parce que ta mer aussi attendre

Mon Soleil pour briller…

Mon Ame dans un sourire…

 

~ Unde mi-o fi viaţa, care ar fi putut

fi, dar n-a fost, cea mustind de noroc

sau cea tristă de amintire, acel obroc

care a putut să fie spada sau chiar scut

şi care n-a fost? Unde, oare, pierdut-am

strămoşul norvegian sau poate pers,

unde-ntâmplarea ce nu mi-ar fi şters

privirea, unde ancora şi unde marea, unde uitat-am,

cine sunt? Pe unde-o fi neprihănita, pura

noapte ce asprului plugar îi dăruieşte

ziua analfabetă ce nu mai osteneşte,

după cum poate-ar vrea literatura?

Şi mă gândesc şi la prietena deşteaptă

ce m-aştepta şi poate mai aşteaptă.~

căci, da, ea pe mine mă aşteaptă…

* Ceea ce s-a pierdut, poemul lui Borges, cu intermezzo şi final de alt suflet rătăcit.*

Kaikoura by Rob Dickinson

Kaikoura by Rob Dickinson

** poem regăsit în ziua lui Mercur, in cartea celor doi obelişti de porţi destinice, Sabato şi Borges, în dialoguri…

15.00, 19 iun 2014, miercuri, mansarda gândurilor noastre dintr-un uitat cluj…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s