Luna ludens…

deschid ochii zării de apus

spre tine îi intorc neţărmuire,

ştii că-ţi surâd drag, Iubire ..?

Din noapte când te căutam,

plină de lumină şi de dor,

de lumea-ntreagă se mira

şi toţi cu drag spuneau

” ce frumoasa-i Luna’n

astă seară!…”

Ce puteau simţi ei dragi mei,

nu ştiau că inima-mi e plină

ea-i cea mare şi frumoasă,

ea-i plina de pe cerul tău,

când noaptea tragi cortina mării

şi pleci în visele albastre..

Mă laşi cu dorul meu pe sus,

rămân eu singura pe stea,

să luminez peste o lume,

să-i fac pe amorezi să stea,

să dovedească-n paşi fugari,

ce nu pot în lumina ta…

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Surâd şi ei din lumea lor,

şi se lasă-n mângâieri suave,

şi-n mâini, se-ating cu ochii

de şi-i lasă unu’ntraltul,

şi topesc şi alba-mi rază

că mi-s dragi să văd aşa,

chip de îngeri pe lumină…

Sufletele li-s frumoase,

se privesc ca prin  oglinzi,

nu le pasă, n-au cărare,

doar o viaţă-n paradis..

şi din câte văd de sus,

cum ocheade îşi aruncă,

şi în mâini îmbrăţişate,

poartă sufletele lor,

mai că le mai dau o rază

şi-astă seară, amorei…

Această prezentare necesită JavaScript.

Surâd de gândul lor şi eu,

dragul meu Soare, oare cât

mai e mult cer şi dor

până să te mai zăresc şi eu…

O lună ai şi-o ţii mereu pe Sus,

o zi întreagă perpeleşti

din dorul ei de raze albe, dantelate,

Un zâmbet ce-mi ascunzi misterios

ce numai rândunele-mi şoptesc…

Această prezentare necesită JavaScript.

Mă-ntorc cu dorul meu pe cer

O lună nouă şi frumoasă,

plină de dorul ce nu-l ştiu,

ei dragi mei de chipuri jos,

ei, nu-l cunosc şi nu-l vor şti

poate doar când se vor iubi,

şi-n razele-mi de ape albastre,

ei ochii şi-i vor face oglinzi,

cu sufletele la fereştri,

privească-se-n celălalt

cu dor, nesaţ şi avânt arzând

dând drumul inimilor lor

să-şi strângă mâinile în doi…

Frumoşi sunt sufletele-inimi,

atunci sunt oamenii mai vii,

şi îi prevăd din nemurire,

neţărmuirile infinirii

oare şi noi,

putea-vom-fi

ce oamenii trăiesc frumos,

putea-vom Soare drag de zi,

să fim magie şi senin,

să travelim prin noapte-zi

să ne valsăm cu raze-n valuri,

într-un rose de infinit…

şi s-adormim îmbrăţişaţi,

să simt eu degete de raze

în valurile mării albe,

cum strâng cu ochii larg deschişi

de tine, soare peste-o mare,

un mic simbol fără de chip,

ce-i singur pe un vis blajin,

Aleanul meu de  ∞ 😉

 

* Cu drag si aromă de gardot-jazz, după o noapte senină de Lună magică şi sublimă, azi cu gândul la mylordul zilei de pe cer, un prinţ al verii azurii, stăpânitor de întinderi marine, tablou de monet ce-i intrevăd visul cu dor drag…azi, ziua Lunii, luni, 11 august 2014, 20.02. cu surâs de jazz magic trimis cerului drept multumire pentru tot…

** multumiri tuturor fotografilor pentru minunile ce mi-au luminat versurile sa iasa la plimbare pe-nseratul sufletului.. Many thanks to all photographers, knowns, unknowns but same magical for a poor writer with a open heart..grazie! 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s