visul mării într-o iarnă…

caut în pragul zorilor,

şi printre faldurile nopţii,

trag de cortina unei vieţi,

să te privesc de tu mai simţi,

prin ochii cei atinşi de somn,

de-n visul tău trăieşte-un dor,

mai e albastru dragul meu?

Mai vezi, iubire cer senin,

şi-un chip de mare în orizont,

ea îţi surâde-n infinit,

întotdeauna fi-va ea,

acolo, şoaptă, albastră nea…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dragul meu zbor spre răsărit,

cedez eu firii îngereşti

şi las eu sufletul din mine,

îl las în vis să-ţi mai rămâie

şi şoapte dulci să-ţi pună-n prag,

din ochii tu-n zori, tu vei zâmbi

fără de ştiinţă sau de ce,

doar un susur lin simţit,

o boare cu-amintiri de briză

să-ţi cânte-n raza din fereastra,

şi-atunci când tu vei respira,

aer sărat, marin de stea,

să-ţi bucure adânc simţirea…

şi ca un zbor de pescăruş închide ochii şi revezi un spirit viu în aripi-paşi o Isadora-n dor dansează spre alinarea ei de suflet, spre bucuria ta, Inime... Priveşte visul şi-n aminte, adu-ţi de-un vals parizian, ce peste veacuri se dansa, într-o lumină de Versailles priviri în ochi cu foşnet fin, şi şoapte blânde, elegante ce-abia ating mătase-n buze atingeri de rodin întoarse... Şi-apoi în valsul unor inimi, tu parcă simţi cum se-ntregeşte pe valul Dunării Albastre, un suflet unic înfloreşte şi ochi-n ochi rămânem vii şi iar surâd când îmi zâmbeşti şi alunec viu în raza ta, cuvântul mării să îl ţii în accolade strânse-n cer de aşa drag, mă cam topesc, de accolade-n rândunici, în cuibul visului te-aştept să mă ţii strâns, tu Soare drag s-apuc s-adorm în nemurire în braţele-ţi să simt căldura şi pacea unei blânde linişti... şi-ai să mă simţi cum îţi surâd şi cum pe tine te visez, chiar de în braţele-ţi m-ascund eu n-am ce face te iubesc... Aşa e dansul isaDor aşa se cântă în prag iernii o mare-n paşii cei micuţi când e doar zbor în infinit cu gândul tău în a sa soartă  cu dorul tău, inimă vie... Aşa vorbeşte o mare-albastră O pescăruşă-n nemurire... photo experiment by David Eustace

şi ca un zbor de pescăruş
închide ochii şi revezi
un spirit viu în aripi-paşi
o Isadora-n dor dansează
spre alinarea ei de suflet,
spre bucuria ta, Inime…
Priveşte visul şi-n aminte,
adu-ţi de-un vals parizian,
ce peste veacuri se dansa,
într-o lumină de Versailles
priviri în ochi cu foşnet fin,
şi şoapte blânde, elegante
ce-abia ating mătase-n buze
atingeri de rodin întoarse…
Şi-apoi în valsul unor inimi,
tu parcă simţi cum se-ntregeşte
pe valul Dunării Albastre,
un suflet unic înfloreşte
şi ochi-n ochi rămânem vii
şi iar surâd când îmi zâmbeşti
şi alunec viu în raza ta, cuvântul mării să îl ţii
în accolade strânse-n cer
de aşa drag, mă cam topesc,
de accolade-n rândunici,
în cuibul visului te-aştept
să mă ţii strâns, tu Soare drag
s-apuc s-adorm în nemurire
în braţele-ţi să simt căldura
şi pacea unei blânde linişti…
şi-ai să mă simţi cum îţi surâd
şi cum pe tine te visez,
chiar de în braţele-ţi m-ascund
eu n-am ce face
te iubesc…
Aşa e dansul isaDor
aşa se cântă în prag iernii
o mare-n paşii cei micuţi
când e doar zbor în infinit
cu gândul tău în a sa soartă
cu dorul tău, inimă vie…
Aşa vorbeşte o mare-albastră
O pescăruşă-n nemurire…
photo experiment by David Eustace

Aşa visez eu mare-n noapte,

un dor atemporal de tine,

de-a tale raze, blânde raze

ce-s straşnice când vor să fie

şi calde, pline de speranţă

când se acordă-n accolade

cu linul unei mări întinse,

şi-n luciul viu, se-aude …Dorul

Această prezentare necesită JavaScript.

* photos by Veronica Pinke and Mustafa Ilhan.

din visul dor mai simt un gând,

şi-n valuri mă întorc la tine,

ascult eu liniştea albastră,

şi noaptea mă transform în mare,

sunt boare line peste suflet,

luminilor le dau oglinzi

şi cerul parcă-i lac întors,

caleidoscop cu armonii

şi-ncep să cânte printre stele,

clinchete mii din amintiri…

şi albe, dalbe clopoţele,

zburdă zănatec la zenit

ne cer, drag Cerule frumos,

să se transforme în fulgi de nea

şi-n hore vesele, sprinţare

să lege întrânsele culori,

şi-ar fi atunce o minune

în curcubeie zbor ninsori

căci picăturile-mi de rouă

tu, Soare drag, tu le transformi

le legeni viu în ceru’albastru

şi-n raze de lumini presari

peste pâmânt, sclipiri de noi,

poem albastru în linişti fine,

şi doi în şoapte murmurii,

cuvinte dulgi cu amintiri …

*mi-e dor de tine, răsărindule…de-atunci în acum, în viitor, însă atât acum, poem de viu dor şi senin pe chip..să-ţi fie ziua-n sabato, seninul meu…

** cu drag, rouă-n pragul ochilor de mare, cu paşi de pornit spre drumul înspre o viaţă cu „sărbători” şi cu dor în nea licărit, cu visul mereu viu de tine-n pragul inimii mele….scris acum în „sfârşitul nopţii”, cu zorile penel de suflet, 3.37, 20 decembrie cu sabato în priviri şi borgesurâs, din mansarda liniştită a gândurilor noastre, în noapte plecării, cluj, ziua zorilor saturnieni, senini în speranţă…

** my appreciation to Anthropologie-fb page and the photographers of beauty în emotions…chapeau bas et merci de coeur, mes amis!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s