ploua cu dor…

picurii stau atârnati de geam

mici cristale de prin cer

adunate toate-n prispă

să mă-ndemne, să mă cheme

spre cuvântul ce mă arde

e cuvântul ce străbate

bate dincolo de timp,

dintre coaste el renaşte

trece văi şi zboară munţi,

ca săgeata în avânt

duce Dor-ul peste piept,

şi răzbate, se iveşte

într-un plin de noapte-n vară

într-o inimă sprinţară,

Puckăuşă, arlechină

blândă-n ochi, are lumină

căci din soare e făcută,

raze o mie o iubesc,

toate-n noapte o invelesc

ca să-i fie cald de Cer

şi-ntr-un zâmbet dimineaţa

să deschidă ea zenitul

cu doi ochi de rose albe,

să-mi văd chipul în oglindă,

singura’mea vie oglindă

ce din noapte mă contemplă

cu senin mă face viu

râu de lună pe alb-astru

dor ce-n zi se-ascunde-n ploi

dor ce-n timp se-ascunde-n clipă

picur ce sărută ploi

căci au gust de mare-n noi

Această prezentare necesită JavaScript.

* cu drag in astă zi in care ploaia mi-a susurat frumosul senin de-nserare…cand tace sufletul, se-aude o muzica frumoasa asa cum o zburdă-n aripi îngerii de alb de prin înalt…şi atunci singurul gând e..mulţumesc că…;)

**cu multumiri unei voce de fado-suflet romanesc lin aşezat… dintr-un cluj al ploilor calde de vară, in prima noapte a lunii lui cuptor, in zorii Sfintei Vineri, m.g.n, 2.08 dintr-o fereastră plină de cristale de ploaie ce se vor rouă de dimineaţă; cine ştie, poate când le-o vedea Soarele, or deveni 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s