de ce iubim oamenii ..

Iubesc sau mai degraba invat sa apreciez oamenii asemeni vorbelor si gandurilor scrise intr-o Biografie de Andrei Serban.. iubesc oamenii pentru ca vad in ei mastile adevarurilor pe care si eu si ei le recunoastem, dar ei le spun si le-nfaptuiesc in numele adevarului iar eu le scriu tot in acelasi nume la al carui final mai iscalesc un alt nume. Se poate sa fi jonglat cu gandurile lui Wilde too, pe prin vorbele lui Dorian Grey.. „portretul unui artist spune mai mult despre cel care-l face decat despre cel modelat.” Cred ca asta-i motivul, de aceea invat sa iubesc oamenii.. ei poarta mastile adevarului pe care le vad, mastile adevarului pe care il vad doar, iar eu.. le scriu… ca orice alt scriitor zanatec…~

Anunțuri

4 comentarii la “de ce iubim oamenii ..

  1. a book motto, some new-time…

  2. dagatha spune:

    da…oamenii poartă măști…uneori …
    nu știi ce iubești: omul sau masca lui…

  3. asa-i.. tocmai de aceea am jonglat ca si Orson Wells cu ideea de adevar si adevaruri..unii dintre ei sunt cei mai sinceri sub masca adevarului pentru ca nu-i poti vedea, nu-i poti judeca dupa prima sau anxioasa aparenta a primei idei sau impresii.. devin adevarati de abia sub o masca, o masca care ascunde propriul adevar, propria viata, ca si Donna din piesa lui Tudor Musatescu, Madona.. adevarul spus la pavaza unui scut de domino bleo, adevar trait si relevat printr-o masca, ca un paradox ce-aduce logica in primplan in sensul in care existenta ambivalenta pentru un echilibru face ca raul prin prezenta lui sa denote contrariul, binele.. sau lipsa luminii s-aduca nevoia de lumina… cam asa-i si cu adevarul si adevarurile.. oameni care-si imbratiseaza masca si devin una cu adevarul ei, devenind paote mai reali si mai onesti asa… oameni care-si iau mastile la purtator in fiecare zi, adevaruri pentru fiecare zi/loc/ persoana/ amic/ familie/job, fara a fi ipocrizie ci doar masti sociale, comandate din catalogul de buna-purtare al societatii in genere, al manierelor si al tuturor codurilor sistemului, obisnuitele masti ca niste serviete pe care omul le care dus-intors cum incepe ziua, si pe care, uneori, le cam uita pe sine, prafuite de afara, uita sa le cam dea jos cand ajunge numai el cu el insusi.. uita ca si-a mai pastrat cateva masti, asemeni unui Casanova de fantoma veche de la Opera;p, uita care-i este fata adevarata si ajunge sa poarte in mod amalgamatic si haotic cateva dintre ele, ajungandu-i piele…
    Si mai sunt altii care poarta adevarul lor si adevarurile celorlalti, sau ale societatii, ca si actorii, si care jongleaza cu ele din cand in cand, sa mai vada care li se paote potrivi… dar stand la umbra propriei lor vieti reusesc sa creeze zmeie din mastile lor si niciodata sa nu devina vruna dintre ele.. aceia sunt artistii, scriitori mai ales. Ei sunt cronosi lucizi cu operele lor, cu mastile lor prinse-n ace de cuvinte pe filele dintre coperti…

  4. Atunci, ca raspuns la intrebarea ” de ce iubim oamenii? ” , pot spune ca ii iubim pentru ca exista, indiferent de ce anume a ramas din ei, adevarul sau masca, a afla care din ele e ceva ce poate alimenta vreun demers literar…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s