din sunetul luminii…~I~

inchid din ochii mei de lume,

un glas de spirit, aprig har,

si-mi las doar viul cel ceresc

deschida el cei ochi de dar..

pasesc, din sunetul luminii

pasesc spre viul razei vremii

cu licariri ultramarine,

Lumine, zbor prin stele mii,

cu sufletul Acum, dansez…

in pasi de cer pe-ntinsa mare coboara ingerul de sus Lumine drag priveste zarea, imi esti suflet, pentru-apus... ridic eu zborul cestor brate si-n pasi marunti  imi iau avant si-ncep, si-ncep sa zbor curat spre infinitul cel ceresc... alunec ochii si mi-i las pe nori de alb, inclin eu capul, si-apoi un suflet-pireuta se-ntoarce-n sine paradox cu rasuciri ultramarine cu scena lucie a marii in noaptea care se intinde chemarea dansului din mine, e zborul viu inspre lumina si-alerg, seninul ca sa-l scriu il simte inima din mine si il danseaza-n chipul tau, senin imi luneca ei pasii cuvintele ceresti le scriu din stanga eu inalt albastrul din dreapta firea unei ape, si-un flutur viu, mic paradox, zburda prin lacrimi de oglinda metamorfoza din azur, subtil, suav saruta linul, acel ce-i tril ca de matase, induitoare-n caldul fir ce-aduce din vioara vremii o armonie cu senin si inima-mi incepe zborul inalt din ea avantul alb si lunec iar prin porti de suflet, o lacrima, lasand in dar in fiecare fire-flutur in fiecare galantar pe sufletul de om si lume sa pui eu Doamne, micul har.. posibil e sa simt eu pasii cuvintele de corp nesters, de vremi uitat in alte timpuri, ramas in spatiu clopotar.. Mai lasa-mi Doamne pasii-aripi sa pot seninului sa-i scriu atunci cand nici macar un glas nu-i mai pot da inima-n dar sa-si scrie cu penelul licar, din albe lacrimi cu cerneala din valuri de matase'adanca, Mai lasa-mi Doamne inc-o zi eu fluture de cer sa-i fiu si aripi marii sa-i mai dau, mai lasa-mi vietii inc-o zi... sa-mi mai dansez seninul glas o zi de univers macar...

in pasi de cer
pe-ntinsa mare
coboara ingerul de sus
Lumine drag priveste zarea,
imi esti suflet, pentru-apus…
ridic eu zborul cestor brate
si-n pasi marunti
imi iau avant
si-ncep, si-ncep sa zbor curat
spre infinitul cel ceresc…
alunec ochii si mi-i las
pe nori de alb, inclin eu capul,
si-apoi un suflet-pireuta
se-ntoarce-n sine paradox
cu rasuciri ultramarine
cu scena lucie a marii
in noaptea care se intinde
chemarea dansului din mine,
e zborul viu inspre lumina
si-alerg, seninul ca sa-l scriu
il simte inima din mine
si il danseaza-n chipul tau,
senin imi luneca ei pasii
cuvintele ceresti le scriu
din stanga eu inalt albastrul
din dreapta firea unei ape,
si-un flutur viu, mic paradox,
zburda prin lacrimi de oglinda
metamorfoza din azur,
subtil, suav saruta linul,
acel ce-i tril ca de matase,
induitoare-n caldul fir
ce-aduce din vioara vremii
o armonie cu senin
si inima-mi incepe zborul
inalt din ea avantul alb
si lunec iar prin porti de suflet,
o lacrima, lasand in dar
in fiecare fire-flutur
in fiecare galantar
pe sufletul de om si lume
sa pui eu Doamne, micul har..
posibil e sa simt eu pasii
cuvintele de corp nesters,
de vremi uitat in alte timpuri,
ramas in spatiu clopotar..
Mai lasa-mi Doamne pasii-aripi
sa pot seninului sa-i scriu
atunci cand nici macar un glas
nu-i mai pot da inima-n dar
sa-si scrie cu penelul licar,
din albe lacrimi cu cerneala
din valuri de matase’adanca,
Mai lasa-mi Doamne
inc-o zi
eu fluture de cer sa-i fiu
si aripi marii sa-i mai dau,
mai lasa-mi vietii inc-o zi…
sa-mi mai dansez seninul glas
o zi de univers macar…

Si-apoi sa ma prefac in lume,

un praf stelar sa le topesc,

pe chipurile diafane,

copiilor din dar ceresc

cu licariri de suav bland,

cereasca mea metamorfoza

topeasca alburiul tot

inspre chemarea din abis

inspre neantul nesfarsit

in inima sa-ti poposesc

acolo sa-ti raman Lumine,

sa m-odihnesc, sa ma topesc

si somnul viselor sa-l dau

si sa zburam prin ele noi

cu un suras pe chipul tau

si-al meu ceresc zambet divin…

de seara viului celest

sa tot zburam printre-amintiri

in pasii armoniei fine,

blanda lumina-ti intalnesc

si-atunci cu ochii-nsprijiniti ceresc

sa-ncep din nou cu’aripi oglinda

Un vis Albastru sa dansez

candva, atunci, va fi un zambet

ce-l voi simti preaplin Inalt,

invaluindu-ma-n divin

eu, un suras fara de glas,

te voi dansa cu-a mea iubire

sa te comtempli print celest

in marea ta cu ochi plecati,

ce valuri bratelor-si va spune

si aripi~pasilor spre cer,

te voi dansa cu al meu suflet

cu ochii-nchisi in Dumnezeu

sufletul viu drept crisalida

din sunetul luminii tale,

surasul bland ma voi numi

 pe tine-n ochi mi te voi tine

si vom zbura asa-n senin

si vom fi dragi, drag nemurire,

si vom fi vii atunci,…;)

* un prim gand cu admiratie si nespusa lumina de suflet al dansului viu si sublim, merci a toi, amour de moi et d’art, merci merci, ravi du reve ;*

** cluj, mansarda gandurilor noastre cu bucurie si feerie de tine si senin fain, 18.35, din clipa de sabatiana seara,  miercure frumoasa cu arta si pasiune iernatica dar vie si inca sprintara, miercure hermetica si fina..

*** merci du photograph enconue pour ce reve du jour, c’est un beaute, vraiment beaute…chapeau et 2merci beaucoup! Beaucoup!! 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s