oglindirea din surâs…

străluce un val pe mâna mea

o scoică-n ochii mării se năzare

să n-o deschid, s-o mai aştept…

lumina lunii tre să vie

să-mi dăruiască iar cântarea

ce’lin se-aşterne pe-al meu chip

duios şi blând, din cer senin

pe-un râu de lună, mândră tare

coboară-n inima de astru

un gând ferice,

că-i alb-astru

şi-s străluciri ultra-marine

pe-un pod ce n-are timp,

doar vise…

când bucuria imi cânta lumina ta de magic zeu căci te priveam doar cu nesaţ, mi-erai tu singur cunoscut în lumea mare şi gonindă eu te puteam doar răsări pe chipul nopţii-n ziua mării, pe cer de zi, în nouri fini... Lumine drag de azuriu erai 'cel singur zâmbet cald ce-l mai resimt din amintiri ce-l retrăiesc cu drag senin... cântam ce inima-mi spunea mereu, cu sena-n gând de lună visam-n paşi de vals marin să umplem ceru'n stele mii ce, surâzânde-n infinit să se coboare peste lumi în clinchete de clopoţei... stau şi te-aştept  în vis de vals, cu ochii-nchişi borgesiani şi mi te văd, surâzător cum cald săruţi marinii ochi cu dorul arzător de Alb, cu'a ta lumină, Soare drag... ce cald aşezi cu rândunele din zborul lor pe ochi-de-cer, alini lumini şi doruri multe, eşti soare blând, cu chip senin... photo enconue

când bucuria imi cânta
lumina ta de magic zeu
căci te priveam doar cu nesaţ,
mi-erai tu singur cunoscut
în lumea mare şi gonindă
eu te puteam doar răsări
pe chipul nopţii-n ziua mării,
pe cer de zi, în nouri fini…
Lumine drag de azuriu
erai ‘cel singur zâmbet cald
ce-l mai resimt din amintiri
ce-l retrăiesc cu drag senin…
cântam ce inima-mi spunea
mereu, cu Sena-n gând de lună
visam-n paşi de vals marin
să umplem ceru’n stele mii
ce, surâzânde-n infinit
să se coboare peste lumi
în clinchete de clopoţei…
stau şi te-aştept
în vis de vals,
cu ochii-nchişi borgesieni
şi mi te văd, surâzător
cum cald săruţi marinii ochi
cu dorul arzător de Alb,
cu’a ta lumină, Soare drag…
ce cald aşezi cu rândunele
din zborul lor pe ochi-de-cer,
alini lumini şi doruri multe,
eşti soare blând, cu chip senin…
A.G. photography

 

De-ai ştii tu, vis de mare-albastră

ce lupte duc cu dorul meu,

eşti mare lină, ce îţi pasă

mereu eşti calmă, înţeleaptă

de-ar fi să te sculpteze grecii

te-ar face sigur o statuie,

cariatida mării-n ionic

stil, pe-o marmură mută şi albă…

Ce ştii tu, mare ce m-apasă

pe mine, soare din înalt

eu mereu fug, alerg lumina

s-ajungă în lumile de jos.

De nu-i îndrept pe drumul viu

o iau toţi oamenii la vale,

vezi fără tine se mai poate,

fără de mine sunt toţi orbi..

O..de-aş putea să-i duc’înalt

pe toţi să-i luminez cu bine,

să le arăt c-au soare-n suflet

şi pot să-l şlefuiască bine

să poată reflecta din suflet

ce le e drag şi dor şi vis

să vadă viul lor-destin!

tu nu apui niciodată, Soare eşti mereu surâzi în ochi căci tu ştii bine ce oglindă de'amintiri aduci cu drag dintr-un senin de tărm albastru Alb-Astru viu cu două raze... ochi de timp.. cu unu'nchis ocheşti zenitul şi-l faci să înroşească marea şi-n asfinţit să se ascundă sub aşternuturi de oglindă albastre atingeri de mătase sub cerul nopţii'n fulgi de nori... tu'ascunzi marea cu'a sa Lună în amintirile de ieri o faci din marmură de stele s-ajungă lavă albastră'n apă oglindă lucie, argintie să te priveşti tu soare-n ea şi în zenitul unor buze pecete-n cer să pui *surâs*  A.G. photography

tu nu apui în niciodată, căci Soare-mi eşti, fi-vei mereu
surâzi în ochi
căci tu ştii bine
ce e oglindă-n ‘amintiri…
aduci cu drag dintr-un senin de tărm albastru
Alb-Astru viu cu două raze…
ochi de timp..
cu unu’nchis ocheşti zenitul
şi-l faci să înroşească marea
şi-n asfinţit să se ascundă
sub aşternuturi de oglindă
albastre atingeri de mătase
sub cerul nopţii’n fulgi de nori…
tu’ascunzi marea cu’a sa Lună
în amintirile de ieri
o faci din marmură de stele
s-ajungă lavă albastră’n apă
oglindă lucie, argintie
să te priveşti tu soare-n ea
şi în zenitul unor buze
pecete-n cer să pui
*surâs*
A.G. photography

Cu celălalt ai vrea să-mi spui,

tu mare neaoşă, sprinţară,

ce-n valuri tot arunci islamuri

şi-afunzi flamenco în nisip…

Tu vrai să-mi spui că prind eu Luna,

din apele-ţi de albastre falduri?

Crezi tu că-s Zburător cu mască

Eu Soare mi-s şi n-am dovadă

nevoie să arăt la nime

ce voi şi ce iubesc e sus

pe cerul meu stă mai mereu

O mândră fată de Apus,

Crăiasa-n Albul inimii

Pe ea mereu o văd …nespus…

dragule Soare de prin sus te uită bine-n Alb-de-cer lumina unui trandafir se oglindeşte dintr-un foc ce-i ostoit din apa mării si-ascuns pe dincolo de munţi de nu te uiţi în largul zării n-ai să zăreşti ce ţi-este dor.. te uită sufletul meu drag în jos de cer căci tu eşti sus.. marea e neagră-n miezul nopţii dar o lumină n-a apus.. e luna, dincolo de ape.. şi te priveşte surâzând pe după glob, stea ea ascunsă rotund mai e pământul mic, de nu s-ar învârti într-una n-ai mai vedea ce ţi-este drag te-ai mulţumi doar cu poema ce-o scriu din pene zânele... Te uită în largul mării mele şi luminează negrul dor şi vei vedea oglinda ta, e zâna ce surâde-ncet, tăcut şi tâlcuit mereu, e Luna, draga ta din cer... photo enconue...

dragule Soare de prin sus
te uită bine-n Alb-de-cer
lumina unui trandafir
se oglindeşte dintr-un foc
ce-i ostoit din apa mării
si-ascuns pe dincolo de munţi
de nu te uiţi în largul zării
n-ai să zăreşti ce ţi-este dor..
te uită sufletul meu drag
în jos de cer
căci tu eşti sus..
marea e neagră-n miezul nopţii
dar o lumină n-a apus..
e luna, dincolo de ape..
şi te priveşte surâzând
pe după glob, stea ea ascunsă
rotund mai e pământul mic,
de nu s-ar învârti într-una
n-ai mai vedea ce ţi-este drag
te-ai mulţumi doar cu poema
ce-o scriu din pene zânele…
Te uită în largul mării mele
şi luminează negrul dor
şi vei vedea oglinda ta,
e zâna ce surâde-ncet,
tăcut şi tâlcuit mereu,
e Luna, draga ta din cer…
photo enconue…

Mereu ce-i alb e negru-n gând

şi negru’abis duce-n lumină,

umbra de tine, mare zeu

mă face vie-n alb pe mine

căci vidu-i gol de efemer

dar plin e infinitu’albastru

de aceea ce e scris senin

rămâne gaj în noi-ca-aştrii!

Ne-am învâţat cu paradox,

din dialogul a doi zei*

să ştim tăcea când iubim dorul

şi să vorbim cu viu pe lume

când fuga-n bach se-allegro molto

şi ne mai scutură de noi…

Lumine să-mi surâzi mereu

trimit din munţi cu amintire

o rândunică pentru stâng

sărut clipirea ei de gând,

şi-alta-n coada celui ochi

ce drept priveşte-n oglindire

la mândra sa alba-astră tare…

Să te contempli cu senin

şi-nţelepciune să aduci

din ceru’nalt în marea-adâncă

cuvânt de’Alean spre Luna vie,

Sărutul brizei care vine…;)

În paradoxul omului se-aşterne vidul infinit cine ne spune oare cine.. de este plin 'cel vid întins? de n-ar fi omul să-i dea viaţă lumina n-ar mai ştii zâmbi căci nu ar mai simţi iubirea ce-i dăruită doar de sus prin sufletul ascuns în om! De n-ar fi viul cel ce-l caut în ochiul fugii-n infinit lumina aici n-ar exista căci nu i-ar spune nimeni-Viu frumoasa "insorire" vie !;) Aşa străluce dimineaţa când din oglindă-n pas de'nalt eu la fereastră văd rose cortina cerului ce-ascunde în prag de zi şi de viitor, un soare fain ce-i doar un  zâmbet pe surâs şi-i fain surâs, de dimineaţă,dragul meu;) Galleria Grand Palace de Venaria Torino,photo by Stefano Orazzini

În paradoxul omului
se-aşterne vidul infinit
cine ne spune oare cine..
de este plin ‘cel vid întins?
de n-ar fi omul să-i dea viaţă
lumina n-ar mai ştii zâmbi
căci nu ar mai simţi iubirea
ce-i dăruită doar de sus
prin sufletul ascuns în om!
De n-ar fi viul cel ce-l caut
în ochiul fugii-n infinit
lumina aici n-ar exista
căci nu i-ar spune nimeni-Viu
frumoasa „insorire” vie !;)
Aşa străluce dimineaţa
când din oglindă-n pas de’nalt
eu la fereastră văd rose
cortina cerului ce-ascunde
în prag de zi şi de viitor,
un soare fain
ce-i doar un
zâmbet pe surâs
şi-i fain surâs,
de dimineaţă,dragul meu;)
Galleria Grand Palace de Venaria Torino,photo by Stefano Orazzini

 

*mulţumiri de strălucire-n alb-negru, acelaşi paradox al aceluiaşi echilibru, mulţumiri celor doi maestri Jorge Louis Borges şi Ernesto Sabato în dialogurile conversate sub agenda lui Orlando Barone, ed. Polirom.

**cu drag si timp paradoxal strâns şi îmbrăţişat din zi în noapte şi iar în dimineţi senine, cu bucurii pe amintire, cu blândul gând de noicasuflet şi inima de doi de rosu, azi, cluj, 10 iulie, dimineaţa zilei lui Jupiter, ora 1.30, mansarda gândurilor noastre, cu mulţumiri de gândiri şi simţiri ravisanto-ideatice iluministe 😉

*** mulţumiri fotografilor pentru bucuria creatoare a magiilor surprinse/ many thanks to all photographers that make poetry enjoy the inspiration! Merci, tres tres merci!;)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s