Bine ai revenit Iubire,
Lumine drag din infinit,
speranta mea de nesfârşit,
cât l-am rugat pe Dumnezeu
ca licărul din cea oglindă,
albastră marea ta,
să-ţi fie alint dintr-o chemare,
ce am şoptit-o în noaptea sfântă,
când timpul locul lui mi-a dat
şi am putut privi neţărmuit,
neantul vieţii plin de alb
de armonie-n contemplare,
de dor şi drag de Al meu Soare,
dragul meu gând din asfinţit
oglinda mea din ţărmul lin
aşteaptă-mă mereu c-o stea,
te uită-n ea, Iubirea mea
aici ţi-am fost, aici îţi sunt
şi niciodată n-am plecat,
doar murmur nopţii i-am şoptit
ca altădată-n în amintiri,
cu mine îţi doreai dansa
pe o nouvelle vagă să păşim,
era atunci când doar visam
de tine cerul era-nalt
nici nu speram în asfinţit
la blânda mângâiere lină,
cu raze-oprite pe obraji,
le mai aştept în nesfârşire,
dragul meu dor neţărmuit
ce te credeam pierdut fără de mine,
credeam că zbori şi…m-ai uitat…
şi-acum în prag albului neant,
când ceru-i milostiv de mine
şi neaua-n culoarea nopţii
încearcă o mare s-oglindească
în bucuria armoniei
că inima ta de soare drag
se-ntoarce-n ape la apus,
aşa se simte, aici, acum…
rămasem gând ascuns în umbră
şi-n amintiri m-am tot plimbat
să te găsesc, să te aud
mi-era o teamă că nu eşti,
că te-am pierdut şi
lacrimi ochilor-mi voi da
să ostoiesc un dor curat
un dor de tine în neant…
gândeam cu îndoiala mea
vechi nostalgii familiare,
că m-ai uitat, că vei pleca
şi totul în boare se va stinge..
dar vezi tu, Lumine drag,
Lumina ta pătruns-a adânc
în licăriri mereu aprind
o stea de mare-n urma ta
în noaptea albă să ai far
să poţi să-mi vii Acasă iar…
speranţa mea albă din prag,
ai nins luceferi pe-ai mei ochi
să simt în zorii unei nopţi
blânda chemare din neant,
Privirea ta de Astru Galeş,
ce ridicata-n znor de nea,
cu dorul tău, iubirea mea…
*Îţi mulţumesc, chemarea mea!* La mulţi ani, Amour de moi…toujours! 😉
** cu drag, dor un pic ostoit, în pragul unei seri albe, luminate albastru de noaptea de iarnă ce aşterne amintiri, înserări dintr-o gară, îmbrăţişări de altădată şi dor nespus de-alte-n viitor…Îţi mulţumesc dragul meu!
Astă seară, cu dor, nesaţ al cuvintelor ce curg alături de lacrimi, şiroaie pentru luna de noapte hepburniană, plină şi suavă când îmi aduce în inimă, glasul tău…din aceeaşi mansardă a gândurilor noastre, dintr-un nou an, cu aceeaşi flacără, armonie, pasiune şi iubire vie, sinceră, 4 ianuarie, duminică magică cu speranţa vie a*prinsă de-al tău dor şi vis…21.04, înserare-n braţele zilei Soarelui…, acelaşi Cluj cu dor…
*** all my appreciation for the unknown photographers which reveals art for a writer-soul..many thanks, dear artists!!
Scaramouche 