Armonie curata…

Privesc prin cerul tau, Lumine,

e-atata dor, sublim suav,

cu ochii-nchisi te mai zaresc

cum malul ai ajuns sa-l tragi,

si-n infinit acum sa mergi,

in selenarul marii tale,

Iubire sfanta de zenit,

in caldul inimii de sus,

eu dor albastru am sa-i las,

in urma ta s-adie usor,

si muritorilor frumos,

avant de bine si de drag,

sa le zambeasca-n suflete

si gheata lor s-o sparga cerul

cu armonia cea zenita…

Iubite drag, Lumine sfant,

un Soare cald astept in prag,

am pregatit eu marea-lbastra,

si toate florile de val,

s-au cumintit si-asteapta-n prag,

Intoarcerea un ape line,

A unui Astru de matase,

Ce cristalin esti cand tu vrei,

si ce frumos tu poti sa simti,

mai Armonie, mai de vara

ce-mi reintorci rosele ganduri,

ce le-as zbura prin infinit

in loc de fulgi si de lumina

sa fie stele-n noaptea lunga,

sa cada in petale blande,

pe fiecare chip de viata,

sa se topeasca orice trist,

sa lase-n schimb

un a de viata,

cuvantul sa-l intemeieze

in fiecare suflet, o curata,

o inima cu ochi de fata,

o inima, prea-blanda raza

Această prezentare necesită JavaScript.

Photos by A.G. photography and Chapeau~photo

Lumine drag,

asa-i pe cer?

Asa-i ca ai zambit nitel,

si de aceea-i cald in suflet,

ca ai drumul in zborul lor,

un tril de pasere maiastre,

un susur lin, ce-adanc viseaza,

acum, in pragul dintre nori,

dintre un val de mare-albastru

si-un fulg de nea, cam calator,

Un susur lin sopteste-ncet,

~ sa nu uitati sa va zambiti,

sa va aduce mai mereu,

aminte de un ..Paradis,

acolo, si nu-i prea departe,

acolo-i gandul cald de Cer,

Acolo-i singur Dumnezeu,

si rade, si mai tot Surade,

de oameni, veseli-menestreli,

ce ziua sunt uitati in ei

iar noaptea redevin lumini,

cand isi anina-n prag uitarea,

si se intorc in amintiri,

si-n inimile lor de dor,

acolo unde sunt cei vii,

acolo unde bate cald,

un chip de el,

un chip de ea,

suras~sarut~vis diafan…

~asa sa va simtiti mereu,

cu inima in Dumnezeu

si cu lumina-n Ochiul sau,

de cer deschis, ros la Apus,

de dor suav de Al meu Zeu…

Dar ce ramane dupa el,

Dupa Apusul Soarelui,

ai sa ma-ntrebi tu, dragul meu,

Ramane ..Amintirea ta,

si Calda lui atingere

in zorii noptii albastrie,

si un zambet fain,

drag la atingere..

o larga, veche-mbratisare

cu toate razele de soare,

ce le-a intors spre tine, iara

in pragul serii selenare,

imbratisare-n care Luna,

din apele cele maiastre

o astepta la orizont,

sa simta valsul~infinit…

ce mai ramane-n infinit,  de dincolo de asfintit?  dintr-un adanc de mare blanda eu m-am topit ca armonie, si ochii i-am deschis in apa si vad acum cum ceru-i vesel, surade bland si impacat, inca o zi s-a terminat intr-un abis plin de frumos un drum de suflet e duios... mai vad prin blanda mea oglinda, din apele-mi ce lin ma tin sa zbor cu ele in abisuri sa cautam culori de zei.. dar eu le zic, soptit.. s-astepte, inca-putin, sa fie umbre.. ca iata, vine sol de cer, bine-ai venit Soarele meu! ;) unknown photo

ce mai ramane-n infinit,
de dincolo de asfintit?
dintr-un adanc de mare blanda
eu m-am topit ca armonie,
si ochii i-am deschis in apa
si vad acum cum ceru-i vesel,
surade bland si impacat,
inca o zi s-a terminat
intr-un abis plin de frumos
un drum de suflet e duios…
mai vad prin blanda mea oglinda,
din apele-mi ce lin ma tin
sa zbor cu ele in abisuri
sa cautam culori de zei..
dar eu le zic, soptit..
s-astepte,
inca-putin, sa fie umbre..
ca iata, vine sol de cer,
bine-ai venit
Soarele meu! 😉
unknown photo

* cu drag si suras de inima marina intr-un atemporal de lumina, caldura, amintiri de tine, duioase ganduri din suflet culese, in dar spre aleanul noptii ancestrale, translucinda si orizanda in lumina albastra a-ntinsului marii netede…mangaie marea, apa marii pana la stralucirea de oglinda a lunii ce se reflecta-n lumina soarelui din adancurile visului acvatic.. je te merci …~

**cu multumiri fotografilor de suflet si de armonii surprinse diafan si rafisant cu caldura si emotie smerita..azi intr-un cluj atemporal , intre toamna si iarna, intr-un popas de ganduri nocturnii, m.g.n,28 octombrie, marti-zen,  18.30, in pas de brat sabatian, de amintire inzorita, ca-ntr-o oglinda a timpului unde un paradox se joaca-n vremuri, cu pasii ajucati de nori…un vals de vis cam minunat 😉

*** e frumos zenitul cand zambeste in oglinda la orizont! c’est tout…~

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s