rouă pe o inimă albastră

când paşii vieţii vin, se duc,

râmâne-n viaţă doar atât…

un dor de cer şi infinit

un tril de pasere măiastră

ce încă cântă a la Seine,

cum e să simţi La vie en rose,

paradoxalul dor de artă,

într-un destin nescris de soartă,

ci doar cântat, încet cu note,

pe-un portativ de cer senin,

cu ochi mijiţi în ani d’enfant,

miracol sfânt cu glasul viu,

ce mai târziu zâmbea-n Paris,

pe lângă străduţe-n cafenele,

ascunse toate sans regrettes,

printre artişti, printre poeţi,

puse de pictori prin Montmartre

drept inspiraţii de iubire…

Când din lumină dăruia,

Sous le ciel de Paris, era..

Suflet aşezat pe chip,

şi un surâs ascuns în ochi,

de te privesc te fac să cânţi

cu a ta inimă curată, cu fiecare

gând ce seninul l-a ştiut,

când ochii mi i-a ridicat în Sus

atunci am început să cânt,

de-atunci iubesc şi rog mereu,

şi-n mulţumiri spre Cerul drag,

dansez eu viul dintr-un glas,

cu vocea joc mii de priviri

dar bucurie de oglindă

o simt atunce cânt,

în picuri de lumină

vă cad sufletele în scenă,

şi eu le văd, le simt,

cu glasul meu le adun,

la piept le strâng şi le încânt,

să ţineţi voi mereu seninul

şi Arta s-o tot iubiţi, să n-o uitaţi

ca în oglindă să priviţi

cu un surâs mereu ascuns

şi-un zâmbet viu, prins la rever,

Să-mi fiţi voi fiinţe dragi, un viu

ce nu l-am regretat nicicând…

* aşa mai cade o rouă vie,

dintr-o dragă inimă albastră,

spre un suflet-paradox,

cu viaţa-n coş, cu glasul dat

spre plânsul inimilor noastre

mă-nclin cu sufletul spre Cer,

Spre dragul tril al lui Piaf,

voi luneca cu al meu vers,

pe Sena muzicilor tale,

cu drag spre..iubirea mea…

* Hereux reve du ciel, Edith Piaf!!*

* suflete drag, să ne unim inimile în astă seară, poemul e un tril de armonie şi contemplare pentru un viu magic de frumos, din oglinda noastră oglindit.. merci mon amour ;* Cluj, mansarda gândurilor noastre, cu drag de cer, de tril de privighetoare, amintiri pariziene, din aripi zburate’n avion spre Sena unor amintiri, spre o altă viaţă în atemporal…, la ceas sabatian du 17.55, aujourd’hui, vendredi, cu drag şi l’ame…

**Pentru un paradox en rose ce bine-n cunoaştem şi simţim…să-l avem exemplu de viu în artă, unicitate, magie de creaţie şi inspiraţie, bucurie şi entuziasm nesfârşit…

~*~

Este nevoie de atat de multe lacrimi pentru a dobandi dreptul de a iubi.

Exista taceri care spun multe, asa cum exista cuvinte care nu inseamna nimic.

Atunci cand flacara iubirii se stinge, ori o aprinzi din nou, ori o lasi balta. Iubirea nu se pastreaza la gheata!

~Edith Piaf~

~19 decembre 1915~10 octobre 1963~

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s