gânduri borgesiene pentru Sabato…

De-ar fi răgaz doar visul, cum s-a zis,

O tihnă pentru cugetu-ostenit,

De ce, atunci când brusc ai fost trezit,

Crezi că ţi s-au furat comori în vis?

De ce, când te trezeşti în zori, rămâi

Posac întreaga zi? Eşti jefuit

de-un dAr lăuntric şi nedespărţit

de tot ce-i bun în  tine. Te mângîi

cu dulcea toropeală, poleită

în ceas de veghe de-un zugrav grăbit

cu vise-al umbrei biet reflex ciuntit,

Al vistieriei, lume nenumită.

O strâmbă-n cioburi Ziua. Cine eşti

Tu, ce-n tărâm de vis  te regăseşti?   ~Vis~

un reve avec le soleil

un reve avec le soleil

 

Te căutam în mahalaua care

cu pampa-n asfinţit se-nvecinează

şi-n curtea ce răcoarea o păstrează

de iasomie-n umbra aromitoare.

Erai în amintiri din mahla

şi-ai ei mitologie c-un trecut

din cărţi de joc şi-ncăierări făcut,

din neguri şi-nserări de peruzea.

În desfundate uliţi mai ales

te regăseam şi-n umbre ce se-ntind

în asfinţituri contemplate ades.

Acum în mine eşti. Eşti numai soarta

Şi lucrurile ce le stinge moartea…~Buenos Aires ~del un tango…

peut-etre vrai sera ton reve de vie en vrai la realite?  photo/ Gwenael

peut-etre vrai
sera ton reve
de vie en vrai
la realite?
photo/ Gwenael

Aici e tot ce-a fost: temuta spadă

de dur saxon şi versu-i măsurat,

şi insule şi mări, ce i-a fost dat

Odraslei lui Laerte să le vadă,

Şi luna de persan, grădini umbroase

-istorie şi gând înaripat-

şi-al amintirii aur ferecat,

şi-n aer fin parfum de chiparoase.

Nimic nu mai contează. Resemnata

Strădanie a artei nu te scapă,

nici visu-nceţoşat, şi nici uitata,

stinghera stea, de ziuă când se crapă.

O singură femeie-i grija ta.

La fel cu celelalte. Este ea. ~ Celui întristat  ~quand meme, parfois…

soit'il vrai... reve du bonheur larme des fleurs

soit’il vrai…
reve du bonheur
larme des fleurs

amuţesc corzile

muzica ştia

ce simt eu.

*

sub raza lunii

umbra ce se-ntinde

e una singură

*

lună nouă

o priveşte şi ea

din alt pridvor

*

un tril depărtat

privighetoarea nu ştie

că-ţi alină dorul

*

ame d'un reve il y a vrai pour toi?

ame d’un reve
il y a vrai pour toi?

 

mai înainte de a ţese visul

(ori spaima ;p) mituri şi cosmogonii

şi de-a scurge timpul zi de zi,

Ea, marea, exista, cu-ntreg abisul.

Dar marea cine-i? ce fiinţă oare

Din veac pământu-l sapă-n temelie

şi una-i şi multiplă, agonie,

abis şi briză, sclipire şi’ntâmplare?

Cine-o priveşte o vede-ntâia dată

Mereu, cu încântarea ce o lasă

Doar lucrurile simple, o frumoasă

Amiază, luna, zarea-mpurpurată.

Dar marea cine-i? Cine-s  eu? Voi şti

Cînd se va scurge cea din urmă zi.

~marea~ lui borges şi aussi,

cu iz de marea meA 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s