encore fois…

Din lumină mă înalţi

eu din mare te ridic,

valuri de mătase Astre,

albe astre, flori de-adânc,

ţi le-am cules şi

te aştept…

Lumine drag, surâzi frumos,

când raza ta ţi-o cer firav,

îmbrăţişare să mă ţii,

când doar cu dorul îţi şoptesc

ce n-au ei, ochii-avânt de zbor,

să-ţi spună făr’de cuvânt…

De-ai ştii Lumine de Albastru,

cum ceriului îi cer seninul,

să-ţi fie ţie înspre curaj,

şi spre izbândă în drumul tău…

Această prezentare necesită JavaScript.

De cerul vrea a mea ofrandă

mă las pe piatra de Altar,

Lumine ca să-ţi fie viu,

Destinul ce-l doreşti să-l mergi,

Să-ţi fie împlinire în senin,

curată jertfa, inima-mi

de tine-aprinsă ca o stea,

o flacără nestinsă în neant,

ce-o înteţeşte apa mării

când cade lacrimi de furtună

peste un chip de ochi-lumină…

A~prins în suflet ca un înger un fluture de apus în rugăciune de natură în aripi lacrimile-mpreună.. "să aibă Doamne, el seninul, dă-i lui putere şi cuvânt, înţelepciune şi adânc, şi ochii de cer să-nalţe cu mulţumire mai apoi spre aripa Ta de Cer când licărul de bucurie în inimă-i va răsări după ce o inimă va fi Adagio de-amintire, o contemplare-n armonie ;) unknowun photo

A~prins în suflet ca un înger
un fluture de apus
în rugăciune de natură
în aripi lacrimile-mpreună..
„să aibă Doamne, el seninul,
dă-i lui putere şi cuvânt,
înţelepciune şi adânc,
şi ochii de cer să-nalţe
cu mulţumire mai apoi
spre aripa Ta de Cer
când licărul de bucurie
în inimă-i va răsări
după ce o inimă va fi
Adagio de-amintire,
o contemplare-n armonie!!
unknowun photo but loverly 😉

Cuvântul tău e-o clipă vie de frumos,

atunci stă timpu’n infinit

şi când albastrului îi dau oglindă,

dorul marii se-mplineşte

surâsul luminează cald,

blând şi azuriu în zare…

ca al nostru infinit

Zâmbeşte Soare

surâde marea

mereu fi-vor impreună

sufletele de frumos

c-un ochi de cer

şi-un ochi de’albastru

o acoladă pe zenit

în ea se scrie strâns, un dor

de împreună-n orizont

Această prezentare necesită JavaScript.

* focul inimii de mare intr-un ultim licar de vara,  la tarmurile unde noaptea se imbina cu albastrul marii in cautarea si dorul apusului de soare…

** scris astazi, in varf de cetatuie, printre nori, toamna si dor de zbor si avant spre alte zari de seine, ramanand doar cu dorul calator, trimis neantului spre a vedea, incanta, iubi si povesti cu senin in glas mereu,..scris azi, cluj, 18.51, 15 septembrie, ziua lunii injumatatite-n nostalgic gand albastru 😉

*** many thanks to all unknown photographers…the sea is my own sea und sun 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s