TIFF-jurnal de festival, ziua a 9a (9)

… O zi perfect de frumoasa… cu un film cu cirese in cornet de hartie la final, „Stefan Luchian” cu Ion Caramitru in distributie, un film cu bataie lunga si la adresa unora si altora prezenti atunci pe scena.. un film ce foarte bine ar face astazi artei, spre a-i mai tria din oameni, artisti si mecenati ;p O fost cu superbataie lunga proiectia si tare m-as bucura sa vad o schimbare macar in lumea culturala si deschiderea catre mai mult nou si tineresc, „nu belle artele ” vorba filmului de atunci… O vizita chez Madame T pentru o poveste despre tiff, despre ce cine a mai venit, ce actori faini au descoperit locul cel mai frumos din cluj, despre parerile si bucuriile lor, despre Sophie, trandafiri albi si frumosi in parfum… O alta minunata proiectie, „hai sa traim impreuna” in Big Bear in Open Air, ca gala era prea aglomerata. Un big bear plin de prieteni faini alaturi de mine, de prieteni faini sus pe marea piscina cinematografica din piata, un film frumos, tristo-vesel, cu energie si cu bucurie chiar dincolo de batranete.. M-a facut sa-mi doresc sa vad si eu bunici, batrani asa deschisi, puternici, nonconformisti, dansatori, increzatori si „Reciproci” intru iubire, camaraderie si grija, afectiune unul fata de celalalt.. poate ca noi voi fi aceea, daca le-om mai apuca.. Filmul chiar m-a facut sa ma gandesc la o dorita veche de prin lumile micului print asociata, o batranete tanara.. oarecum m-am gandit la calmitatea si pacea si nebunia libertatii pe care ti-o iei atunci cand esti batran, cand nu-ti mai pasa de vocea lumii, de vocea familiei care vede numai boala din tine nu si fiinta care ai fost si esti inca, pana treci dincolo „de colt” .. Dar gand la gand cu bucurie, caci pe cat de adanc si frumos ma gandeam eu la frumusetea batranetii si ce bine ar fi sa fiu acum cu intelepciunea aceea si cu nebunia libertatii lor, curajul acela nepasator de lumi, in acelasi timp venea spre mine acest film si aceste idei, ganduri, sfaturi din partea unei mari actrite; Geraldine Chaplin a tras cortina pentru mine in seara de dupa proiectie spunandu-ne adevarul despre batranete si singuratate, despre faptul ca „batranetea te face mai prost” unde cred ca a mers spre ideea de „perceput ca naiv mai mult” ;p, despre faptul ca iti trebuie oameni, iti trebuie viata si iti trebuie bucurie si entuziasm.. cel putin mie asta mi-a transmis chiar nonverbal prin gesturile, vibratia vocii si energia emanata spre public…parca o vedeam pe Annie intr-un amestec special de feminism din Jeanne( Jane Fonda din  film) si de bucurie! Ei fost in film si apoi, cum e si firesc si-n viata reala.. 5 prieteni reciproci, asa i-as consacra oarecum in lumea cuvintelor de dupa emotia contactului cu arta peliculei de aseara..  5 prieteni, Claude( Claude Rich), Annie( Geraldine Chaplin), Jean( guy Bedos), Albert( Pierre Richard) si Jeanne(Jane Fonda)….5 prieteni reciproci si o poveste.. viata!

Faptul ca a venit alaturi de noi  a fost cea mai frumoasa surpriza a zilei a 9 a; caci da, Geraldine a dorit sa vina dupa decernarea premiilor, dupa incheierea galei, alaturi de publicul din Open Air Ursus sa celebreze cu noi si sa ne spuna cateva cuvinte despre acest frumos, simplu,vesel si trist film, ultimul in care ea a jucat, „Hai sa traim impreuna/ Et si on vivait tous ensemble?” din Big bear in Open Air- Ursus Open Air.. ne-a mai spus cate ceva intr-un mod in care parca te lua in brate.. a vorbit asa de liber, de vesel despre tristetea, oboseala batranetii, neacceptarea ei si despre cat de aiurea si greu e sa fii batran.. ca nu devii mai intelept cu varsta, poate mai prostut.. dar oricum a incheiat optimist pentru ca filmul vorbeste totodata si despre prietenie, iubire, solidaritate, intelegere si acceptare si camaraderie de suflete…”Batranetea e o autostrada pustie, o tara fara harti ( sau frontiere), dar mai depresiv si mai sinistru e finalul ei, caci e definitiv…” cam asa a jonglat in asta seara cu subiectul filmului cu noi, publicul dar ne-a cuprins de pe scena, chiar si asa micuta si faina.. prin simplul fapt ca a dorit sa vina si sa fie alaturi de noi, sa simta sarbatorirea unei frumoase elogieri pe care festivalul si noi toti i-am oferit-o prin admiratia si recunostiinta noastra… Am simtit ca ne-a „luat in brate” pe toti, pe tot publicul.. vocea ei a fost o imbratisare totala! si-ncheierea a fost si mai tare.. pentru primire, pentru ovatii, admiratii si recunostiinta tuturor, pentru spiritul transilvan cultural fain, pentru ospitalitatea noastra vesela, pentru tot ce a gasit si placut si trait in cluj, a incheiat asa: „Mersi, it’s misto!” 😉 ( Chirilov’s lesson) 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s