paradoxale ganduri catre Soare…

Indeed you won’t set yet,

tu poti doar sa fii si

sa stralucesti,

zenitul sa mi-l inviezi

cu chipul aducand lumina

si inimii o cale blanda

si dorului o alinare.

De-ai stii tu oare

ce putere,

ce har ai mandrule de Sus,

asupra unui suflet sters

ce se anina dintr-un prag

cu ochii spre o zare anume,

un asfintit ce sta-n Apus

de nu mai stiu care mi-e lumea

aici, acolo,  e doar vis?

De-ai stii chemarea ce iti port

nu m-ai lasa doar eu sa dor,

mi-ai scrie raze calatoare

dintr-al tau suflet, din viitor,

un Atriu stang se lupta trist

cu cel din dreapta plin de aer,

si firele de ros-incins

nu mai ajung cu cald la soare..

e cam pustiu in atriul stang

acolo’as vrea s-aud de tine

sa ma alint pe chipul tau

pastrat cu rama de poveste

acolo-n coltul pretios

din inima-mi plina de dor

si de chemare in albastru…

Acolo as vrea sa-ti aud glasul

sa mai rapui din rele ganduri

ce-mi tot abat avantul vietii,

un zbor ultramarin spre tine…

acolo-as vrea sa te gasesc,

mereu in locul din inima,

tu focul sa il faci mereu

din mii de raze de lumina,

sa-mi fie cald, sa-mi fii mereu,

sa ma stiu iar in gandul tau,

dar cine stie daca poate,

mai sunt in inima sa-ti bat,

sau de mai vrei s-aduci in tine

din amintiri, poveste vie…

eu flori de cer iti tot culeg din mladioasele-mi albastre, valuri de cer si de maiastre, doruri zenite pentru tine, le pun petalele senine nu~ma~uita de amintire.. mandy disher photo

eu flori de cer iti tot culeg
din mladioasele-mi albastre,
valuri de cer si de maiastre,
doruri zenite pentru tine,
le pun petalele senine
nu~ma~uita de amintire..
mandy disher photo

ma uit in ceruri ca-n oglinda,

te caut dar nu te gasesc,

ia-ma de suflet dragul meu,

sunt mare oarba fara valuri,

doar picur ploi la nesfarsire

pan’ce-or uita sa tot mai pice

si s-or preface in ninsori

petale de uitate valuri

ce-mi cauta in nevazut

a tale urme de-nceput,

si ai tai pasi, marmura alba,

s-ating a tale raze iara

sa ma prefac intr-o matase

uitata in zenitul fir

pus la pastrare-n infinit,

eu fir topit fara de urma

doar suflu alb sa mai raman

si-n ochi inchisi sa ma raman…

atat la pieptu-mi sa te simt o adiere plina-n dor s-aud eu pasii-n infinit cum am sa zbor atunce, eu spre licarul tau din priviri, razele tale de lumina, ce dor imi e, caldura ta sa-ti fiu o umbra pe pamant cu pasi albastri si marini cu ochii-n mainile  de cer sa simt atunci c-ating matasea norilor inalti, vata de zahar cald in cer, topind orice amaraciune si zambet sa-nfloreasca viu surasul meu ramas cam trist... as vrea sa-ti fiu, suflet de cer albastrul gand din infinit, as vrea sa-ti fiu as vrea sa simt ca ma topesc iar  in zenit.. unknown photo

atat la pieptu-mi sa te simt
o adiere plina-n dor
s-aud eu pasii-n infinit
cum am sa zbor atunce, eu
spre licarul tau din priviri,
razele tale de lumina,
ce dor imi e, caldura ta
sa-ti fiu o umbra pe pamant
cu pasi albastri si marini
cu ochii-n mainile de cer
sa simt atunci c-ating
matasea norilor inalti,
vata de zahar cald in cer,
topind orice amaraciune
si zambet sa-nfloreasca viu
surasul meu ramas cam trist…
as vrea sa-ti fiu, suflet de cer
albastrul gand din infinit,
as vrea sa-ti fiu
as vrea sa simt
ca ma topesc iar
in zenit..
unknown photo

As  vrea sa scriu ce bate-n mine

ce-n clipele de nesfarsire

ajung sa ma intorc in timp

sa stau acolo ani-lumina,

sa retraiesc la nesfarsit

ce n-am stiut poate perfect

sa fie totul ca-n povesti…

Raman acolo iarna-ntreaga

de n-ai sa-mi mai rasai in cale,

am sa ma-ntorc in infinit

sa stau sa mai vorbesc cu umbra

pana ma pierd de tot de mine

si am sa ma trec prin rasarit

intr-alta lume, nefiinda…

dar pana atunci ochii-ntorc

cu drag spre zarea ce-mi ascunde

ce mi-este dragul cel mai mult

si nu-l mai vad parca, demult…

e totul doar cenusa-n drum

si calea cerului e-nchisa

si mie mi-e doar…

dor de tine…

*cu drag si nostalgie melancolica, acolo unde cad singure, blande si chematoare, lacrimi uitate-ntr-o mansarda trista, unde paote asa trebuie sa fie totul, vorba batranilor antici ce stiau cum sa traiasca singuri in melaine kholele spiritului…scris cu cer nisipos si cenusiu, printre mici licariri de lumina, cu un iz de rasarit din plina zi, o strafulgerare divina de soare frumos si orbitor de amiez ce apoi mi s-a ascuns, lasandu-ma iar in prapastia negurilor, acolo unde poate trebuie sa stam uneori, noi, damnatii care scriu si care doar atata stiu, sa aiba reazem in cuvant, baston de vremi prin asta lume insingurata…

**cu dor de cald de tine in a mea inima, inca vie la licarul si speranta randunicilor primaverii, la albul viu si plin de entuziast si miresme inflorinde si surazatoare-n rozalii flori de cires si cais inflorit…pana atunci, mi-e dor de tine, soare cu glas viu!!

***cluj, m.g.n, 17.07, 1 decembrie ziua noastra si a Lunii…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s