visul mării într-o iarnă…

caut în pragul zorilor,

şi printre faldurile nopţii,

trag de cortina unei vieţi,

să te privesc de tu mai simţi,

prin ochii cei atinşi de somn,

de-n visul tău trăieşte-un dor,

mai e albastru dragul meu?

Mai vezi, iubire cer senin,

şi-un chip de mare în orizont,

ea îţi surâde-n infinit,

întotdeauna fi-va ea,

acolo, şoaptă, albastră nea…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dragul meu zbor spre răsărit,

cedez eu firii îngereşti

şi las eu sufletul din mine,

îl las în vis să-ţi mai rămâie

şi şoapte dulci să-ţi pună-n prag,

din ochii tu-n zori, tu vei zâmbi

fără de ştiinţă sau de ce,

doar un susur lin simţit,

o boare cu-amintiri de briză

să-ţi cânte-n raza din fereastra,

şi-atunci când tu vei respira,

aer sărat, marin de stea,

să-ţi bucure adânc simţirea…

şi ca un zbor de pescăruş închide ochii şi revezi un spirit viu în aripi-paşi o Isadora-n dor dansează spre alinarea ei de suflet, spre bucuria ta, Inime... Priveşte visul şi-n aminte, adu-ţi de-un vals parizian, ce peste veacuri se dansa, într-o lumină de Versailles priviri în ochi cu foşnet fin, şi şoapte blânde, elegante ce-abia ating mătase-n buze atingeri de rodin întoarse... Şi-apoi în valsul unor inimi, tu parcă simţi cum se-ntregeşte pe valul Dunării Albastre, un suflet unic înfloreşte şi ochi-n ochi rămânem vii şi iar surâd când îmi zâmbeşti şi alunec viu în raza ta, cuvântul mării să îl ţii în accolade strânse-n cer de aşa drag, mă cam topesc, de accolade-n rândunici, în cuibul visului te-aştept să mă ţii strâns, tu Soare drag s-apuc s-adorm în nemurire în braţele-ţi să simt căldura şi pacea unei blânde linişti... şi-ai să mă simţi cum îţi surâd şi cum pe tine te visez, chiar de în braţele-ţi m-ascund eu n-am ce face te iubesc... Aşa e dansul isaDor aşa se cântă în prag iernii o mare-n paşii cei micuţi când e doar zbor în infinit cu gândul tău în a sa soartă  cu dorul tău, inimă vie... Aşa vorbeşte o mare-albastră O pescăruşă-n nemurire... photo experiment by David Eustace

şi ca un zbor de pescăruş
închide ochii şi revezi
un spirit viu în aripi-paşi
o Isadora-n dor dansează
spre alinarea ei de suflet,
spre bucuria ta, Inime…
Priveşte visul şi-n aminte,
adu-ţi de-un vals parizian,
ce peste veacuri se dansa,
într-o lumină de Versailles
priviri în ochi cu foşnet fin,
şi şoapte blânde, elegante
ce-abia ating mătase-n buze
atingeri de rodin întoarse…
Şi-apoi în valsul unor inimi,
tu parcă simţi cum se-ntregeşte
pe valul Dunării Albastre,
un suflet unic înfloreşte
şi ochi-n ochi rămânem vii
şi iar surâd când îmi zâmbeşti
şi alunec viu în raza ta, cuvântul mării să îl ţii
în accolade strânse-n cer
de aşa drag, mă cam topesc,
de accolade-n rândunici,
în cuibul visului te-aştept
să mă ţii strâns, tu Soare drag
s-apuc s-adorm în nemurire
în braţele-ţi să simt căldura
şi pacea unei blânde linişti…
şi-ai să mă simţi cum îţi surâd
şi cum pe tine te visez,
chiar de în braţele-ţi m-ascund
eu n-am ce face
te iubesc…
Aşa e dansul isaDor
aşa se cântă în prag iernii
o mare-n paşii cei micuţi
când e doar zbor în infinit
cu gândul tău în a sa soartă
cu dorul tău, inimă vie…
Aşa vorbeşte o mare-albastră
O pescăruşă-n nemurire…
photo experiment by David Eustace

Aşa visez eu mare-n noapte,

un dor atemporal de tine,

de-a tale raze, blânde raze

ce-s straşnice când vor să fie

şi calde, pline de speranţă

când se acordă-n accolade

cu linul unei mări întinse,

şi-n luciul viu, se-aude …Dorul

Această prezentare necesită JavaScript.

* photos by Veronica Pinke and Mustafa Ilhan.

din visul dor mai simt un gând,

şi-n valuri mă întorc la tine,

ascult eu liniştea albastră,

şi noaptea mă transform în mare,

sunt boare line peste suflet,

luminilor le dau oglinzi

şi cerul parcă-i lac întors,

caleidoscop cu armonii

şi-ncep să cânte printre stele,

clinchete mii din amintiri…

şi albe, dalbe clopoţele,

zburdă zănatec la zenit

ne cer, drag Cerule frumos,

să se transforme în fulgi de nea

şi-n hore vesele, sprinţare

să lege întrânsele culori,

şi-ar fi atunce o minune

în curcubeie zbor ninsori

căci picăturile-mi de rouă

tu, Soare drag, tu le transformi

le legeni viu în ceru’albastru

şi-n raze de lumini presari

peste pâmânt, sclipiri de noi,

poem albastru în linişti fine,

şi doi în şoapte murmurii,

cuvinte dulgi cu amintiri …

*mi-e dor de tine, răsărindule…de-atunci în acum, în viitor, însă atât acum, poem de viu dor şi senin pe chip..să-ţi fie ziua-n sabato, seninul meu…

** cu drag, rouă-n pragul ochilor de mare, cu paşi de pornit spre drumul înspre o viaţă cu „sărbători” şi cu dor în nea licărit, cu visul mereu viu de tine-n pragul inimii mele….scris acum în „sfârşitul nopţii”, cu zorile penel de suflet, 3.37, 20 decembrie cu sabato în priviri şi borgesurâs, din mansarda liniştită a gândurilor noastre, în noapte plecării, cluj, ziua zorilor saturnieni, senini în speranţă…

** my appreciation to Anthropologie-fb page and the photographers of beauty în emotions…chapeau bas et merci de coeur, mes amis!