată ce te-încălzeşti
Fugi repede de lângă dor
Te laşi chemată, adulată
Te pierzi în strigăt de iubire
Dar mulţumire pentru tine
E doar o simplă mângâiere
Doi ochi să te iubească veşnic
Şi două braţe larg deschise
În a lor îmbrăţişare
să te pierzi ca fulgii-n mare
Îmbrăţişare-n care frigul
Vă ocoleşte ca pe un zid
Ştiind că această iubire
e-o îmbrăţişare când ţi-e frig…

(Cluj, 31 ian 2009)

 

 

Copaci de sakura, iarna…


Copaci uşori şi înfloriţi
Cu ale lor flori albe şi reci
Alene-ţi cad în palmă
Iar tu, cu a-tale calde mâini
Vei ştii uşor să le topeşti…

Gentil şi fin
Te vei purta
Şi lin vei alina durerea
Ce doar speranţa mea mi-o dă,
Un spin înalt şi-adânc înfipt
Ce-i găzduit fără să-l vadă,
Să-l ştie sau să-l simtă-n ea
Acea privighetoare, ea…

(Cluj, 13-14 ian 2008.)

 

Aştept timpul….

Recunoştiinţă ei…
Aştept timpul ca să vină
L-am întrecut demult în cursa noastră,
Şi-am alergat mai singură mereu,
Trecând pe lângă el de atâtea ori…
Dar, obosind am realizat şi m-am oprit:
De ce-alergam?
Spre infinit?
Fugind etern spre vis,
Uitam să mai dansez…

Trecea pe lângă mine acum,
Muzica, ea, cânta
Şi de atâtea ori m-a depăşit
Şi-ntr-un final ea s-a oprit,
m-a aşteptat să mă opresc
şi din eterna-mi alergare,
să mă gândesc o dată doar
să-ncep s-ascult măcar,
în freamătul de liră pur
un foşnet fin de falduri negre,
un picur cristalin, sticlos
din marea cerului albastră,
o floare din copacul iernii,
albă, unică şi mică…
ce-n ale tale calde mâini
încet, uşor se va topi…
Să-ncep s-ascult, să văd
Şi asemeni lor să mă topesc
Ca sticla-n ochii meşterului bun
Ce blând transformă în viaţă
Tabloul de culoare plin,
Pe care flautul îl cântă
Şi clarinetul-l modelează
Într-o făptură diafană,
Sculptând în aer o minune,
O nimfă a culorii pure.

Zeiţă a vremii ce-a trecut,
Ea lunecă în nevăzut
Pe partitura aşternută
De al viorii cîntec
Şi-n dansul ei spre nemurire
Ascunde-o taină minunată
Ce cale s-o dezlegi vreodată
E un secret al nemuririi

Căci de vei prinde-n ochi odat
Un fluture albastru,
Ce cheie îţi va deveni
Şi-a ochilor tăi poartă
O va deschide negreşit
Şi vei vedea-o…
Fantasma nopţilor de vară
Ce-n zborul ei de fluture albastru
Se-ntoarce către tine….

(Cluj, 4 martie 2009)

 

 

Suflet, haină curată


Suflet dezrădăcinat
Ce-aştepţi întoarceri din neant
Te uiţi cum mute-ţi par
Ele, hainele din ăst sertar

Şi te topeşti uşor şi-ncet
Evaporându-te în zori
Devii asemeni tuturor
O haină bună de spălat.

Devii o haină-mpachetată,
Curată, netedă, spălată,
Şi frumos împăturată,
Pusă-n dulapul inimii,
Dulap ce-avea vechi haine vii
Şi-acum îi plin doar de „copii”
Teancuri multe aşezate
În sertarele numerotate
Sertare inventariate
Sertare bine ordonate
În fostul tău dulap al inimii
Dulap închis, lăcătuit,
Deschis doar la aerisit.
Dar ele, hainele sunt goale
Parfumul vechi nu le-a pătruns
Nici n-a ajuns să le-mpresoare

Cu-n iz de viaţă şi speranţă.

Ele, haine noi şi goale
Nu au miros, nu au savoare,
Nu au nici măcar substanţă
Nu mai miros deloc a viaţă.

Nu le mai poartă nimenea
Nici chiar uitarea nu le vrea
Şi nici durere nu mai au
Aşa de bine s-au spălat.
Şi stau frumos pe rafturi albe
Spălate fiind de viaţă şi de sânge,
Asemeni fiind doar paiaţe
Măşti fără faţă impregnată,
Fără o piele parfumată,
Ascunsă de priviri frugale
Temându-se de chei şi viaţă,
Dacă dulapul s-ar deschide…
Şi înăntru n-ar mai fi speranţă…

Parfumul vremii ce-a trecut
s-a scuturat precum copacul
de frunzele uscate, toamna,
aşa te-ai uscat şi tu..
mască fără o piele parfumată
mască fără ochi…

(Cluj, 12 februarie 2009)

publicat in Bibliorev, revista studentilor din catrul Bibliotecii Centrale Universitare Lucian Blaga, Cluj