cuvântul albei lumini…

în susur fin se’aşterne dimineaţa

în suflet inima se scutură

de mica promoroacă albă,

şi-n mici bătăi de menuet

se-nviorează’n a sa viaţă…

Incepe iarna dragul meu

şi-mi lasă frunzele căzute,

ascunse în dimineţi de-april

pe când erau încă înalte,

şi se-nsoţeau admirativ

cu regalele magnolii…

Această prezentare necesită JavaScript.

* photos by spanish photographer Silvia Grav*

E dimineaţă şi-n a mea viaţă,

şi-n coşurile caselor în alb,

în aburindele lor firi,

mi-aduc aminte de atunci,

de o căldură dintr-un timp

ce-i fără spaţiu sau cuvânt,

e doar surâsul rupt din Rai,

e-un fin, subtil dar de Cer,

rămas în zâmbetul de sus,

s-a agăţat de-a ta rază, dragul meu

şi s-a făcut entuziasm,

să iar trăiască cu frumos,

cu glas de tine, meu Lumine,

cu-avânt de cer şi dor lăsat,

s-ascundă marea cea tăcută,

dintr-un albastru doar în Astru,

plin de’adânc şi înţelepciune,

rostuind şi simţămintul

ce-i menit ca să rămâie…

În zori ridic eu sufletul la trap, să luăm iar viaţa în avânt de zi în zi până-n atunci, în pasul liniştit de noapte, de aşezat în viaţa mea, în valurile-i călătoare, cuvântul razelor de sus, avântul tău, chemarea mea, şi-ncrederea înaltă iar că viaţa are-n faţa ta, chip de curaj şi de lumine şi atunci, acum aduc să pornesc iar viaţa-n pas, să ştiu să crez ce mă îndrumă inima, când mă ridic din somn la viaţă, cu al tău glas drept pavăză... unknown photography

În zori ridic eu sufletul la trap,
să luăm iar viaţa în avânt
de zi în zi până-n atunci,
în pasul liniştit de noapte,
de aşezat în viaţa mea,
în valurile-i călătoare,
cuvântul razelor de sus,
avântul tău, chemarea mea,
şi-ncrederea înaltă iar
că viaţa are-n faţa ta,
chip de curaj şi de lumine
şi atunci, acum aduc
să pornesc iar viaţa-n pas,
să ştiu să crez
ce mă îndrumă inima,
când mă ridic din somn la viaţă,
cu al tău glas drept pavăză…
unknown photography

*cu mulţumiri Sus pentru lumina albă a micuţei firi de iarnă, cu mulţumiri în inima ta, dragul meu, pentru chemarea la senin, dintr-o mansardă a gândurilor noastre, după clipe de melainekhole grecesc, adecă lupta cu bila cea verde sau neagra la antici, din clujul plin de promoroacă, acuş acuş, după un timp al gândurilor sabatieno-borgesiene ale dimineţii, 8.52, 27 noiembrie 2014, zi de jupiter blând, calm şi încurajator vieţii..Îţi mulţumesc suflete de cer, îţi mulţumesc Lumine drag, că-mi mai eşti! 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s