dia-filme in familie…

don’t be surprise! yes, indeed seara de diafilme… si ce fain e cateodata sa faci seara de film in familie, .. de dia-film;)am retrait povesti cu harapi-albi si zane si vulpi si turtite fermecate prin diapozitive.. hard to figure out how but when you do, this world it’s magic!  Ne-am inhamat la a descoperi logica proiectorului biensur fara instructiuni ci doar din multiple incercari, ba cu fundu’n sus, ba cu „subtitrarea inversa”, ba am prins benzile de dialfilm de am si stricat o poveste, noroc ca nu era asa frumoasa,ca deh… ne tot gandeam cum de arata asa de bine in dirty dancing 2 si-n multe alte filme despre proiectiile actorilor batrani cu amintirile lor, cum tineau ei aparatul de se putea vedea… mi-am adus aminte toate lectiile mele de optica de prin anii de liceu.. am sucit si invartit si apoi logica a invins.. ne-am descurcat.. echipa Cousins la aparat a reusit cu brio editia I a proiectiilor de povesti si amintiri de familie pe diapozitive; Stef si cu mine am stat ca la cinema, invartind rotita si gandindu-ma la marii regizori de filme si la vestitele proiectii de la inceput de secol.. ingeniozitatea acelor timpuri i-a dus pe oameni la inventarea acestor minunatii iar acum joaca noastra a dus la reinventarea povestilor si a istoriei de atunci.. intr-un fel daca stau sa ma gandesc e destul de trist, ca acum de abia mai reusim sa buchisim un astfel de diapozitiv, primar si rudimentar, stramosul retroproiectorului si bunicul filmului si frate cu fotografia… e trist ca pierdem din vedere mostenirea acelor vremi, acum in timpurile gadgeturilor si al multitaskingurilor, timpuri ale vitezeii inovative si tehnice.. e drept ne-am adaptat repede, am rezolvat problema si am vizualizat ceva minunat, dar dilema mea si simtamantul de greutate a reintoarcerii inapoia vremii inca-mi ramane.. e asa ca o pata voalata pe un diapozitiv, e frumos restul dar daca se vedea mai bine tot, era perfect.  Oricum a fost minunat, am aflat si o poveste noua, de prin 1975 Turtita fermecata, in care vulpea bate toate animalele la siretenie si ajunge sa infulece cu pofta turtita aburinda.. Citeam ca la doctor sau la o lectura libera pentru copii, cu voce tare de pe ecranul-tavan, caci da, am uitat sa va spun, ne-am facut proiectie futuristica, era mai usor ca la Big Bear in Open Air, stateam la propriu cu ochii-n tavan, dar nu asa xanaxeste ci cu motiv.. vedeam si citeam povesti.. grafici faine ce poti zice ca bateau unele, in ideile lui Dali, oameni frumosi proiectati pe pelicula foto, si-un sunet de rotita care te ducea cu gandul la micile studiouri de proiectie pentru vizualizarile rolelor de filme din productie.. ca-n filmele de hollywood despre filmele de la inceputuri… a fost minunat cum un om tanar, cel mai tanar si mai zanatec om din familie, verisoara mea cea mica sa-ntoarca istoria si sa ma reconecteze la ea.. ea, omul tanar a readus trecutul la valoare de prezent, l-a revitalizat, l-a reinfiintat si l-a luminat astfel.. bucuria si entuziasmul ei de copil m-a facut si pe mine sa ma mai prind in hora copilariei si sa ajung in adancul sufletului, sa scot chipul adevarat de copil la iveala si sa ma bucur simpliceste de povesti si de frumos. Cred ca suntem cei mai adevarati oameni atunci cand facem sau ne jucam de-a copii; pentru ca tocmai constientizand-o ca pe-o joaca, o savuram cu portia, putin cate putin ca sa ne ajunga pentru inca o bucata buna de timp, pana vom avea iar ocazia sa fim liberi copii. O apreciem la dublu, noi cei carora ni se spune sau ni se va spune in curand oameni mari… A fost frumos sa fiu din nou kido, e drept mai mult copil decat kido de acum dar a meritat sa gasesc ca analogiile si rezonantele de peste ani si epoci n-au bariere de perceptie ci doar zambete de acceptare si intelegere si admirare… povesti proiectate pe tavan, mult mai frumos ca la oftalmolog, stele constelati mii proiectate in noapte, aruncate precum curentul artistic al punctelor..ici colo, o Ursa mare, un Pegasus dincolo, ba si-o coroana boreala mai indepartata.. toate invaluite intr-o vijelie de vara nebun de racoritoare si frumoasa, toate intr-o noapte mirifica de 24 iulie, de sfanta mucenita Hristina, noapte in care luna-si spune buna seara, buna dimineata si uita  cateodata de timpul care vine grabit cu decorul de montat dimineata in asteptarea marelui star la zilei, the Sun ;p  dar e bine si frumos sa auzi greieri pe fereastra, si valuri de vant nebun de vara suierand prin ramuri de castan si vita de vie….. sometimes chiar it’s good to be home, once again… si e asa de frumos sa pot descoperi si simti acest lucru simplu dar foarte greu de obtinut de multele ori..e chiar impaciutor, in ceas tarziu de noapte, devreme de zi, la orele 4 ale noptii-dimineti sa simti linistea si sa doresti doar ploaia…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s