Jazz-poem

Don’t know why…

când cad muşcatele-n fereştri,

iar violoncelul fără corzi doar stă,

maşina de scris aşteaptă literele

să scrie sunetul ploii…

Inchide ochii dragul meu,

izul unei lumini susură ascuns,

în marginea ferestrei mele,

dintr-o pânză de păianjen,

cad simfonic picăturile de rouă,

soare drag ridică ochii,

ploaia nu-i aşa de tristă..

dincolo de ea, domneşte

burgunda împărăţie de muşcate

ce tac maiestuos, divin,

dansând în falduri catifeaua

ce-n frunze, valuri ea ascunde…

cuvintele-mi aşteaptă mici,

să mai pornească o maşină

să cânte dintr-un cadenţat,

pas al inimii de toamnă,

vechiul gând de saxofon…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dragul meu cuvânt,

Cuvinte drag al meu,

oare o mai bate alizeul

la mal de mare în ‘ăst timp,

mai cântă valurilor din lumini,

mai ştie el de’a lui Meltemă?

Suflete drag armonios,

te uită-n mine la fereastră,

muşcatele ne-ascund de lumi,

de sunete căzute-n pietre,

făr’de frumos sau simfonie,

zumzet vesel, efemer…

Suflete drag, priveşte-n Sus,

şi lasă Cerul larg deschis,

să te îmbrăţişez abise,

cu ploaia în săruturi mii,

mici picături şi amintiri

din râsetele cristaline

cu care se ascundeau în zi

steluţele de nopţi marine.

Te uită şi zâmbeşte larg,

cu ochii-n raze maurii,

înconjurat de jazzuri fine,

primeşte ploaia-n chipul tău,

atingere de mare lină,

te uită astfel în oglindă,

cu picături ating lumina

melancolii de chansonete,

cu nostalgii de cafenea…

wpid-img_20141002_185440.jpgchapeau~photo

Lumina stă în lumânare,

burgundă amintirea ta,

petala rosei pe-un obraz,

şi-un chip întreg cu raza ta,

priveşte-mă în toamna mea,

regarde-moi, amour de toi…

*nostalgii ultramarine*

** cu drag, dor şi nostalgii nocturne de  jazz tomnatic şi folk de apă de mare…cu dor cald, azi într-o cafenea  unde două maşini de scris vorbesc în tăcere, un violoncel mic ascultă fără corzi jazzul din surdină, iar muscatele roşii de afară ar citi vogue în franceză dacă ar vedea un alaindelon cu melon în cuierul unde stau agăţate amintiri invizibile dintr-un suflet „sfâşiat, prizonier al aproapelui” vorba lui George Banu în Parisul personal…

***cluj, cafeneaua jazzului, 19.55, cu ploaia dansând în jazzul nocturn, jeudi, ziua lui jupiter, 2 octombrie; many thanks to all photographers for the joy of autumn( darkelf photography, etc..) grazie!;)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s