poemul unei zile înserate…

surâd cu gândul val pe buze,

şi trag cu notele de scris,

maşina mea în pragul serii,

să-ţi aduc din mine…vis

poveste-n paşii călători,

de noi pe vasul Infinit…

Această prezentare necesită JavaScript.

*photos by Rosa Mouzinho Santos, A.G. photography and Chapeau-photo..

Iaca-i închid, ochii de toamnă,

te iau de gând şi viu cu tine,

în armoniile-ascunse,

mistere de cuvinte pline,

şi-atunci deschid,

cu tine, acum în pragul serii

Ochii de vară să te văd,

de-i întorceam în clipa vieţii

surâs surprins de-apus ceresc,

poate-aş fi prins, pe chip de’astru,

înaltul zâmbet din albastru,

trona sublim pe orizont,

oglindă marea îi era,

şi mândră, blândă şi supusă,

din chipul său, ea tot zburda,

gonind şi adunând din valuri,

frumoase flori de suflet-alb,

să ţie-n cald, ca spre păstrare,

în iarnă să devină îngeri

şi în luminile-nserate

pe chipu-i blând şi drag, Lumine,

s-aştearnă-n licăriri din stele

şi zâmbete de bucurie,

sclipească-ţi inima-n feerie..

dar pân'atunci Lumine drag, te iau de mână şi te duc, în amintirea din poveste acolo unde noi oameni nu mai suntem, suntem doar inimi călătoare ce ne zâmbim sublim în umbre, tu-n paşi de soare înserat, eu, mică mare-n admirare... Haidem cu tine în senin, îţi vin pe cordul cel deschis şi îţi zâmbesc cu ochi-deschis de armonie-n paradis.. tresaltă sufletul în mine şi parcă zbor ca vasul mării peste un cer, peste o mare, şi doar aşa-i totul real, câci n-am decât să te privesc..;)

dar pân’atunci Lumine drag,
te iau de mână şi te duc,
în amintirea din poveste
acolo unde noi oameni nu mai suntem,
suntem doar inimi călătoare
ce ne zâmbim sublim în umbre,
tu-n paşi de soare înserat,
eu, mică mare-n admirare…
Haidem cu tine în senin,
îţi vin pe cordul cel deschis
şi îţi zâmbesc cu ochi-deschis
de armonie-n paradis..
tresaltă sufletul în mine
şi parcă zbor ca vasul mării
peste un cer,
peste o mare,
şi doar aşa-i totul real,
câci n-am decât
să te privesc..;)

şi ochi-n ochi să întrevăd,

poveşti de timp, fără de spaţiu,

cuvânt sau clipă de oprit,

şi nu ţi-as zice mai deloc,

„în ochii tăi văd tot Parisul!”

nu de alta dar n-aş vrea,

să cadă vasul mării într-un râs,

de valuri multe, sunător…

 

en*conue…

Eu mă ţiu bine de parâme,

fregata ta de peste timp,

răstoarnă apele-n trecut,

şi le zâmbeşte în lumină

cu avânt, curaj pe infinit

să-l cucerească cu iubire.

O armonie întrevăd,

de dincolo de orice gând,

parcă se-aude dintr-un ritm

ce bate-n inimile noastre,

o contemplare-n licăriri,

Lumine drag, în înserare,

cadou îţi fac s-aşterni surâs

pe chipul tău, la coborâre,

în paşii de dans, pe lângă Sena,

un zâmbet larg te cam aşteaptă 😉

* în ceas de seara şi de sabato-nserare, dintr-un cluj de armonie pariziana şi atemporală, de toi et reve…mansarda gândurilor noastre, 18.12, o zi de -a lui mercur cel zeu, fugar şi vestitor marin, un 12 în noiembrie înserat..je te mercie, je te tres mercie de tout , et pour ca vous avez mon bisoux, milord…signie, Piaf 😉

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s