o umbră-n calea ta…

de-aş fi …o umbră-n calea ta,

tu m-ai umbri sau m-ai certa?

De ce ţi-s eu mereu în gând

şi-n raza firii pe pământ..

sau fir de apă,

ducând din blânda ta lumine,

un râu de lacrimi într-o urmă,

umbră de apă, călătoare…

De-aş fi o umbră călătoare

prin versuri-timp şi efemer,

aş vrea doar clipa s-o revăd,

s-o retrăiesc la nesfârşit..

de ce? mi-e teamă de prezent,

cadou de timp n-are a-mi fi,

tu eşti în cer un Soare viu,

iar eu o mare moartă câteodată,

când cade gheaţa-nnegurată

de timpuri ce-au trecut şi-s reci,

de triluri ce s-au stins nocturn

într-o mansardă, cea de veci..

Sau, cine ştie…tu, mai ştii?

Mai vrei să readuci lumina,

în a mea umbră nocturnală,

ai vrea tu oare să-ţi fiu umbră?

Doar un mic gând în urma ta,

un susur lin de mare-albastră,

în noapte nici n-ai o vedea,

m-aş strecura prin infinituri,

şi aş aşterne marea-n valuri,

în paşii tăi să nu te-ncurce,

doar să mângâie-n etern,

o voce ce mi-o aduc aminte…

Această prezentare necesită JavaScript.

se strânge-n valuri de’amintiri,

o mare a cerului albastră,

şi-i tare dor de nesfârşire,

ce poate în cândva va bate,

la poarta din fereastra mea…

Ascultă liniştea de pian,

parcă sunt lacrimi care curg,

un râu al Lunii care ştie,

ce-i în oglinda albăstrie,

căci vine iarna şi în alb,

se va-mbrăca şi marea-n ţărm

va sta mai tristă, mai plecată,

cu ochii curgâtori-n valuri,

cu chipu-alb de-ntinsa gheaţă…

Promite-mi dragul meu, un gând,

Un licăr de speranţă mării,

promite-mi visul în lumină

când voi deschide atunce ochii

să-i ard de bucurie vie

în oaza ta de nemurire,

întindere de alb în ceruri,

să înflorească cei doi irişi

de-a ta puternică lumină!

Şi albatroşi în jur roiască

cu vesele, voioase triluri,

şi eu să văd un braţ de soare,

o rază-ntinsă’ncălzitoare

din Susul cerului cu drag,

coboară-se la dezgheţat,

să-nmoaie dorul de lumină,

să plângă-n infinit-inimă

de-alba lumină să-ntrevăd,

eu, blândul curcubeu ceresc…

E linişte şi frig acum,

în toi de iarnă-n dimineţi,

se-aşterne gerul în curând,

şi flori la geamul din fereştri,

încep curând să-mbobocească

şi gheaţa-n lume oglindească,

un frig de eu printre mulţi ei,

un dor de noi printre zăpezi…

Mai e un timp, îl simt şi eu,

dar sufletul de bucurie

vrea să renască-n chip-copil

şi-n nimfă a mării de oglindă

s-ajungă ea să mai privească

spre cer, la Soarele de’Albastru

printr-o atingere de val,

sufletul ei să spargă gheaţa

şi-n străluciri de artificii,

cioburi de apă-ntimp oprită,

să râdem veseli în lumină

şi-n orizont să iubim zorii…

Zâmbeşte-mi dragul meu de cer, Cea rosă a ta din pragul iernii, stă-n valurile mării dor şi înfloreşte într-o glastră, îţi stă'n albastru dragul meu, şi te aşteaptă, Cerule, în braţe să îţi înflorească.. Căci drag Lumine, eşti norocos suflet frumos, şi rosele-nfloresc şi-acum în prag de iarnă, înfruntând şi frig şi goluri în nocturn doar, doar o mai răsare-n Sus, Albastrul soare, Astrul meu până atunci însă surâs şi îmi las doru'n Dumnezeu, să mi te apere mereu, şi să-mi aducă dintre nori, mereu un zâmbet  de-al tău dor... chapeau photo

Zâmbeşte-mi dragul meu de cer,
Cea rosă a ta din pragul iernii,
stă-n valurile mării dor
şi înfloreşte într-o glastră,
îţi stă’n albastru dragul meu,
şi te aşteaptă, Cerule,
în braţe să îţi înflorească..
Căci drag Lumine,
eşti norocos suflet frumos,
şi rosele-nfloresc şi-acum
în prag de iarnă, înfruntând
şi frig şi goluri în nocturn
doar, doar o mai răsare-n Sus,
Albastrul soare, Astrul meu
până atunci însă surâd
şi îmi las doru’n Dumnezeu,
să mi te apere mereu,
şi să-mi aducă dintre nori,
mereu un zâmbet
de-al tău dor…
chapeau photo

* mi-e tare dor de frumosul din tine! iaca punct 😉

** cu emoţie, amintire, linişte învăţată de la Beethoven cu aripi de cer şi de înger al dimineţii şi al inspiraţiei, cu drag şi dor de frumosul cuvintelor tale, dincolo de unirea lumilor, de doar de acolo din nevăzutul dorind al sufletului, acolo unde mi-e şi mie dor să mă găsesc…paradoxală poezie în lupta nopţii şi-a democraţiei inspiraţiei cu frigul şi-un ghem de blană, dar cu avânt şi viitor încrezător în ceva, în crezul unui curaj nou de suflet, inimă şi scris de destin…Cluj,mansarda gândurilor noastre, paradox de zori, ora de sabato, 6.22, zi de marţi şi de 18 noiembrie, cu spirit nostalgic şi totuşi plin de speranţă şi curaj.. Poemele vor reveni din matca mării, val cu val şi pănâ-n zori de înserări, îţi mulţumesc că…;)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s