Contemplarea mării…

Sosesc din zări demult uitate,

Prinţesa valurilor moi,

dantele vii depun la ţărm,

condorii scoicilor târzii,

în auriul paşilor de ambră,

păşesc pe lacrimi de nisip…

Te scurgi nisip al vremii mele,

te-arunci în apă ca-ntr-un gol,

neant crezând tu că topeşti

şi iar devii…nemuritor…

Nisipule eşti doar…biet timp,

rămas la ţărm să-şi ispăşească

păcatul originar de dor…

Nisipule, de-ai ştii tu oare,

cum e adevăratul dor,

cum e să porţi cristal adânc

în pieptul meu de mare-ascuns,

e drept, străluce ca un zeu,

şi-mi dă putere mai mereu,

atunci când în tăcere,

îl ascult, zeu…

genunchii-mi plec, eu mare lină,

în faţa lui depun lumină

şi albăstrie, străvezie,

reflexie de nemurire,

să simtă infinitul viu

al unei inimi giuvaer…

Această prezentare necesită JavaScript.

şi gându-mi e de soare plin,

în el îmi văd venind zenitul

cu paşi de viaţă şi senin,

cu lacrimi blânde în lumini,

suav parfum de dulce gând,

mătasea-n valuri cade lină,

alunecă de pe un nor,

şi-un val preface din lumina

în apele-mi de-albastru plin…

Tot îmi e dor, drag biet nisip,

ce azi-mi-nchipui că te ţin,

în palme, răsfirat, căzut

dintr-ale degetelor fină,

clepsidra unde picur-o inimă,

suave lacrimi ca de sticlă,

ce nu se sparg atunci când cad,

devin lumini, raze în valuri,

ca şi cum Cerul milostiv

s-ar îndura de ruga mării

şi-ar transforma la infinit,

o bucurie în oglindă,

dintr-ale mării lacrimi-sticlă…

Lumine drag, te uită-n sus,

spre răsăritul meu dorit,

acolo mai sunt valuri mii,

ce străjuiesc al tău odor,

pierduta mare-n orizont,

acolo unde…totu-i vid,

şi plin de tine, liber alizeu

ce-n infinit alini duios,

dansând cu briza, tot dansând…

valurile-mi ostoind

de dor, de suferinţă, de frumos…

Ah, de-ai tu ştii ce-i viul meu,

ce denumesc eu doar un „viu”,

ţi-s mândră mare, albă-astră,

ţi-s doar a ta, mărite zeu…

dar ştii tu oare ce te doare,

ce-n inima-ţi de armonie

străluce, înţepând un soare,

o blândă atingere de mine,

umbră dintr-un trecut viitor…

* mi-e tare dor, să ştii… de tine!!;)*

 

** cu drag dintr-un secret ascuns lambriu plin de ladino, flamenco avânt cu dor arab  de armonie, dans arzând dervişian şi sburător în infinit…un loc unde strajuieşte chipul unui soare apus în istambul, dar răsărit la mine-n marea neagră, pregătită de toamnă, în prima zi a lui septembrie, când fotografiile s-au jucat cu valurile, dorul arzând şi uscat de pe obraji cu blânda şi draga mea Meltem de dimineaţă, cu frigul toamnei la ţărmul mării, cu apa tristă de melancolia ce-o lăsa fără spiritele ce-o ştiu iubi făr’de cuvânt, fiinţă şi trăire..sufletele ce iubesc marea, închid ochii, o sărută şi lăcrimează apoi când ating luciul apei spre neuitare şi revedere…

***scris astă seară, în universalitatea culturilor, gândurilor şi avântului marin dat de hemingway şi de soarele meu drag dintr-o fotografie de moscheie, paj al culturii tăcute a liniştii…, cluj, mansarda zborului cu Armonie şi Contemplare spre infinit, 19.40,1 octombrie, ziua lui mercur şi hermes blând cu inspiraţia. Mulţumesc că…;)

**** many thanks to all the unknwon photographers for their art vision that it’s feels so beautiful and „senin”…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s