baiser pour le soleil…

sărut amintirea ce o am

dorinţa zboară-n aripi pufoase

norii le poartă albastru

spre tine ridic eu ochii

şi aripile lor se-ntind curgător

către razele mele dragi…

Uite, şi rândunelele revin,

în colţul tău de soare

să pună iar în streaşina-sprânceană

un jar de zâmbet ascuns în mine…

Te uită-n jos la orizont sub umbra mării mă ascund mă vezi de nu mă vezi simt picuri, de rouă blândă, mică şi tristă în priviri... Te uită Soare drag maur Priveşte cald spre-a ta Meltem e singură pe ţărm şi-aşteaptă ca din zenit să te îndrepţi şi falnic să cobori tu cerul pentru o treaptă de sărut pe care buzele-mi depun ofranda brizei mici, roze, sirenă ascunsă-n infinit, ce trage mai mereu, din zi în noapte şi iar zi un aşternut ultramarin, cu valurile de dantelă să-acopere-mbujorări obrajii mării arzători ;) Morning greetings by Hans Brasen

Te uită-n jos la orizont
sub umbra mării mă ascund
mă vezi de nu mă vezi
simt picuri,
de rouă blândă, mică
şi tristă în priviri…
Te uită Soare drag maur
Priveşte cald spre-a ta Meltem
e singură pe ţărm şi-aşteaptă
ca din zenit să te îndrepţi
şi falnic să cobori tu cerul
pentru o treaptă de sărut
pe care buzele-mi depun
ofranda brizei mici, roze,
sirenă ascunsă-n infinit,
ce trage mai mereu,
din zi în noapte şi iar zi
un aşternut ultramarin,
cu valurile de dantelă
să-acopere-mbujorări
obrajii mării arzători 😉
Morning greetings by Hans Brasen

 

Te uită suflete în tine

şi te contemplă în iubire,

Prinţe de cer cu mare lină,

tu ochii puneţi-i în mine,

ţi-i strâng în inima-mi albastră,

eu dorul ştiu să-l ostoiesc,

sunt mare, picurii mă ştiu

şi-atunci când plouă pot ascunde

ce-i dorul stelei ce-a apus,

în dincolo de nori şi fum,

Numai un fulger mai deschide,

mai bate valul de cortină

albastră, căzătoare-n noapte,

numai cu el ca lumânare mai pot vedea

un licăr-rază, să te ştiu bine, liniştit

chiar de e cerul supărat

şi se descarcă câteodată,

cam bosumflat şi plin de tunet,

de fug ca mare-n gândul tău

unde a noastră amintire

era o ploaie căzătoare

ce mângâia

priviri de mine,

străluciri de tine,

puteau zbura şi rândunele

căci ochii noştri rămâneau

oglinzi de raze, irişi vii,

şi împreună-un Infinit!

vino cu mine în licărul de viu Blânda natură ni-l aşterne să răcorească cu senin melancolii şi dorul Dor de două raze de mătase, de un mister lăsat în grabă să poate-ncepe ploaia  ca să cadă în lacrimi, stelele să spună  ce n-apucară sufletele să-şi strângă doru'n Catedrala lui Rodin... unknown photo

vino cu mine
în licărul de viu
Blânda natură ni-l aşterne
să răcorească cu senin
melancolii şi dorul Dor
de două raze de mătase,
de un mister lăsat în grabă
să poată-ncepe ploaia
ca să cadă
în lacrimi, stelele să spună
ce n-apucară sufletele
să-şi strângă doru’n Catedrala lui Rodin…
unknown photo

deschide ochii acum Cuvinte, Iubire caldă de lumină te uită-n cer, din marea plină vezi ce frumos se vede viul atunci când e spălat cu blând, cu vie atingere de apă, 'cea mângăiere tandră, fină ce pune valul pe-al tău chip.. vezi ce frumos poţi fi în raze?! şi rândunelele stau coadă să te iubească în privire eşti tare fain, îţi şade bine cu sufletu'nflorit de mine ;) photo by Jianhao Guan

deschide ochii acum Cuvinte, Iubire caldă de lumină
te uită-n cer, din marea plină
vezi ce frumos se vede viul
atunci când e spălat cu blând,
cu vie atingere de apă,
‘cea mângăiere tandră, fină
ce pune valul pe-al tău chip..
vezi ce frumos poţi fi în raze?!
şi rândunelele stau coadă
să te iubească în privire
eşti tare fain, îţi şade bine
cu sufletu’nflorit de mine 😉
photo by Jianhao Guan

Tu soare drag, ia-l pe rodin pe mâna sa, nu îl lăsa în nostalgie, rodin sunt eu, oglindă ţie atunci când norii vin barbari să cotropească amintiri să fulgere,să bată-n vânt ce noi-ca'n cer şi mare ...ştim. Tu ia de mână amintirea, o înveleşte-n  mângâieri de gând şi dorul bun alină-n cerul de batistă cum eu privesc cu ochi-de-gând mereu în inimă m-arunc într-un adânc al meu, Alb-Astru tu luminezi cu-al tău surâs noapte de noapte, ochi pe ochi, melancolia unei mări ce n-a ştiut s'aducă un rodin de mâini ;) photo enconue

Tu soare drag,
ia-l pe rodin pe mâna sa,
nu îl lăsa în nostalgie,
rodin sunt eu, oglindă ţie
atunci când norii vin barbari
să cotropească amintiri
să fulgere,să bată-n vânt
ce noi-ca’n cer şi mare …ştim.
Tu ia de mână amintirea,
o înveleşte-n mângâieri
de gând şi dorul bun
alină-n cerul de batistă
cum eu privesc cu ochi-de-gând
mereu în inimă m-arunc
într-un adânc al meu,
Alb-Astru
tu luminezi cu-al tău surâs
noapte de noapte,
ochi pe ochi,
melancolia unei mări
ce n-a ştiut s’aducă atunci
surâs pe un rodin de mâini 😉
photo enconue

Ea, clipa timpului-nisip

jongla clepsidra mea de apă

cu roua-n picături de mare

şi ar fi plâns, de aş fi stat

mai mult în ochii cei de raze,

un chip îmbrăţişat marin.

Ţi-aş mai fi spus,

câte doar luna-n râu le ştie

şi-un ghem de mare mică-n tine

aş fi strâns eu firele de val

să ţeasă un gând mai cu frumos,

mai mult frumos decât aveam

atunci în sufletul cel mic

ascuns în marmura din infinit..

şi ţi-aş fi spus, ţi-aş fi tăcut

numai o inimă s-aud

neant din ea bată mereu

să licărească într-a mea

aşa cum tu apui şi răsăreşti

cu ochii mei- arzând în râu

de  frumoasă lună, radiantă

ce stă ea, mândră-mbrăţişată

cu dor în amintirea caldă…

Haidem în sus, Cuvinte drag, să lunecăm în infinit în hipersfera de dantesc, cerescul gând de noica blând... Ia-mă de mână ca nicicând  şi haidem sus la orizont Uite Cuvinte, ce frumos aice sus zboară un zâmbet  şi un surâs micuţ şi blând no ce frumoşi sunt ei pe cer doi albatrosi ce zboară-n noi Cuvinte simţi? ei scriu ceva, citesc pe sufletu-ţi de mine... un Dor Albastru parcă scrie. Cuvinte drag, te linişteşte te uită blânde Alizeu te uită-n mine, Ce vezi tu oare,  în chipul ăst mic şi cam şters, uscată mare pe la ţărmuri cu doruri, amintiri de frig ce-i ţin mereu 'cel infinit, să fie-n inimă, foc viu... Te uită suflete, priveşte pe chipul mării te-oglindeşti în scris cuvând de Dumnezeu, e-al tău cuvânt de tine-n mine de noi, rodin surâzător cu zâmbetul-oglindă vie de tine soare într-o mare atinge gândul amintirii Închide ochii şi sus-râzi Mângâie apa cu blândeţe răcoare chipului îţi dau, cu valurile mi te-nchin, picioarele-ţi ating smerită eu, mare mică mă depun să îţi fiu pas spre... ~Nemurire~ cuvântul nostru, drag cuvinte ;) A.G. photography

Haidem în sus,
Cuvinte drag,
să lunecăm în infinit
în hipersfera de dantesc, cerescul gând de noica blând…
Ia-mă de mână ca nicicând
şi haidem sus la orizont
Uite Cuvinte, ce frumos
aice sus zboară un zâmbet
şi un surâs micuţ şi blând
Ioi, ce frumoşi sunt ei pe cer
doi albatrosi ce zboară-n noi
Cuvinte simţi?
ei scriu ceva,
citesc pe sufletu-ţi de mine…
un Dor Albastru parcă scrie.
Cuvinte drag, te linişteşte
te uită blânde Alizeu
te uită-n mine,
Ce vezi tu oare,
în chipul ăst mic şi cam şters,
uscată mare pe la ţărmuri
cu doruri, amintiri de frig
ce-i ţin mereu ‘cel infinit,
să fie-n inimă, foc viu…
Te uită suflete, priveşte
pe chipul mării te-oglindeşti
în scris cuvând de Dumnezeu,
e-al tău cuvânt de tine-n mine
de noi, rodin surâzător
cu zâmbetul-oglindă vie
de tine soare într-o mare
atinge gândul amintirii
Închide ochii şi sus-râzi
Mângâie apa cu blândeţe
răcoare chipului îţi dau,
cu valurile mi te-nchin,
picioarele-ţi ating smerită
eu, mare mică mă depun
să îţi fiu pas spre…
~Nemurire~

A.G. photography

Bonus*

Depecha mării pentru soare!

cuvântul nostru, drag Cuvinte

vezi ce frumos se scrie-n cer

Când ceru-i jos şi josu-i Sus,

şi lumea noastră-i paradox,

scris cu senin pe val de cer

şi doar şoptit în infinit

pe albastra filă-a nopţii,

dar până atunci te trag de raze

Măi soare drag, nu mai fii rău,

sărută marea cea fâşneaţă

că-ţi dau la valuri de nu duci

şi muşc din albăstriul cer

de-o să zici „au” şi ” mă doare!

nu mai fac!”…

Ei, te-am spăriet?

stai liniştit, că-s mare calmă

nu sar în cer, prea sus, prea cald

de vrei şi-astfel facem pacem

un armistiţiu încheiem,

pecetluit cu raze-obraji

şi-apoi dă-mi voie soare drag,

de ele, raze, vals te fac,

îmbrăţişare’nchisă să te strâng,

cum îmi doresc din dorul-vis,

fortissimo eu să te strâng

şi ţup, pe frunte

te sărut! 😉

 

cu drag, Meltem

 

*scris azi cu drag dor de mare şi de soare, de lumina lor în paradoxul îmbrăţişării lor senine.. Cluj, 15.09, mansarda gândurilor noastre, în a’miez gând de tine, miercuri, ziua veştilor frumoase aduse de Hermes, 16 iulie 2014.

** mulţumiri fotografilor de gând şi inspiraţie/ many thanks to all photographers that help me create my poem for the Sun-love.. Grazie 😉

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s