natură, amintirea ta, …~I~

în paşi zburdaţi de albatros

prindeam avântul eu din urmă

şi tot  cuvântul se pierdea

în gândul rosei de mătase,

ce-mi cuprindea-n acolade

obrajii  mici, ascunşi de tine

în Alb-avânt alergam marea de parcă totul s-ar fi rupt un urma potop de lume să se fi sters într-un apus... eu doar un suflet mai simţeam era al meu zbura în tine... unknown photo

în Alb-avânt
alergam marea
de parcă totul s-ar fi rupt
un urma potop de lume
să se fi sters într-un apus…
eu doar un suflet mai simţeam
era al meu
zbura în tine…
unknown photo

Şi-atunci am coborât la tine,

şi te-am zărit în faţa mea,

stăteai tu falnică privire

şi m-aşteptai să spun ceva…

prima clipire eu ţi-am dat lumina de apus curat ce doar roşea în faţa ta A-marea mea de'Alb-astru viu cald senin... Chapeau-photo ;)

prima clipire eu ţi-am dat
lumina de apus curat
ce doar roşea în faţa ta
A-marea mea de’Alb-astru viu
Tu, Ali-zeu cald senin…
Chapeau-photo 😉

La malul tău am stat noi doi
Tu soare m-apuneai din umbră

eu te  chemam prin suflet-grai

şi-un licăr avântat de zbor,

entuziasm de fraged suflet

ce te dorea de-a dreapta lui,

îţi trimitea neantu’n clipă

prezent-cadou ca pentru doi…

Servus dragul meu Alb-astru val de suflet bine te-am întâlnit aici bine-ai revenit în mare gândul meu drag, aşa ţi-aş fi spus... chapeau-photo

Servus dragul meu Alb-astru val de suflet
bine te-am întâlnit aici
bine-ai revenit în mare
gândul meu drag,
aşa ţi-aş fi spus…
chapeau-photo

în inimă bătea doar marea,

Meltem se ascunsese-n ea,

ca sub o masă de zenit,

copila ruşinoasă-aşteaptă

o invitaţie la dans…

Ţi-aş fi zâmbit cu ochii calzi,

n-ar fi fost teamă de zenit

ci doar curat surâs senin

pentru al meu om din infinit

poate că ea , inima, ar fi sărit

din pieptu-mi mic în valuri multe

s-ar fi pierdut făr’de picioare

sau paşi muţi de rumba,

poate ar fi murit

în cea mai mare frică faină

şi-ntr-un surâs ar fi-nflorit

pe chipu-ţi blând şi aşteptând

ca roua rosă să renască

în asfinţit…

aşa ţi-aş fi răspuns  cu drag, cuvinte Alb, cald şi senin şi-am fi zâmbit larg amândoi ca doi copii ce-ntâia oară se şi văd şi mâna-şi dau spre joaca sfântă din zenit chapeau photo

aşa ţi-aş fi răspuns
cu drag,
cuvinte Alb, cald şi senin
şi-am fi zâmbit larg amândoi ca doi copii
ce-ntâia oară se şi văd
şi mâna-şi dau spre joaca sfântă din zenit
chapeau photo

Dar avântul brizei unei mări

şi-Aleanul înţelept de soare

făcut-au umbre înceţoşate

din două corpuri zburătoare..

şi ne-am lăsat unul pe altul

pe câte-un ţărm de gri nisip

cu dorul sfânt, neostoit

dar cu un viitor de gând

poveste vie pentru scris,

în care ştiu c-o să fim vii

un soare tu, ce cald şi calm

vei linişti

din val în gând şi cu senin,

o briză nărăvaşă, mică

Meltem pe numele-i de fată

ce o să ştie alina,

şi-ntinde aripile mari

spre întâlnirea-infinit

aripi de mac îţi voi eu coase lumini de cer voi prinde-n ele şi unduirile de valuri ca-ntr-o mătase vermillonă le voi ruga să-ţi cânte căldura ta de soare sfânt s-o ţină-n falduri-pene, să scrie ele infinitul cuvântului tău ceruliu oglindă vie pentru mine şi zâmbet acceptat senin în acolada de destin să închinăm o soartă chapeau photo de mardi

aripi de mac îţi voi eu coase
lumini de cer voi prinde-n ele
şi unduirile de valuri
ca-ntr-o mătase vermillonă
le voi ruga să-ţi cânte
căldura ta de soare sfânt
s-o ţină-n falduri-pene,
să scrie ele infinitul
cuvântului tău ceruliu
oglindă vie pentru mine
şi zâmbet acceptat senin
în acolada de destin
să închinăm o soartă
chapeau photo de mardi

Aşa-mi erau obrajii, maci

de gânduri şi de infinit

zburdam cu spiritul în ape,

un suflet rătăcit de vremi

şi te visam cu inima bătândă

c-apari în clipa negândită

şi-n acoladă ai să strângi

de prin valuri tot Cuvântul

fugar şi pierzător de ani,

timid cuvând de început…

ce n-ai venit tu la’cel timp

n-ai ajutat nici cu nisip

doar armonie ai depus

la umbra unui spirit trist,

ce-ardea de vocea ta, ….

Dar acceptat-a armonia

şi gândul mării înţelept

făcut-a să-ntrevadă un vis

ce-avea cuvinte multe-n glas

ce va veni la ea, pas cu

alean de suflet şi destin

şi curajos în dansul lent

păşeasc-un Noi acel zenit!

 

Zâmbeşte larg răsai pe mare vis de Alb e armonie acum aici începe Soarta, dragul meu... chapeau-photo de mardi mai

Zâmbeşte larg
răsai pe mare vis de Alb
e armonie acum aici
începe Soarta, dragul meu…
chapeau-photo de mardi mai

Adie calm acum mai tot,

şi o lumină peste tot

ca-ntr-o vară-un câmp de maci

alunecă-n vântul cald

în paşii unui vals mai blând

un Alizeu şi o Meltină

aşa cum dansează  două spirite de natură un soare Maur cu a sa mare Alb-astră valsul infinitului celest... camille claudel, valsul;)

aşa cum dansează
două spirite de natură
un soare Maur cu a sa
mare Alb-astră
valsul infinitului celest…
camille claudel, valsul;)

 

* scris astăzi în amintirea mării şi a unor cuvinte nescrise din nou, lăsate la ţărmul mării, citite pe nisip, simţite viu şi frumos în inimă, un pic trist, un pic melancolic dar înţelept s-au scris mai apoi de pe nisip pe gândul calm şi blând de inimă ce acum îşi croieşte aripile pentru viitor…oui pour la vie et l’amitie… scris acum, cu dor neterminat de mare, cluj, mansarda gândurilor revenite, 23 mai 2014, 6.30, vinere senină şi plină de soare pierzător în îmbrăţişare…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s