..mi-ai zis în dar un „mulţumesc”
şi c-o urare de Crăciun
ai încheiat un an nebun
sau bun, frumos, ce mai trecuse
c-un implacabil semn de exclamaţie
Lovit-ai amintirea sărbătorilor de iarnă
într-o urare apersonală
ai Împlântat un „ne” în „fericite”
c-un dar nebun, uitat, nebănuit
Te-am reţinut în atriul meu stâng
şi-acolo am zăvorât uşiţa
ca pic de sânge trist să nu pătrundă
c-un „mulţumesc” reînviat-ai
şi astfel, s-a deschis fereastra
şi-n atriul meu a reînceput
a bate iarăşi briza tare
Apoi, un rar uitat de-o săptămână
făcuse Paştele să vină
şi gândul meu bătea senin
spre-o nouă amintire plină
şi el veni c-un porumbel
mesaj în cioc aduse el
în sfânta, calmă zi de Paşti
bătură clopote-ntre aştri.
Unitam iar ziua cu noaptea
visam la dansul Lunii albe
cu Soarele cel falnic iar
ce-n tango-vals ştia purta…
Ai fost atunci şi-acuma iar
un szâmbet mic, frumos, frugal
dar care-a mai adus cu el
doi picuri mari, doi porumbei..
credeam uitarea, credeam zborul
dar fericire sau păcat
iubirea o-nvăţasem astfel
pe Tine-drag, te voi purta
M-ai învăţat să-nvăţ iubirea
şi-acum iubesc doar libertatea
c-un paradox trist, ne-nţeles
şi cât o viaţă de etern…
şi-ţi mulţumesc la rândul meu.
( cluj, 20 iunie 2012, de prin amintiri şi melancolice valuri frumoase de suflet, versuri culese, miercuri într-o dimineaţă)
p.s. nu judecaţi cu râs acuzator
la stil, versete şi la dor
ci-ntornaţi-vă-n voi
şi-amintiţi-vă de dor,
durere, pierderi triste
de atrii si ventricule lipsite
de sânge, aer când revezi
un gând, un ochi, un mulţumesc…
Vă mulţumesc la rându-mi pentru înţelegere şi nu mă supăr de veţi trece cu vederea şi survola spre alte net-uri.
Scaramouche 
Ichi, eu zic ca s misca bine si cuvintele si emotiile! Ganbare! 🙂
arigatou gozaimasu! dau un kampai for yours 😉