Dor de dans, soare…

Mi-e dor muşcată de fereastră,

un dor albastru-n ritmuri vii,

Te uită suflete în jos,

din cer întoarce a ta privire,

te-ai răsărit doar pentru tine,

şi printre nori mi te-ai ascuns…

sunt nori de vreme bună prea bine îi cunosc şi ei mă ştiu în arta lor i-am tot privit ştii, de multe ori ei fost-au stelele de suflet din albul lor făceam eu râu pictam din ei un infinit şi te vedeam aşa cum eşti fără de frica din poveşti şi te zăream fără orbire doar întinzându-mi ochii vii puteam atunci să te ajung... Surâzi, maestre de prin ei, de dincolo din infinit, iar mi te joci cu tuşele nu ştii că nu-i frumos să pui culori pe răsărit fără o mare să întrebi cum se mai vede în oglindă Un soare vesel, liniştit ;) A.G. photography

sunt nori de vreme bună
prea bine îi cunosc
şi ei mă ştiu
în arta lor i-am tot privit
ştii, de multe ori
ei fost-au stelele de suflet
din albul lor făceam eu râu
pictam din ei un infinit
şi te vedeam aşa cum eşti
fără de frica din poveşti
şi te zăream fără orbire
doar întinzându-mi ochii vii
puteam atunci să te ajung…
Surâzi, maestre de prin ei,
de dincolo din infinit,
iar mi te joci cu tuşele
nu ştii că nu-i frumos
să pui culori pe răsărit
fără o mare să întrebi
cum se mai vede în oglindă
Un soare vesel, liniştit 😉
A.G. photography

mă uit la tine în lumină din lumină mă doreşti e viu ăst gând dragul meu soare?  eşti chiar cel zâmbet pus de mine pe un zbor de rândunele? Cuvinte-rază de alean tu nici nu ştii cât gând curat posteşti în sufletul meu mic atunci când pace cu iertare tu-aşterni din infinit... Lumină sunt  şi sunt de tine surprinză rază strălucie când apele-mi ultramarine în mângăieri de valuri line tu le prea ierţi cu raze blânde şi-n contemplările de zeu le scrii pe luciul ca de sticlă cuvinte drag, cuvinte vii Mai scrie-mi suflete de tine, neantul unui zeu de sus, atinge chipul cel de mare din gând în dor cu ai tăi ochi şi fruntea-ţi reazimă de mine, de-ntinsul mării de albastru eu mângâiere am să-ntind un val micuţ, albastru'lin unknown photo

mă uit la tine în lumină
din lumină mă doreşti
e viu ăst gând dragul meu soare?
eşti chiar cel zâmbet pus de mine
pe un zbor de rândunele?
Cuvinte-rază de alean
tu nici nu ştii cât gând curat
posteşti în sufletul meu mic
atunci când pace cu iertare
tu-aşterni din infinit…
Lumină sunt
şi sunt de tine
surprinză rază strălucie
când apele-mi ultramarine
în mângăieri de valuri line
tu le prea ierţi cu raze blânde
şi-n contemplările de zeu
le scrii pe luciul ca de sticlă
cuvinte drag, cuvinte vii
Mai scrie-mi suflete de tine,
neantul unui zeu de sus,
atinge chipul cel de mare
din gând în dor cu ai tăi ochi
şi fruntea-ţi reazimă de mine,
de-ntinsul mării de albastru
eu mângâiere am să-ntind
un val micuţ, albastru’lin
unknown photo

dar iacă-tă că imi răsai şi aici din locul plin de vid, unde doar în cuvinte am rămas să te zâmbesc,  să te surâd, căci n-am simţire alta mare decât o inimă de soare ce-acum răzbate cu vioară în piept, de dincolo de mare... dar oare tu drag soare, tu oare mai răzbaţi zenitul,  mai simţi tu oare, ai lucirea cea albastră de a ta mare azurie, mai simţi vreo rază arămie o mângâiere lin, marine... mai simţi tu oare şi de mine? A.G. Photography

dar iacă-tă că imi răsai
şi aici din locul plin de vid,
unde doar în cuvinte am rămas
să te zâmbesc,
să te surâd,
căci n-am simţire alta mare
decât o inimă de soare
ce-acum răzbate cu vioară
în piept, de dincolo de mare…
dar oare tu drag soare,
tu oare mai răzbaţi zenitul,
mai simţi tu oare,
ai lucirea cea albastră
de a ta mare azurie, mai simţi vreo rază arămie
o mângâiere lin, marine…
mai simţi tu oare
şi de mine?
A.G. Photography

Cuvinte-soare alb de sus,

mai zboară iar în apa mării

mi te adu iar din zenit,

să te cuprind în valuri roşii,

să te privesc, să te îngând

cu raze, valuri să pictăm

tot ce nu ştim

să ne vorbim.

închide ochii cei de soare şi-n paşii cei de mare,  cuprinde-n braţe un val mic e cam pierdut, melancolic cu inima mereu în apă s-a cam uitat când a trăit.. cum şi de ce în infinit n-a ştiut spune doar atât "mi-e dor de tine la zenit!" atât Meltem susură acum acum de gând înlăcrimat cu ochii mei privind în Sus, te uită Suflete-Cuvânt sărută briza-n infinit... unknown but dreamed-sun photo

închide ochii cei de soare
şi-n paşii cei de mare,
cuprinde-n braţe un val mic
e cam pierdut, melancolic
cu inima mereu în apă
s-a cam uitat când a trăit..
cum şi de ce în infinit
n-a ştiut spune doar atât
„mi-e dor de tine la zenit!”
atât Meltem susură acum
acum de gând înlăcrimat
cu ochii mei privind în Sus,
te uită Suflete-Cuvânt
sărută briza-n infinit…
unknown but dreamed-sun photo

~vino în dans de cer spre ea marea din Meltem…~

* scris astăzi, 17.44, dintre vechi masini de scris cu nume de redingote si crinoline, Remignton si Erika S&N, dintre un violoncel şi-un contrabas..din lumea unui jazz hemingwayan de cafenea spre un soare de mare cu dor cat doua inimi, ce acum trăiesc amandoua frumos, o inima de soare cu inima de mare..oglinda e melancolica si scrie cum o mare priveste de la fereastra cu muscate si cu 2 doruri dansante pe interior, la un soare de afara, ascuns in alburiul norilor ploioşi, soare ce ascunde marea-n cerul său protectiv.. Multumesc suflete! Cu drag dintr-o mansardă citadină de jazz plină, 23 iulie 2014, pe-nseratelea, într-o zi de Hermes.

** many thanks to all photographers for their art creations who cares my heart of writer! Thank you et merci e grazie! 😉

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s