Îngerul meu iubit…

Beethoven, muzică divină, iubire neîmpărtăşită sau coincidenţă tristă…

Poveste tristă, ce caută printr-un periplu de-a lungul vieţii marelui compozitor, pe valurile unei scrisori de iubire, fiinţa ce i-a capturat sufletul pentru veşnicie, răpindu-i orice clipă de viaţă ferice, îngerul lui iubit. Mai rafinat şi subtil decât Shiller în astfel de iţe ale dragostei, Beethoven omul s-a ascuns în muzică şi mai apoi în viaţa nepotului său, tronând asupră-i iubirea şi ambiţia muzicii, deşi acesta era cum bine va recunoaşte şi maestrul mai târziu, „un talent mediocru”. Dar haideţi să ne lăsăm cuprinşi de Fur elise şi să ne plimbăm niţel prin film. La începutul filmului apare îngerul morţii şi nu vedem decât ceremonia tristă a înmormântării acestuia, adulat de sute de oameni. Sau poate tocmai acest ultim cant al morţii trebuie să provoace soarta la căutarea adevărului… Filmul din 1994, în regia lui Bernard Rose, ce-i are în distribuţie pe Gary Oldman, Jeroen Krabbé, Isabella Rossellini şi Johanna der Stege, învăluie viaţa compozitorului într-o poezie frumoasă a căutării, a regăsirii iubirii prin frânturi de viaţă, care ne fac, pe noi simpli privitori să nu ştim dacă să ne lăsăm pradă muzicii şi poveştii creatorului sau să urmărim cu ochi poirotieni mica anchetă pe care o desfăşoară prietenul şi secretarul său pentru a-i împlini testamentul.

http://soundartiwakura.jp/bbs/data/cheditor/0709/immortal_beloved.jpg.

Ingerul meu iubit, umbra aceasta diafană ne va însoţi pe tot parcursul filmului, fâcăndu-ne să-l vedem în fiecare „iubire” din viaţa lui. Cele trei femei ce se succed prin viaţa lui Beethoven, nu devin nicidecum avide de moştenirea sa, ci-l luminează pe Schindler şi pe noi totodată, încotro să căutăm adevărul. Opoziţia fratelui şi a nevestii acestuia e doar un impediment slab în căutarea prietenului lui Ludwig, care alergând precum amicul din Caragiale, de la donă la contesă, ajunge într-un final la cea căreia „îngerul meu iubit” îi denumea sufletul. N-am să v-il dezvălui căci atunci nu veţi avea parte de acelaşi periplu minunat, de care am avut şi eu parte când am vizionat filmul. Şi ..departe de mine, acest gând. Vă mai descopăr doar o sclipire, magia cu care-l învăluie maestrul pe Schindler când acesta asculta fermecat, Kreutzer Sonata. E momentul în care fermecat de muzica lui Beethoven, Schindler are inima larg deschisă, gata pregătită pentru a fi preluată în proiectul unei lucrări de geniu, viaţa compozitorului, căruia el îi va deveni om de încredere, secretar şi prieten. Ludwig vine şi regăseşte admiraţia sinceră în ochii viitorului lui prieten de viaţă şi muzică şi decide să-l lumineze astfel în secretul magiei muzicii. Cuvintele lui sunt mai mult decât fermecate şi sper să vă prindă în mrejele lor şi pe voi, cinefili şi iubitori de muzică. În ele stă esenţa Beethoven! Sst… v-o dezvălui mai jos, dar rămâne între noi . Vizionare plăcută!

articol publicat  pe http://www.ceascadecultura.ro

http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=2245.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s