calatorind cu Luna..


de-a dreapta mea te intrevad,
pe drumul cel cu Luna-n zbor
atinge-o tu in zborul tau
cerescul vis calatorit
tu zbori meandrele celeste
eu gandul in tine il tin, Cuvinte
cum ar fi fost de as fi fost
in zorii tai in pragul meu,
o mare-n raze cu dor alb,
iernatic suflu pentru noi
cum ar fi fost de-n fulgi atinsi
in zborul alb ne-am fi’ntalnit
dim nou in inceputul de apus
ca-n visul marii cald de vara…
Priveste in chipul din oglinda
ti-s mai aproape decat crezi
zambeste larg cu ochii vii,
oaches cuvinte din azur
si uite colo, pe obraji
apar senine doua valuri
din amintirile~atingeri

image

asa-i drumul Soarelui
cand doar cu Luna ma vorbesc
de tine dragule mi-e senin
si armonie pe inima
surad acum de tine
„full of sky…upon a time”
mi-e bine in sufletul de tine,
si chiar de-as vrea ca visul meu
cu tine-n brate sa trec clipa,
te am in pacea gandului,
ma ai in tine, dragul meu,
sa nu dispari tu niciodat
Soarele meu de Andezit,
Lumina viului ceresc,
Albastrul meu Zeu de Univers
Sa-mi fii mereu un zambet pe suras
Subtil, senin si apasat
Sagalnic vis ce-mi esti Alean
Sa zbori frumos si pentru mine
Cu avantul tau de viata vie,
Viseaza noaptea …doar o mare
Sa simt surasul meu pe chip
cand dimineata reflexiva
te va gasi cu ochii mici
si-n coltul lor, doar randunici
de zambet pline si vioaie,
cand vei deschide a tale buze,
si zambetul se va ivi
sa stii ca l-am furat o noapte,
sa-l port pe chip sa-mi vad cum sade
cu visul tau de soare viu
pe-oglinda marii ganditoare..

si pentr-o noapte am zambit,
calatorind, am tot vorbit
cu Luna cea din pragul meu
despre cum esti Cerescul meu,
Aleanul drag din infinit,
cuprinde-mi dorul de mijloc
si lasa-ma in visul tau,
sa iti mai stau sa m-odihnesc,
un cald suras eu intrevad,
mai strange-ma la pieptul tau..
te roaga Luna si nu eu
sa ma primesti in dorul tau..
e noapte buna, dragul meu;*

*cu drag tie Suflete frumos si imbratisat cu bucurie peste timp, spatiu si vreme, t’aime mon ame cu pace de gand si zbor pe roti printre drumuri albe, inspre munti, coldplay insotitor de bord si doar un dor..ca n-am apucat marea albastra sa-mi revad inaintea plecarii timpului, poate cu un dram de dor al prezentei tale in raze, dar soarele se topeste repede iarna si nu mi-am apucat albastra sa-mi sfatuiesc..cu speranta ta, a Lunii si a marii pentru noul timp…
**0.03, ultima zi a anului, pe drumuri albe, aspatial nocturne, 31 dec desi vroiam sa scriu august..vreme de armonie si gratie tacuta, molcoma si cumva cu gandul in tine linistit desi n-am apucat la mare a-ti ajunge…cu dor viu sunt de tine si de albastra maiastra ..de-as putea as lua-o si pe ea pe insula cerului, in noi…;)
*Drum bun in noul An!! ;*

Anunțuri

parfumul razelor, albastre…

În ochii zării te revăd,

pe chip un zâmbet călător,

îţi şade bine, dragul meu

căci ai dat cuvânt de licăr

în zbor se simte acum, inima

şi-n valuri albe de speranţă,

aroma unei roze-n mai,

şi buze pline-n viu de maci,

mătasea lor cea vionnet,

o simt şi-acum parcă-n atingeri,

dulceaţa florilor de irişi,

în armonie de chopin,

o susur blând spre visul tău

să îţi aştearnă din senin,

suav şi albastru „mulţumesc”,

la cea ureche de pe pernă,

ce-n vise vii cu şoapta mării

mereu, mereu, să te adoarmă…

Această prezentare necesită JavaScript.

mi-ar mai plăcea să zbor eu calea,

peste fiordurile lumii,

să mă înalţ, să simt avântul

cum îmi dă aripi infinite

spre tine dragul meu, să viu

Şi ce-aş sări în coborâre

ca fulgul alb în polka lui

când strauss le cântă dintre nouri

vesele clipe în armonii,

aşa şi eu, în raze-ntinse

mă-nchipui că-mi ostoiesc,

cernitul dor în caldul tău,

Blânde Lumine, dragul meu…

Această prezentare necesită JavaScript.

În pragul dimineţii vii,

îţi mulţumesc cu drag de cer,

seninul unui dor de Paradiso,

tu ai adus iubire-n mine,

o mare e acum mai caldă,

şi-n valurile liniştite

surâde blând şi

te iubeşte…

* îţi mulţumesc dragul meu pentru bucuria inimii ce străluceşte, chiar şi-n lumină de lampă iernatică, prietenă a ochilor care citesc şi scriu bucuria în ziua nopţii..îţi mulţumesc pentru viul avânt dăruit din nou cu pace în inimă, cuvinte drag…cu drag şi vie linişte, cumpătare şi scriere blândă, asemeni unui fuior ce-l toarce zâna mării din norii albastrii spre a simţi cum ochii ţi se zburdă, într-o reflecţie de zbor, din vis în surâs şi-n…zâmbet sabatian, borgesian de dimineţi…cu drag, îţi mulţumesc pentru linişte, pace, miracol şi pentru viul frumos din tine!

**plecăciunea ochilor mei în razele tale, mon Ame…;)

***, din acelaşi friguratic ţinut, în zorii lui Marte, cu gândul mansardei gândurilor noastre, 3.00, 30 decembrie 2014, ultimele zile ale anului, ce bucurie îmi fac căci mă găsesc cu inima plină de maci, albastru şi de tine…din curândul drumului spre mansarda clujului, păzită de un suflet de Rumi mic

for* my recognition to the photo-art shootings and creations of all the photographers that reveals their artworks online..thank you for inspiration, dear friends..all my gratitude even if i don’t know all your copyright..many and great thanks…chapeau bas!

Cuvânt din Marea Ta…

din dorul de senin,

ce bate-n valuri triste,

cuvintele-mi în mâine, regăsite,

te caut Vise drag,

cu mâinile întinse,

ca aburul de noapte,

prin nostalgia mea…

Cade cu mult o ploaie,

e greu de îndurat,

când nu ştiu dorul

de ţi-e curat de mine,

cade cu ochii-n lacrimi,

stinsul meu licăr viu

era mai ieri, Cuvinte

azi, unde-mi eşti prin mine?

Te caut în genune,

în Cer întind eu ochii,

ca braţele de raze

în accolada ta,

în trup, îmi caut coasta,

ce e din tine aleasă,

să-mi fie sprijin

şi gând din carnea ta,

ca o balanţă vie

a-nţelepciunii blânde

ce-n loc de talgeri aspri,

doi irişi tuaregi,

doi sori ce-albastru paradox

al mării tale dragi, îl limpezesc în zori…

din atriul stâng se simte,

când cu alint scriu nume,

cu firul unei umbre,

burgundul viu sărut,

aşează-l Vise drag

peste armonii de gene,

să-l simt în dimineaţă

când ochii-n orizont

deschid ca să-i îmbrac

cu raze-n accolade,

de tine, Soare drag…

de mi-ai fi spus aşa

surâsul meu din ea,

din amintirea-roză,

o picătură-n palma ta,

aştern cu drag un chip,

e’al tău, e marea ta

ce încă stă-ntr-un prag,

unde la piept te strâng

mai tare-n amintiri viitoare,

îmbrăţişarea cea de vis,

s-o pot cuprinde în prezent scris…

Această prezentare necesită JavaScript.

să pot să mi-te-aştern în braţe,

să mi te strâng cum îmi doream,

doi paşi, îmbrăţişaţi să fim,

un tango-vals în doi dansat…

Ah, de-aş putea să mi te strâng

cum viul meu suflet şopteşte

din inimă să tot te scriu,

ai fi tu oare Sor-poveste

să ne dansăm mereu, mereu

în Infinit să te privesc

şi viu, cu grai, să îţi şoptesc

ce spune inima când bate…

Aşa îţi sunt, aşa îmi eşti

cum oare-n cale să găsim

ce nu putem decât simţi

că putem merge-n val,

tu raza mea, eu marea ta,

cum să găsim ce ne găsim

doar când rodin ne ia, ne strânge

chipurile noastre-n mâini

ne pune-n paşi alăturaţi,

spre zare, orizont câlcăm,

în Infinit noi să trăim.

Calea -i a ta când cauţi drept

cu inima ce bate’n paşi

de-a mele lacrimi de zenit,

lăsate-s urme în adânc,

azure licăre de rouă,

să ştii să mergi pe drumul tău

cu a mea inimă la piept…

De-ar fi să ştiu cum este calea,

eu ţi-aş şopti mereu, mereu

ca dinainte tu să ştii

să n-ai obstacole-n cărare

şi irişii să-ţi înflorească,

şi-a mele roze de atingeri,

pe chipul blând, atingi oglinda

unei vechi, triste mări întinse

albastră-n largul ei prea mare,

aducând valuri de speranţă

frumosul viu spre muritori

să le dea glas, să le dea viaţă

mereu, mereu spre’avânt lor…

Îţi dărui ţie primul dor

şi gândul zării ţi-l scrutez

să ştii că n-ai pietre-n hotar,

ai drumul viu în zborul tău…

Caută adânc cu ochi de suflet

şi vei zâmbi cu aripi de artă,

iar eu voi ştii căci voi simţi,

cum bine simt de-o vară-ntreagă

cum e atingerea pe chip

când calde raze mă-mpresoară

şi-n gânduri visul nostru diafan,

subtil, astupă din cuvinte

cu-al tău şarm, a mea chemare,

hai s-o tăcem, Cuvinte drag

cu mii, suave astupări…;)

* cu drag şi dor nespus, ce depăşeşte zarea, timpul şi universala spaţiere, jumătate de suflet se cere-n zbor unit cu-al său odor, măcar în unic vis albastru…din ţinuturi cu lacrăme căzute, liniştite şi licărinde de-o speranţă vie de un Soare al meu, cumva, cândva, o atingere de umbră vie ce se perumblă prin amintiri căutând neuitarea şi eternizarea clipelor ce-mi aduseseră surâsul viu pe viaţa stătătoare…3.09, 29 decembrie, ziua lunii în dimineaţa pornirii spre munţi, fi-vei drag mereu, fără de teamă, timp sau spaţiu…devotamentul e curat ca visul inimii din Soare ;8 😉

** my recognition for these amasing photo-art-works of this inspiration..chapeau bas, mes amis photographes, chapeau et merci beaucoup!!

truda paginilor goale…

de ce nu stii ca te iubesc

ţi-aş mai scris cu frică mică,

cu tuşul din cei picuri, plini de lacrimi,

De ce nu-mi spui, Sufletul meu,

de ţi-s iubire sau doar fir,

de drum prin arta cu o viaţă,

ce e, nu e a mea sau nu,

în dorul tău de dimineaţă.

3

Spune-mi din tine adevarul…

mai e.. mai este adevarat?

Mă mai iubeşti tu, Zeul meu?

Sau alt ţi-e gândul din inimă

şi altei mări ţi-alini din raze

în accolade de mătase,

duioase, atingerile tale…

Spune-mi un adevăr de dor,

acum în pragul zorilor,

unde Zenit aşteaptă ca să treacă

un vis spre tine cu lumină…

Mai dă-mi un licăr doar,

Iubire…

Un licăr viu de-a ta simţire,

curatul sufletului tău,

să pot să-l scriu spre Dumnezeu

cu viu în ochi şi străluciri,

razele tale în burgunzi,

bieţi, pali obraji, pânze curate,

făr’ de culoare mai mereu,

doar tuşe sfinte-n amintiri…

Această prezentare necesită JavaScript.

Nu-s eu aceea care-ntreabă,

E sufletul ascuns în mare,

e mai mereu în ape tulburi,

doar tu îl mai ştiai în zare,

să-i ostoieşti cu firea ta,

cu atingeri blânde, catifea

şi cu privirea a doi sori,

să-nnebuneşti de fericire,

un biet albastru, chip cu dor,

să mă tot laşi să m-oglindesc,

mereu, în singura oglindă,

fără de tine, dragul meu

fără de viaţă în paiaţă…

De sufletul îmi cere un licăr,

mă duc în mare să-l privesc,

şi-n şoapte vii să îi spun dorul

ce ţie n-am cum să ţi-l cânt

chiar de e singur adevărul

şi pâlpâie-n versul stins,

biete cuvinte-n astă lume,

lăsate-n inimă de cer,

de Bunul, bietul Dumnezeu

ce-i este milă de-o paiaţă,

de a mea viaţă-n umbra iernii,

de-a mea umbră-n blânda ceaţă…

Aşa spuneai odată-n suflet,

cumva, credeam că îmi cânţi mie,

acum ne-ncântă amândoi

din largul cerului senin,

din Raiul viului celest,

ce l-a Umplut cam repede,

cu tot ce-i bun, Blândul de Sus,

lăsatu-ne-a doar umbre-n dor

cât pentru licărul de stea,

al unui suflet întregit,

sperat de mine în senin,

cu aburi cam tăcuţi de viaţă,

cu paşi mereu gata-n speranţă,

mai e un licăr dragul meu?

mai e un licăr de speranţă ?

acolo-n inima ta caldă,

şi pentru o mare întristată,

cu valuri multe-n îndoieli,

doar cu o briză de mătase,

adie-n tine şi de mine,

biet susur scris cu zâmbet drag,

ce tu mi-l aduceai…

să-mi dea chemare-n viu cu dor

de-al tău cuvânt, ascuns în gând,

atemporalul visul meu,

surpriză caldă-n Dumnezeu

în sfântă seară’universală,

în care totul se aprindea

şi totodată inima-mi …

cerea de tine, mai mult dor,

cuvinte-n prag, mii să primească

să tot mai strâng la al meu piept

ce mi-era drag, ce mi-este viaţă…

Vei licări, Sufletul meu?

adâncul mării să-l ridici

să mai înalţ din luciu irişi,

să nu se-ngheţe în uitare,

tot într-acolo, tot privind,

pân’ce s-or stinge în noaptea-mare,

mai e speranţă, dragul meu

spune-mi tu cald în raze-noi,

doreşti tu viul val de mare,

Alb-Astru în rodin albastru,

gând de avânt şi contemplare

cu-armonie la zenit?

Mai ai tu gând la tine, oare

să mă simţeşti pe mine-umbră,

cu adevăr din tine însuţi,

tu înţelepte, vrei o dună,

o urmă ce se pierde-n vânt,

şi i se şterg lacrimi în zare,

sărate valurile albe,

se pierd la ţărm, fără scăpare,

şi-adierea lor mângâie

doar vântul ce-a atins odată,

cuvintele-n nisipul meu,

a tale gânduri, cu speranţă…

* cu drag şi nostalgii în nisipoase îndoieli, unde tot caut adevăr şi nu mai ştiu ce e în noi…iartă griul lumesc al celor trei graţii, moire ţesătoare ale mării, ginta mundanului, lupta temporală cu invadatorii medievali înspre o inimă ce ţi-este ţie dăruită, şi moira obosirii spiritului în indoieli făr’de cuvântul de adevăr şi drag licăr din sufletul tău, atunci când cu adevărat licăreşte….dintr-un ţinut departe de a mea dragă Provence lavendară, dintre ploi ce topesc marea albă şi frumosul din ea, în zorii zilei Lunii, 1.30, 29 decembrie, dor, doare şi-n frică-ndoieli de mare, dragul meu Soare…

** many thanks for the art-works of visionary photography with eye-feelings in composition..my appreciation and please appologise for not copyrighting all..chapeau d’art…

în vis…

În visul meu erai…un vis,

un Alizeu ultramarin

ce-avea senin pe chip

şi-un zâmbet fin.

Şi când de mine te-ascundeai

eu te găseam cu un cuvânt,

Cuvinte drag, îmi surâdeai

atunci cu drag porneau din ochi,

în stoluri vesele, sprinţare

cu aripi albe-n bucurie

conduse de un frac şarmant

spre’nalte ceruri orchestrate

să le privim apoi, noi doi

şi lacrimi dragi cu zâmbet plin

să cadă-apoi în infinit…

Aşa visez sau noi zburăm?

Această prezentare necesită JavaScript.

pune-ţi din inima ta largă,

atingerea-ţi de catifea

pe al meu chip, întinsa mare

te-aşteaptă vie-n bucurie

cu valul ei de nemurire

urcat-a-n vis Calea Lactee,

şi acolo, de pe podul Alb,

se uită, caută în zare

zări-voi oare eu un Mag,

Al meu să fie, al meu oare?

Lumine al meu, drag şi senin

de-ai ştii tu neştiutul meu

cum ochii-n valuri mii închid

când te privesc că te adorm,

şi lin pogoară cerul lacrimi,

îs blânde fiinţe de lumină,

le-aşez în ochii mei deschişi,

în irişi să-mi scalde un Soare,

Blânde Lumine, domnul meu

o inimă străbat mereu

şi mă mai bucur licărind,

dorind să-ţi sar în raze’nalte,

când tu de mine, visezi lin

şi murmuri zâmbete în zare…

Această prezentare necesită JavaScript.

şi-n drumul lor plin de iubire,

cuvintele-mi să-mi opreşti

cu un sărut, Neţărmuire

În infinitul îngeresc

să simt cum aripile-mi cresc

şi din mătase se deschid

şi iau avânt spre orizont

cu zborul viu de tine-aprins,

entuziasm plin la zenit

Drag Alizeu, dorescu-ţi clipa

ce mi-o şoptesc doar în adânc,

cu sufletul-n mister de noapte,

prin labirintul unei inimi,

acolo-n micul atriu burgundiu,

visezi tu dragul meu o mare?

ce-i este dăruită ţie

la nesfârşire, în amurg

până-n zenitul azuriu

şi dincolo de-a lui mătase,

sclipiri suave să clipim

şi-atunci în accolada ta măiastră

să cânte-n viu, seninul meu

gingaşe valuri vionnet,

atingeri fine ca de glastră

înalţă-te-n alb de zori,

căci sabato bate din ceaţă,

şi-n picuri roua ne zâmbeşte

dragul meu dor, …e dimineaţă 😉

* cu drag şi mulţumiri fine, din armonii de catifea, tăcute, blânde, dorinde de-o vie îmbrăţişare şi-un dar al ochilor privire, dintr-un provence spiritual înspre un rai al meu sublim, spre somnul visului de tine, visul unei umbre care scrie…4.00, din zenitul sabatian al zilei lui Saturn, cu gând burgund, plin de speranţă, spus unei inimi de cetină curată, spre accolada ta măiastră, dorindă în mod diafan..

**all my gratitude to the unknown photographers for their beautifull artworks that keep the writer’s soul to be alive, still alive for her heartsun…thank you!!

Armonie cu Chopin…

Aştern cărării viaţa mea

în paşi de cer pornesc eu Arta

ce-o fi mai viu în astă clipă

să mă-mpresoare-n exaltare

şi cu mirare să contemplu

de ce zâmbesc cu sufletul

atunce când privesc eu cerul

ce-i oglindit în draga-mi mare…

Oare ce-ar vrea să îmi mai spună

de n-aş fi eu şi ar fi ..ea

Draga mea mare ravisantă ce minunat vă stă-n albastru şi cu o notă menuetă lăsaţi pe nori numai un zâmbet... *Drag domnul meu ceresc senin suave gânduri vă-mpresoară şi din oglinda mea lucie îmbujoraţi albastra mare... * A.G.photography of Florence

Draga mea mare ravisantă
ce minunat vă stă-n albastru
şi cu o notă menuetă
lăsaţi pe nori numai un zâmbet…
*Drag domnul meu ceresc senin
suave gânduri vă-mpresoară
şi din oglinda mea lucie
îmbujoraţi albastra mare…
* A.G.photography of Florence

Aşa aud parcă-n lumină,

cum tuşa blândă se răsfrânge

şi-mi susură istoric gândul

să-l schimb pe dată-n armonii..

mă las cu ele şi simţăsc,

cu inima pe pod iubesc,

contemplu cerul şi-a sa mare,

da vinci în culori dansează

şi parcă lunecă lin boarea

unui albastru ceruleum

şi-un michelangelo de geniu

ce-şi lasă-n urmă dorul Romei

şi se încântă în culoare…

dar parcă armonia-i goală,

lipseşte-o tuşă, esenţială

ca o Meltemă-n Vionnet,

aşează norii în oglindă,

un Caravaggio-amoreu…

şi lasă vie o fereastră

din care …se aude un pian…

* cu drag cules vis de armonie pentru o contemplare nocturnă, din frumuseţea viziunii tale…merci a toi, mon amour et…chapeau bas!!

** Magie inspirativă grazia a A.G.photography, cadrul unui contemporan viitor surâs rembrantian de pânze…2.40, când plouă afară norcurlin şi susură clapele lui chopin prin sufletul meu, într-un acasă interior al interiorului spiritual, în dimineaţa sabatiană a scrierilor în linişte artistică…

*Îţi mulţumesc încă o dată pentru privirea ochilor tăi din fotografie, pentru clipa când ai fotografiat cu ochii spre inspiraţie şi păstrare de frumos, în darul artelor viitoare…chapeau d’ame, mon ame..bravo cu surâs deplin 😉

şoapte soarelui

Îţi mulţumesc suflet de cer,

c-aduci speranţa în oglindă,

din sticla mării întrevăd

eu chipu-ţi blând de mine-n dor

te-adu din tine pentru mine

cât îi ia clipei s-o sărut,

adu din tine, Nemurire

şi razele-i prefă-le-n braţe,

în accolade de senin,

să simt cum e surâsul fin,

atins într-un alint albastru,

în tuşe line de mătase,

calde-s zâmbetele tale…

Această prezentare necesită JavaScript.

şi-acum în golul cel de noapte,

desnudă-s mare albăstrie

şi dorul meu se vede-n suflet,

îşi lasă-n valuri, faldurile

să cadă tandru …în cuvinte

şi dorul-n flacăra de ceară,

în noaptea sfântă de Crăciun,

aprindă viul miilor cuvinte

cu care, eu, o mare-ţi scriu,

ce mai e tine-ntr-al meu suflet

căci eşti cam totul pentru mine 😉

Ştii bine Sfântule Azur că dorul albastru arde-n jar, mă ţine vie pentru tine, şi în privirea din fereastră, stau irişi aprinşi o noapte-ntreagă să roage cerul să-ţi ajungă ce-ascund de lume şi pentru tine e păstrat, Al meu odor de dor, Alb-astru drag...

Ştii bine Sfântule Azur
că dorul albastru arde-n jar,
mă ţine vie pentru tine,
şi în privirea din fereastră,
stau irişi aprinşi o noapte-ntreagă
să roage cerul să-ţi ajungă
ce-ascund de lume
şi pentru tine e păstrat,
Al meu odor de dor,
Alb-astru drag…

şi-aprind în noapte licărul şi până-n zori vestesc în valuri să-mi ţină în clipe de lumină frumos un vis în somnul tău... veghez şi porţile de zi să nu trezească prea în vreme, drag chipul tău ce-n vis e lin şi se adoarme cu senin... Visează dragul meu albastru, închis-am hotarele de zi, nici noaptea să nu vie, acolo în capătul din lumi, ce stă-ntre noapte şi-ntre zi, în raiul ce se cheamă vis, tu lin să îmi zâmbeşti deschis că mi-e cam dor de glasul tău,  ascunde-n şoapte murmurii, clipe suave de prin suflet şi-n vis aprinde-le de mine le voi simţi, cu auz fin, cum numa doar o Lună ştie să le surâdă diafan... În porţi de timp voi pune stele să te vegheze cu zenit, drag infinit, dormi liniştit o Lună-n mare-ţi scrie alint... lauren anna photography

şi-aprind în noapte licărul
şi până-n zori vestesc în valuri
să-mi ţină în clipe de lumină
frumos un vis în somnul tău…
veghez şi porţile de zi
să nu trezească prea în vreme,
drag chipul tău ce-n vis e lin
şi se adoarme cu senin…
Visează dragul meu albastru,
închis-am hotarele de zi,
nici noaptea să nu vie,
acolo în capătul din lumi,
ce stă-ntre noapte şi-ntre zi,
în raiul ce se cheamă vis,
tu lin să îmi zâmbeşti deschis
că mi-e cam dor de glasul tău,
ascunde-n şoapte murmurii,
clipe suave de prin suflet
şi-n vis aprinde-le de mine
le voi simţi, cu auz fin,
cum numa doar o Lună ştie
să le surâdă diafan…
În porţi de timp voi pune stele
să te vegheze cu zenit,
drag infinit, dormi liniştit
o Lună-n mare-ţi scrie alint…
lauren anna photography

* depeche de merci 😉

** cu drag dintr-o noapte de Crăciun cu dor de reverii depechiene prin valuri colplayiene, din ţinuturi unde visele scriu fără de mine, doar cu sufletul din’noastre inimi,  27 decembrie, în zi de sabato-simţire, 2.02 în zorii zilei cu frumos de tine subtil surâzând, inspirativ, dintr-un zbor printre amintirile verii, de tine, mi-e cam dor….mais c’est tout acum, je sais…semnează un suflet nocturnalin printre stele iernatice şi liniştite…atunci când seninul scrie şi-aduce surâs pe-un chip atins de amintirea ta…

*** my appreciation to the photographers for their artworks that bring me wings..chapeau bas, my dears…