visul lui Klimt…

deschid eu ochii în visul tău,

şi incantate genele mi-s

de valurile magice ale unei mări,

ce nesfârşit mă iubeşte,

ce neţărmuire dulce,

ce fină atingere

de n-ai fi atâta vis,

de-ai fi reală, raza mea

Lumina mea din infinit

eu te-aş atinge doar c-o tuşă

o boare aş mai lăsa pe ea,

să-ţi lase ea sărutul meu,

şi-n diafane şoapte dragi,

în falduri de culori aprinse,

ai prinde să mă înţelegi,

ai vrea chiar, poate

să mă crezi

şi să te laşi să te iubesc…

Miere cernită din azur,

tu, trup de lună-nlănţuit

pe vârful muntelui din Venus,

Tu stai cu sufletul legat,

innaripatul meu Pegasus,

te-ar duce în zările albastre,

aşteaptă-mă tu, vis celest,

tu, diafana mea clipire,

aşteaptă-mă în vis de mine…

Căci am să viu pe înserat,

un Sburător înnaripat,

cu ochii tăi dragi, tuaregi,

să-i las la pieptul tău senin,

să se-odihnească-n pragul lor,

să îi iubeşti cum îţi doreşti…

Această prezentare necesită JavaScript.

Ah, gândule de stea marină,

cum reuşeşti s-aprinzi un suflet,

sunt biet lumină în cerul plin,

sunt doar cuvânt prin nemurire

ce ai cu mine, Dumnezeu

de-mi laşi o mare ca să ardă

în lacrimi stelele-mi dorinde,

ce cad în mine ca-n oglindă,

Cum să alin eu chipul drag,

odorul meu curat şi drag

ce-mi plânge-n azur lumina,

şi-mi caută-n zori atingeri,

cuvinte-umbre dintr-un suflet,

ce i-este vis, ce-i este zi,

Ajută-mă să-i spun drag cer,

ce-i e menit să fie ei,

alintul ei de catifea,

burgunzi obrajii ruşinoşi,

mai lasă-mi Doamne zile-n drum

să-i pot ajunge, să-i mângâi,

alint şi vis senin să-i spui,

să-i simt eu buzele-n surâs,

cum se deschi în infinit

şi-orizont apăs sărut,

Mai lasă-mi Doamne umbra-n ambră,

Înaltul cerului să-l chem,

să îl prefac în calde raze

ea, marea mea, s-o încălzesc

şi vie, straşnică, fâşneaţă

s-o fac să zburde în culori

chiar de n-o prind de subsuori,

alerg măcar spre draga-mi mândră,

s-o salt în chip ca pe-un tablou

şi s-o privesc cum îşi doreşte

să lase-n mine vise, doruri,

ce muză-i sunt, ce fiinţă-mi este…

*ai grijă suflete de tine,

că te aprinzi şi-n roşii valuri,

vei arde tu, suav, seninul

şi-nserare vei deschide

cea inimă strânsă mereu,

eşti tu curaj de infinit

s-ajungi la orizont un zeu,

falnic în spirit, tuareg,

cu ochii aprigi, plini de artă

să-nalţi în vis, fâşneaţa mare,

să-i faci tu inima să crească,

Crăiasa-Mării să devină…

poţi tu să-mi fii Lumine viu

poţi tu mândre Alizeu

un val să ţii în contemplare,

pe armonii să călăreşti

şi-n portativ notele să sui,

muzici de liră şi senin

să se-aştearnă pe’al meu suflet

aşa cum glasul ţi-l privesc

şi-n zori eu ţi-ascult să mă trezesc

şi-o zi întreagă îmi e dor

de ea, ea înserarea cuvintelor,

acolo unde îmi apui

şi-mi las în norii cei de puf

lumina albastră să o stingi

şi şoapte-n inimă-mi să pui…

Zână de cer ce-mi laşi culori

ca-n raze vii să mă transform,

cuvânta mea, mi-eşti adevăr

de ce surâsule mai vrei

să îţi mai spui

ce ştii deja,

să ştii că nu trebuie să ştii,

si simte-mi tu cum mă visezi

şi-aşterne cerului oglinda,

ce-i este dor s-o mai privească

şi-n accolade strânse-n raze

te simte caldă, blândă mare..

Iubeşte-mă ca nesfârşirea

şi neuitarea îţi voi da,

iubeşte viu aşa cum eşti

şi vei afla, tu, draga mea

ce-i este şoimului aripa

şi mării valul alb curat

şi mie, raza ta dorindo,

mai strânge-mă la pieptul tău,

cu glasul meu ţi-ascult eu marea

şi-n sistole ştiu că-mi zâmbeşti

şi-apoi tu ochii pe-un surâs,

mi-i laşi în tine să-i clătesc

şi de culori să mă-mpresor

şi-un curcubeu mă faci să fiu…

drept , vis îmi eşti şi nu mai sunt de când o inimă trăiesc fie, aşa precum doreşti dragul meu soare plin de'avânt încăntă-mi iar surâsu-n chip şi cer senin şi fulgi suavi primi-vei tu în darul meu, din dorul inimii de mare surâde-mi înţelepte alint, din aurora boreală şi curcubeie în oglinzi, tu vei simţi în astă seară în visul tău un dor sublim de ce ţi-e drag din depărtări s-adormi cu inima-ntinsă, voi luneca un vis de ..noi ;) shutterstock photo

drept , vis îmi eşti
şi nu mai sunt
de când o inimă trăiesc
fie, aşa precum doreşti
dragul meu soare plin de’avânt
încăntă-mi iar surâsu-n chip
şi cer senin şi fulgi suavi
primi-vei tu în darul meu,
din dorul inimii de mare
surâde-mi înţelepte alint,
din aurora boreală
şi curcubeie în oglinzi,
tu vei simţi în astă seară
în visul tău un dor sublim
de ce ţi-e drag din depărtări
s-adormi cu inima-ntinsă,
voi luneca un vis de ..noi 😉
shutterstock photo

de-ar fi să fim

Un spirit Klimt ca să simţim

fiorul artei cel senin,

în împreună s-aşezăm

tu razele-ţi de soare drag

şi eu din valuri să culeg,

şi-n infinit să privim umbre

să ne …zâmbim la orizont

Curajul Artei care este…*

(* fie-mi iertată citarea..adevăratul final ..nu se ştie 😉

*în ora sabatiană de amiază în-serată şi drag scrisă, cu falduri de suflet şi zbor fain, din acelaşi cluj ceţos şi dorind de azur, căldură şi îmbrăţişare a ta, zi de marte înfierat, am prins inspiraţiunea klimtiană şi poemul visului s-a scris.. cu drag pentru tine, dragul meu, de dincolo de ceţuri.., din mansarda gândurilor noastre, 17.05, 16 decembrie 2014, încă..vor mai urma vise..

** all my appreciation for the photographers and their artworks that refine in me, the writting spirit, that could become even more flourishing..

~ un dar 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s