~avec la mer du Baudelaire pour toi~

I-a fost ziua de curând şi-i singurul al cărui cuvânt mă mai face să simt anticul mării şi chemarea ei a la maison…Pe un mecca-monument de marmură neagră din paradoxalul Tomis, stă scris ca un licăr dintr-alte timpuri, poartă de neant şi viu gând şi oarecum, evadativ de pot spune aşa…un vers memento mereu pentru cei fugitivi într’ale destinului drumuri şi căutări, un vers ce mi-e mereu bun venit…de fiecare dată când mă reîntorc pe meleagurile bătrânei moesii inferior, e singurul ce-l simt că mă primeşte şi-mi urează „bine-ai venit acasă, suflete din aripa mării!”…apoi licăresc gânduri şi îmbrăţişări marine când o revăd pe beatica mea oglindă atemporală, întinderea nesfârşită de frumos, înţelepciune şi’adâncime de paradoxuri plină…Până ajung, mai mereu cu întârzieri a la maison du maison cum s-ar putea spune, mereu trec pe la Sfinxul meu vers, păzitor beatic într-un oraş pierdut şi neregăsit de valori şi timp nici acum…trec salutându-i gândul şi luminându-mi inima fiind încă acolo, nestrămutat sau căzut de pe momument…

sea sparkles  Sarah Lee

sea sparkles
Sarah Lee

~ Om liber, tu vei iubi întotdeauna marea!~ Charles Baudelaire

Îi răspund mereu cu un surâs şi o lumină de speranţă, mereu speranţa, începe să mai licărească ca pentru mine, ca pentru fiecare suflet ce-şi vede mereu contemplarea şi destinul în singurii paşi ce-aşteaptă sfaturile frumoasei Thalassa, atunci când readuc la malul ei, suflete neînţelese, suflete vii şi luptătoare pentru dreptul lor de a zbura, de a fi noi frumoşi şi-n astă epocă gonindă…Sfatul ei, mereu în liniştea unei singure brize surâzătoare de reîntâlnire, sfatul ei e singurul care ne mai Alină sufletele, fie el tăcut şi întelept printr-al său paradox, fie el cuvânt suflat pe buze de glasul ei străveziu cu gust sărat şi parfumat în iasomii şi ambră antică din adâncurile nisipului albastru, de dincolo de cortina oglindei limpezi, poartă închisă pentru mulţi, deschisă doar pentru cei ce-şi deschid la rândul lor ochii calzi ai inimii în îmbrăţişarea unui zbor într’adâncuri…valurile îi sunt ostaşi devotaţi în astă vreme şi numai după ce ştii legendele şi jertfa ce-i de dat, atunce doar şi doar cu inima deschisă spre îmbrăţişare sublim de vie şi de tăcută-n spirit, luminând plăpând doar cu sufletul…doar aşa marea va surâde şi te va primi în adâncurile ei să zbori curat, nevăzut de oameni şi de păsări, de gânduri şi de tristeţi…ea e singura ce ne poate ascunde de timp şi de fuga lui cu noi prin univers…

Şi fiindcă mi-am făcut un dor de mare, nebun de arzător şi pentru că vinovaţi nu-s numai omagiul către  acest suflet baudelairian, vocea lui Jacques Brel sau magia zâmbetului susurat prin cântec de Juliette Greco, ci şi amintirile trecute din viitor în trecut  sau încă întrevăzute printr-un ochi ascuns de dincolo de-o cortină plină de timp viitor, şi încă, emoţiile,  trăirile şi mai mereu sincera ei înţelegere marină şi rearmonizare de suflet în marele universal paradox sublim, Viul, viul nostru vis…

notre mer soleil qui brille lune qui se couche paradox de reflechir c'est nous premiere photo de chapeau ;)

notre mer
soleil qui brille
lune qui se couche
paradox de reflechir
c’est nous
premiere photo de chapeau 😉

Homme libre, toujours tu chériras la mer!

La mer est ton miroir; tu contemples ton ame

Dans le déroulement infini de sa lame,

Et ton esprit n’est pas une gouffre moins amer.

 

Tu te plais à plonger au sein de ton images;

Tu l’embrasses des yeux et des bras, et ton coeur

Se distrait quelquefois de sa propre rumeur

Au bruit de cette plainte indomptable et sauvage.

 

Vous etes tous les deux ténébreux et discrets:

Homme, nul n’a sondé le fond des tes abimes,

O mer, nul ne connait tes richesses intimes,

Tant vous etes jaloux de garder vos secrets!

 

Et cependant voilà des siècles innombrables

Que vous vous combattez sans pitié ni remords,

Tellement vous aimez le carnage et la mort,

O lutteurs éternels, o frères implacables!

          ~ L’homme et la mer~

regarde la presque de moi photo de chapeau ;)

regarde la
presque de moi
photo de chapeau 😉

 

Marea îţi e oglindă si sufletul ţi-l vezi

Cătând prin valuri calme, neştiutor, cărarea

Si spiritul e haos pe care-l celebrezi

Îţi place să te-alunge cu sânu-ţi de imagini

O-mbrăţişezi cu ochii si braţele, iar cinul

Tresalte-ntotdeauna la sunetu-i, vecinul

În plânsetu-i de cosmos de neoprit în margini

Amândoi, tenebroşi, discreţi

Om, nimeni nu-ţi scrutează abisul sufletesc

O mare, nimeni nu-ţi cunoaşte bogatele’ţi mistere

şi’atât geloşi ce sunteţi

de vă păstraţi- mistere!

mistere ou paradox dans nous... I. Onischuk photo

mistere ou paradox
dans nous…
I. Onischuk photo

În vremea asta, iată, nenumărate ere

Cu care duceţi luptă fără iertare-n gând

Atât iubiţi carnagiul si moartea printre sere

O, luptători pe viaţă, o, fraţi iubiţi nicicând.  **

Iubiţi oricând 😉

~Omul şi marea~

Charles Baudelaire *9 avril 1821*

http://www.dailymotion.com/video/xrrons_leo-ferre-l-etranger-en-public_music

* Poem de Baudelaire din volumul  Les fleurs du mal , ed. Prietenii cărţii, Bucureşti, 1994.

** Traducere reprelucrată de pe blogul Blogul lui David0ff

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s