oglinda sufletului

Privim şi ne privim,

numai de ne-am uita în noi,

eu m-aş uita în tine,

de m-ai lăsa,

acolo ţi-aş rămâne,

un suflet ascuns într-un atriu,

ce ghemuit stă-ntr-un mister,

nu-ţi face griji, nu ocup loc,

sunt cât o umbră sub lumină,

am să-ţi rămân, acolo, şoaptă,

nici nu vei ştii câ-ţi sunt în suflet..

şi când te vei uita în soare,

oglinda dragă să-ţi priveşti,

atunci îţi  vei aduce aminte (oare),

de-o umbră ce te încălzeşte…

Această prezentare necesită JavaScript.

ce drag cuvânt mi-aduc aminte,

Cuvinte drag, tu îmi erai…

o rază-n chipul de oglindă,

se oglindea-ntr-o inimă,

pe obraji depuse-un praf de stele

şi parcă-l simt şi acum, aşa…

Duios, frumos, curaj senin,

doi ochi priveam ca două stele,

şi eram vie în oglindă,

şi-era o sfântă bucurie,

de-ar fi fost viul unui râu,

şi-n depărtări să ducă lumea,

am fi rămas doar amândoi

şi ne-am privi în „împreună”

şi-n paşi celeşti ne-am dansa dorul,

şi ochii-oglindă i-am lăsa

să se inunde de lumină,

să se scufunde într-o mare,

Cerul, el tot ca infinit

să simtă-albastru îmbrăţişarea,

şi să se-arunce la zenit

în luciul mării de mătase,

să-noate în lumina nopţii

lăsându-şi ochii în abis,

Te vei privi în marea-albastră,

şi-un zâmbet larg îţi voi privi…

spre tine mi-aş deschide chipul, şi inima eu ţi-aş simţi, ce frumos bătea atunci ce cald îmi bate-n amintiri... zâmbeşte dragul meu seninul şi hai să strângem un rodin o mână mică-n cea de cer, sufletul meu în palma ta.. zâmbeşte şi dansează-n dar,  un vis suav de şoaptă-umbră, curat senin cu puf de stea, ce-n raze Soare, strângi tu ferm, un suflet viu cu ochii-n tine, cu ochii-n tine, mai mereu...

spre tine mi-aş deschide chipul,
şi inima eu ţi-aş simţi,
ce frumos bătea atunci
ce cald îmi bate-n amintiri…
zâmbeşte dragul meu seninul
şi hai să strângem un rodin
o mână mică-n cea de cer,
sufletul meu în palma ta..
zâmbeşte şi dansează-n dar,
un vis suav de şoaptă-umbră,
curat senin cu puf de stea,
ce-n raze Soare, strângi tu ferm,
un suflet viu cu ochii-n tine,
cu ochii-n tine, mai mereu…

Când dorul mă găseşte-n seară,

din prag îl ieu la-mbrăţişat,

şi-aşa rămân, cu gând de tine,

cu ochii-n larg, privind cu jazz,

iubirea caldă dintr-o stea…

şi-atunci când fi-vom astfel vii, din nemurire să şoptim " a fost frumos prin infinit a fost cam scurt dar a trecut.  Să mergem dar în Univers, mai ştii tu Calea cea Lactee o luăm pe acolo la zenit şi apoi zburăm pe praf de stele, zâmbim, dansăm  pe Luna plină, ca pe Pământ, îmbrăţişaţi, în accolade cu senin.. mai ţii tu minte, Zâmbete? * vino în braţe, draga mea... acum dansăm, nu ne şoptim..."

şi-atunci când fi-vom astfel vii,
din nemurire să şoptim
” a fost frumos prin infinit
a fost cam scurt dar a trecut.
Să mergem dar în Univers,
mai ştii tu Calea cea Lactee
o luăm pe acolo la zenit
şi apoi zburăm pe praf de stele,
zâmbim, dansăm pe Luna plină,
ca pe Pământ, îmbrăţişaţi,
în accolade cu senin..
mai ţii tu minte, Zâmbete?
* vino în braţe, draga mea…
acum dansăm, nu ne şoptim…”

* cu drag şi suav dor, printre amintiri cu sufletul şi inima rămase, pe unde-mi eşti curaj senin, frumos ceresc, cu dor de tine dragul meu… dintr-o mansardă a unei umbrei, mansarda gândurilor noastre, cu drag albastru şi surâs al unei pale speranţe, ora de amintire a înserării sabatiene..18.27, 18 decembrie, zi de jupiter-jazz modish one…

** all my appreciation for the photographers that help my heart to write, wiolka romanowska photography& others..chapeau bas!! 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s