când nu ne privim….

Când nu ne privim,

ne vedem surâsul

ce-n suflet ascunde seninul

şi-l scoate-n roze pe obraji

de zici ca-i venit nou apusul

contemple-se în răsărit…

când nu ne privim ne uităm  pe mine în tine pe tine în mine şi amândoi în efemer de gând culcat pe infinit pe cer albit în nopţi de vară... photo unknown

când nu ne privim
ne uităm
pe mine în tine
pe tine în mine
şi amândoi în efemer
de gând culcat pe infinit
pe cer albit în nopţi de vară…
photo unknown

Când nu ne privim ne unim,

cu irişi de gând şi simţiri

în dorul puternic albastru

ce sare departele-n aştri

şi aleargă câmpiile-n valuri

şi munţii îi sfarmă de soare,

Potop de dorinţi şi de inimi

ne-ascunde natura în noapte

să n-ardă lumina în soare

nici marea în aburi să zboare…

Un far ne uneşte Alb-Astru,

şi lumea o ţiie cu bine,

Atlasul-coloană cu raze

le dă muritorilor dorul

de tine-n zenitul de mâine

de mine-n la ţărmul cu peşti

natura ne ţine-mpreună

să nu ne-ntristăm cu nisip

şi chipu-i să-i strângem în ceruri

pe scoarţă de nori zgribulind

atunci când nu ne privim…

Ridică tu soare o rază în farul cel vechi paradis să cânte speranţa-n flaşnetă pe scări în înalt, înspre cer eu mare să-mi ard infinitul... photo adrian evans

Ridică tu soare o rază
în farul cel vechi paradis
să cânte speranţa-n flaşnetă
pe scări în înalt, înspre cer
eu mare să-mi ard infinitul…
photo adrian evans

 

Când nu ne privim

ea mă strânge,

o inimă mică de mine

şi bate mai rar , făr’de sânge

doar albul de gând îl pulsează

spre tine, Al ei Cer senin…

când nu ne privim,

tu mă strângi

din spate un aspru şi trist

se-ncârnă un nas supăriu

de ochii mi-s făr’de avânt…

când nu ne privim ne privim cu ochii de inimă-aprinsă tu mâna îţi pui  pe-al meu gând eu chipu-mi înclin în cuvinte... când nu ne vedem suntem zei... photo unknown

când nu ne privim
ne privim
cu ochii de inimă-aprinsă
tu mâna îţi pui
pe-al meu gând
eu chipu-mi înclin în cuvinte…
când nu ne vedem
suntem zei…
photo unknown

Când însă te-apleci să mă vezi,

tu, soare maur şi-nţelept

şi ochii-mi ridici spre zenit

îi scuturi de cioburi-oglindă

şi cade din ei, tot nisipul

clepsidra de gând se goleşte

şi lasă loc liber -burgund

un val de alean cu iubire

să umple cu Alb un Albastru

de cer călător peste vremi,

de mare, zânatecă mândră…

înalţă-mă-n tine, iubire cuvinte de drag plin, senine lumină de cer să ating să simt cum e marea în cer  sărut de'nfinit în albastru... photo unknown

înalţă-mă-n tine, iubire
cuvinte de drag plin, senine
lumină de cer să ating
să simt cum e marea în cer
sărut de’nfinit în albastru…
photo unknown

Mi-e dulce de tine, cuvinte

când cald îmi răzbaţi printre coaste,

căci Sabato bate prin tine

Aşa cum de Borges am parte..

Cântă cu marea  din tine

pe trepte eu gând-alizeu

mi-am pus eu o rază în piept

de tine mereu să îmi fie

sfinţit busuioc de prin cer…

cântă cu marea dragul meu în paşii rumbei cei mărunţi te ostoieşte cu-a sa apă sărut-o pân'la infinit să-i zburde valurile-n aer iar ea, meltem să fie hermes de-avânt universal spre cer.. photo jk-rostov.ru

cântă cu marea dragul meu
în paşii rumbei cei mărunţi
te ostoieşte cu-a sa apă
sărut-o pân’la infinit
să-i zburde valurile-n aer
iar ea, meltem să fie hermes
de-avânt universal spre cer..
photo jk-rostov.ru

Lumine, vezi tu oare paşii mei

ce mi-i dansez cu alinare..

căci marea-mbrăţişată simte

cum e să-ţi ştie apăsarea

pe spatele unei sirene

să simt cu tremur un alint

de raze calde, dulci cireşe

culese de pe-a tale buze

să freamăte o mare mică

ce-are în suflet aripi mii..

mi-am pus eu spatele  pe cer în noapte să te-acopăr fin pe-ntins albastrul, să te-aşezi în valuri setea să-ţi alini şi din genunchi de scoici-mătase tu capul să mi-l laşi în braţe la piept să strâng eu un cuvânt ce drag îmi e în valul mării îl voi aduce-n mine însămi să-l fac să vadă inima cum stă-n fereastra ce deschisă... photo unknown

mi-am pus eu spatele
pe cer
în noapte să te-acopăr fin
pe-ntins albastrul, să te-aşezi
în valuri setea să-ţi alini
şi din genunchi de scoici-mătase
tu capul să mi-l laşi în braţe
la piept să strâng eu un cuvânt
ce drag îmi e în valul mării

photo unknown

 

îl voi aduce-n mine însămi
să-l fac să vadă inima
cum stă-n fereastra ce deschisă

te-aşteaptă ea, Meltem a ta,

te-aştept Cuvinte drag al meu

te-aştept, tu vină când visezi

să ne iubim în scris senin

să ne uităm

când ne privim 😉

* scrisă azi în toată ziua lui Sabato de tine cuvinte drag, scrisă cu senin pe cerul mării tale cristaline de suflet, oglindă de tine-n contemplare…poem început cu licăr de tine în vârf de cer, prelinsă-n lacrimi de-nserare moriconă şi ostoită în dans de tine, cum numa marea ştie să îţi fie… poemul celor două zile, de sabato sâmbătă şi licăr de dor borgesian duminica…6+7=13 de moi ;p..7 iunie perfectat poemul, duminică de vis, cluj, mansarda gândurilor noastre, ora 3.00 a dimineţii…

** multumiri fotografilor pentru minunatele emoţii ascunse în imagini cu care inima şi soarele se pot reuni în artă..many thanks to the photographers for their inspirational art who create art also.. many thanks!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s