în vis…

În visul meu erai…un vis,

un Alizeu ultramarin

ce-avea senin pe chip

şi-un zâmbet fin.

Şi când de mine te-ascundeai

eu te găseam cu un cuvânt,

Cuvinte drag, îmi surâdeai

atunci cu drag porneau din ochi,

în stoluri vesele, sprinţare

cu aripi albe-n bucurie

conduse de un frac şarmant

spre’nalte ceruri orchestrate

să le privim apoi, noi doi

şi lacrimi dragi cu zâmbet plin

să cadă-apoi în infinit…

Aşa visez sau noi zburăm?

Această prezentare necesită JavaScript.

pune-ţi din inima ta largă,

atingerea-ţi de catifea

pe al meu chip, întinsa mare

te-aşteaptă vie-n bucurie

cu valul ei de nemurire

urcat-a-n vis Calea Lactee,

şi acolo, de pe podul Alb,

se uită, caută în zare

zări-voi oare eu un Mag,

Al meu să fie, al meu oare?

Lumine al meu, drag şi senin

de-ai ştii tu neştiutul meu

cum ochii-n valuri mii închid

când te privesc că te adorm,

şi lin pogoară cerul lacrimi,

îs blânde fiinţe de lumină,

le-aşez în ochii mei deschişi,

în irişi să-mi scalde un Soare,

Blânde Lumine, domnul meu

o inimă străbat mereu

şi mă mai bucur licărind,

dorind să-ţi sar în raze’nalte,

când tu de mine, visezi lin

şi murmuri zâmbete în zare…

Această prezentare necesită JavaScript.

şi-n drumul lor plin de iubire,

cuvintele-mi să-mi opreşti

cu un sărut, Neţărmuire

În infinitul îngeresc

să simt cum aripile-mi cresc

şi din mătase se deschid

şi iau avânt spre orizont

cu zborul viu de tine-aprins,

entuziasm plin la zenit

Drag Alizeu, dorescu-ţi clipa

ce mi-o şoptesc doar în adânc,

cu sufletul-n mister de noapte,

prin labirintul unei inimi,

acolo-n micul atriu burgundiu,

visezi tu dragul meu o mare?

ce-i este dăruită ţie

la nesfârşire, în amurg

până-n zenitul azuriu

şi dincolo de-a lui mătase,

sclipiri suave să clipim

şi-atunci în accolada ta măiastră

să cânte-n viu, seninul meu

gingaşe valuri vionnet,

atingeri fine ca de glastră

înalţă-te-n alb de zori,

căci sabato bate din ceaţă,

şi-n picuri roua ne zâmbeşte

dragul meu dor, …e dimineaţă 😉

* cu drag şi mulţumiri fine, din armonii de catifea, tăcute, blânde, dorinde de-o vie îmbrăţişare şi-un dar al ochilor privire, dintr-un provence spiritual înspre un rai al meu sublim, spre somnul visului de tine, visul unei umbre care scrie…4.00, din zenitul sabatian al zilei lui Saturn, cu gând burgund, plin de speranţă, spus unei inimi de cetină curată, spre accolada ta măiastră, dorindă în mod diafan..

**all my gratitude to the unknown photographers for their beautifull artworks that keep the writer’s soul to be alive, still alive for her heartsun…thank you!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s