Reve du Soleil!

Nu gasesc muzica Soarelui meu,

de dimineata mistica si calda,

unde numai tu stateai si…

vedeai…

Vedeai lumina ta-n oglinda,

culoara vietii langa mare,

ce numai acolo ea, te are..

Cu dor picura trist un gand,

de infinit pe infinit,

o fractie ce mai mereu

in lumea Lui, lui Dumnezeu

ii dadea mai mereu..un 1

Un orizont de-atins perfect,

la armonie cu zenitul,

in contemplare cu iubirea…

Ea singura, ne e egalul,

ce duce viata intr-un prag

acolo, unde poate viata..

sa mai insemne Cerul drag,

pe el sa scrie cu o umbra,

un nume talmacit in Soare,

adus din cautari nocturne,

de prin paduri ultramarine,

de prin corabiile cu frunze,

pe unde gandu-mi plimba dorul,

de-as fi neant..

as fi acolo…;)

si as uni eu orizontul asa cum il credeam de mica ca se imbratiseaza-n zambet un soare drag, cu blanda mare.. de dincolo de suflul alb, intrezaresc eu ploaia ta.. de-ai fi.. de-as fi .. acolo, pen-senrat in amndoi,  ca doua raze-n infinit noi am zambi, cu ochii vii facand un 8 din cer si mare unind lumina cu-asa vrere,  cu dorul din oglind-albastra... Iubite Cer, reda-mi din Soare, razele lui imbratisare, aducatoare de zenit, si suras fin pe al meu chip... Te rog, drag cerule, de mine te rog.. sa ploua cu Lumine .. photo by Todd Wall

si as uni eu orizontul
asa cum il credeam de mica
ca se imbratiseaza-n zambet
un soare drag,
cu blanda mare..
de dincolo de suflul alb,
intrezaresc eu ploaia ta..
de-ai fi..
de-as fi ..
acolo, pen-senrat
in amndoi,
ca doua raze-n infinit
noi am zambi, cu ochii vii
facand un 8 din cer si mare
unind lumina cu-asa vrere,
cu dorul din oglind-albastra…
Iubite Cer, reda-mi din Soare,
razele lui imbratisare,
aducatoare de zenit,
si suras fin pe al meu chip…
Te rog, drag cerule, de mine
te rog..
sa ploua cu Lumine ..
photo by Todd Wall

Deschide-o ploaie de alb-astru,

si fa sa cada de prin nouri,

Lumini curate, albe, albastre,

si rosii, burgundii sfioase,

si galbene-oranj de Soare,

asa cum rade el prin Univers

cand se coboara in priviri,

cu ochii mari stralucitori,

si cu adanc de cr privind,

rastoarna cai lactee peste nori,

lasand sa iasa doar..surasul,

si intrebarea cu lumina..

mai vii, mai esti…ai sa mai vii?

De-as fi ce nu sunt eu acum, in toamna,

de-as fi ce sufletul imi cere,

Icar pe inima mi-ar scrie,

„porneste odata inainte,

intoarce cheia de zenit,

vezi ca se face becul rosu,

e semn ca cerul e deschis,

si liber e avantul sus,

tine maneta-nfinit,

nu te lasa sa tot cobori,

ai doar cuvant,

ia urca-n inaltimi,

tu-ti ceapa ta de azurie,

mare albastra si zurlie..

te urca de-ti doresti lumina,

nu astepta sa cada neaua..

las-o pentru neantul lumii,

e sare multa si marunta

tu stii sa-nalti ochii de cer,

si sa dai norii la o parte..

Ei, da-i odata si te du,

In infinitul dorului

Soarele tau sa-l ajungi,

sa-i strigi, prinzandu-i urma raga,

” Hei Soare, un’de-alergi?

Asteapta-ma, ca viu la raze,

asteapta-ma..in Dumnezeu…”

Asteapta-ma iar in lumina,

atunci cand obosit adormi,

pe perna vremilor de nori,

si lasi sa cada fulgi de nea

cu rasete cristaline

oglinda stelelor-copii,

oglinda de frumos si viu,

ca micul print in vis

s-o simti si…

sa surazi prin infinit

atunci cand lin, tu dormi

cu razele-odihnind povestea

ce tine-n viata Marea toata,

ce tine vie, marea ta…

 

Asteapta-ma iar dimineata,  cand nerabdator, vrei sa vezi in raze lumea sa-ntremezi, si din caldura sa iti dai Aleanul tau de dor si drag, unei pitite lumi de apa, unde o zana infinita, ce-i nevazuta-n lumea sa, pogoara mici cristale line, suave lacrimi de matase, ce le-a tesut ea,  noaptea-ntreaga, ca tie sa iti fie daruri, sa iti ajunga la picioare, in tarmul versurilor sale, sa le culegi cu grija mare,  ascund surasuri si albastre, firave ganduri, mult visate, ce-au fost uitate printre stele... ea, le-a cules, cu drag de tine, si le-a soptit "sa-i fiti suave, Lumina Lui sa va zambeasca... Sa fiti frumoase, albele mele, frumoase flori de mare-albastra... Sa fiti duioase, picaturi, ca stiti c-ascundeti mici mistere, pe fiecare eu am pus, sa-i duca Soarelui cu drag, o mangaiere de-Alint, o-atingere de infinit, un ras de stea mai jucausa si-un tril de pasere maiastra... Sa fiti voi demne, picaturi, Eu, mare , v-am facut Frumoase, stele de val si ..cristaline.. S-atingeti inima de Soare, cu mangaieri ultramarine,  cum numai marea stie, simte... sa-i fiti de'alean, din dorul meu.. si ocrotiti-l ca un zeu sa imi zambeasca mai mereu...;) photo by ammar al-ameen

Asteapta-ma iar dimineata,
cand nerabdator,
vrei sa vezi
in raze lumea sa-ntremezi,
si din caldura sa iti dai
Aleanul tau de dor si drag,
unei pitite lumi de apa,
unde o zana infinita,
ce-i nevazuta-n lumea sa,
pogoara mici cristale line,
suave lacrimi de matase,
ce le-a tesut ea,
noaptea-ntreaga,
ca tie sa iti fie daruri,
sa iti ajunga la picioare,
in tarmul versurilor sale,
sa le culegi cu grija mare,
ascund surasuri si albastre,
firave ganduri, mult visate,
ce-au fost uitate printre stele…
ea, le-a cules, cu drag de tine,
si le-a soptit
„sa-i fiti suave,
Lumina Lui sa va zambeasca…
Sa fiti frumoase, albele mele,
frumoase flori de mare-albastra…
Sa fiti duioase, picaturi,
ca stiti c-ascundeti
mici mistere,
pe fiecare eu am pus,
sa-i duca Soarelui cu drag,
o mangaiere de-Alint,
o-atingere de infinit,
un ras de stea mai jucausa
si-un tril de pasere maiastra…
Sa fiti voi demne, picaturi,
Eu, mare , v-am facut
Frumoase, stele de val
si ..cristaline..
S-atingeti inima de Soare,
cu mangaieri ultramarine,
cum numai marea
stie, simte…
sa-i fiti de’alean,
din dorul meu..
si ocrotiti-l ca un zeu
sa imi zambeasca
mai mereu…;)
photo by ammar al-ameen

Lumine drag,

asteapta marea-n paradox,

e infinita, mica, trista

dar e lumina stralucinda,

suava, vesela, suranda,

atunci cand chipu’ti intrevede

si cu lumina sa se-mbata,

ca si o iasomie calda,

ce-n briza unei amintiri,

pastrata-n vara minunata,

ti-o daruiam dintr-o inima,

spre tine soare fain de-apus,

Sa-mi mai zambesti,

Sa nu ma uiti…

Această prezentare necesită JavaScript.

* je t’attends ici, merci parce que je t’aime 😉

** ~Sourire-moi, mon Ame ~

*** pentru dorul caldurii si amintirii, intr-un cluj inserat si prevestitor de nea, unde zboara in geam un mic avion in luminile Frantei, frante de gand si inima…cu mare si mult drag, din m.g.n, 19.30, ziua sfanta a soarelui fain, 26 octombrie 2014, zi cu paradox impartit la doi, intre cer si mare, sau poate unit..qui peut-etre sais..;)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s